10,651 matches
-
joc, jocuri noi pe care până ieri le inventasem chiar eu, cu fantezie, cu dăruire, îmi este dor să mai citesc povești și nu mă împac deloc cu ideea că totul s-a încheiat pentru mine. Descumpănit, o rup la fugă din casa noastră să nu mai asist la scena insuportabilă a propriului meu priveghi, trântesc ușa cu toată forța, dar iarăși nimeni nu observă asta, alerg pe străzi până la marginea orașului unde, cât vezi cu ochii, se întinde câmpul acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
apoi anii lui de pușcărie (fusese condamnat pentru furtișaguri), evadarea (aici tovarășul Cameniță constata emoționat că traiectoriile lor seamănă ca două picături de apă, și el avusese de-a face cu penitenciarul, și tot pentru mărunțișuri, și el scăpase prin fugă...), apoi alegerea lui, în aprilie 22, ca Secretar General al Comitetului Central, la al XI-lea Congres al Partidului Comunist, apoi balansul lui formidabil când cu Zinoviev și Kamenev contra lui Troțki, când cu Buharin sau Tomski contra lui Troțki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-o supere ori s-o sperie și s-au lăsat păgubași. Mergând tiptil pe vârful picioarelor, aproape ținându-și respirația, s-au îndepărtat. Când erau deja la vreo jumate de kilometru de ființa de lumină, au rupt-o la fugă gâfâind, spre Serenite. -Mamă, Doamne, ce-am descoperit! a strigat Mircea în șoaptă, dacă se poate închipui așa ceva. -Hai repede în oraș să-i anunțăm pe toți! Îți dai seama, nimeni n-o să ne creadă dacă n-o să vadă! l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
carne și oase. Dar trecătorul s-a apropiat și apoi s-a îndepărtat pe stradă fără să pară că ar fi observat ceva ciudat. Chiar și gardianul care păzea reședința tovarășului prim s-a ivit curând: s-a apropiat în fugă, îngrijorat, el avea în răspundere viața tovarășului și dacă tovarășul nu doarme, ăsta nu e semn bun, căci tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la redacția „Crai Nou”, cu multe surprize”. „Eu singurică nu mă duc”, spune cu glasul său ferm măicuța Natalia. Intervine fiica Eugenia, care se hotărăște pe loc: „Mai în scurt mamă, merg și eu, tot trecem prin Gherman, trag o fugă acasă, mă îmbrac frumos. Baba se teme singurică, merg și eu.” „Du-te și îl cheamă pe Vasile, el va rămâne acasă”, se adresează măicuța către Eugenia și continuă către noi, „pe mine nu mă bucură. Pentru ce chin? Ce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
eu n-aș avea chef să lustrez un nomeclaturist în putere? Dar cum ajungi la el? Doar n-o să-l aștept să plece la firmă, iar când dă să urce în Mercedes să-l lustrez și s-o rup la fugă! E riscant. Și nici nu poți să-l lustrez cum trebuie. Un străin n-ar înțelege ce-i cu lustrația românească. De fapt, nici românii n-au toți o idee clară. Eu, de exemplu, când am dat cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a jucat un rol esențial În Înfrîngerea militară a lui Batista, după ce el și Camilo Cienfuegos au stat În fruntea a două coloane de gherilă pe care le-au condus spre vest, dinspre Sierra Maestra. După ce Batista a scăpat cu fuga pe 1 ianuarie 1959, Guevara a devenit unul dintre liderii-cheie ai noului guvern, mai Întîi conducînd Departamentul Industrial al Institutului Național pentru Reforma Agrară, apoi ca președinte al Băncii Naționale. Era, de asemenea, un lider central al organizației politice care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
malul lacului Osorno, iar vulcanul cu același nume veghea deasupra noastră ca o santinelă. Din păcate, nu eram În postura de a admira peisajul, dat fiind drumul accidentat. Oricum, singurul accident l-a suferit un godac care a ieșit În fugă În fața mașinii, În timp ce noi coboram un deal, prinzînd viteză, iar eu nu apucasem să-mi fac mîna În arta frînei și a ambreiajului. Am ajuns În Osorno, am colindat prin Osorno, am plecat din Osorno și ne-am văzut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
omul și cîinele au fugit În casă ignorînd scuzele și strigătele noastre prietenoase. Am plecat calmi pe poarta din față, urmînd o străduță care părea să fie calea ce bună. Într-unul din acele momente de plictiseală am dat o fugă pînă la biserică, pentru a privi Îndeaproape o ceremonie locală. Săracul preot Încerca să ducă la capăt o predică de trei ore, dar În acel moment - trecuse deja o oră jumătate - deja Își epuizase rezerva de maxime. Se uita la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
au Început să-și practice meseria? Dacă În locul acestora, vreo două-trei sute de țărani ar fi răsărit, ca din senin, din amfiteatrele universitare? Ce s-ar fi Întîmplat ar fi fost că pur și simplu acei țărani ar fi dat fuga, plini de entuziasm, să sară În ajutorul fraților și al surorilor lor. Ei ar fi solicitat posturile cu cea mai mare răspundere și unde era cel mai mult de muncă, pentru a arăta că toți anii lor de Învățătură n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vede o prăpastie îngrozitoare. În clipele acelea de spaimă i-au trecut prin față toate destrăbălările vieții sale și conștiința a început ca să-l mustre. Un pas îl mai despărțea de tot ceea ce vedea în fața ochilor. Îngrozit o luă la fugă, la întâmplare, pe una din străzile marelui oraș. În drumul lui dădu peste o biserică. Împins de o putere nevăzută el intră înlăuntru. Biserica era plină de lume. Toată lumea era îngenunchiată și se ruga în fața unei statui a Preasfintei Fecioare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din nou, am fost trezit de Sibylla [Tulliu] care venea să-și ia mașina de cusut. Iar la orele zece am primit o lecție de înțelepciune de la Mihai. Audiție muzicală în trei (al treilea era Giglio). Foarte frumos: Bach, câteva fugi și fragmente din Matthaeus Passion, Tiel Eulens piegel de Strauss, Strawinsky etc. După-amiază - vizită la spital la Mama. După ce am trecut pe acasă pentru a mânca ceva, pentru că muream de foame, m-am dus din nou la Portugal. 7 iulie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în care mă privea și după cum grăbea pasul, că ține cu orice preț să mi-o ia înainte. Atunci am avut certitudinea că era amestecată în pericolul care mă amenința. și m-am hotărât s-o păcălesc. Am urcat în fugă, am aranjat ceea ce era de aranjat, apoi m-am hotărât să cobor pe o altă scară și să ies pe poarta din dos, traversând curtea. Dar, în ciuda tuturor subterfugiilor mele, în clipa în care am ajuns în curte, am văzut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unsprezece - trei lecții de limbă rusă. Întoarcere acasă. Puțină gospodărie. De la 12.30 și până la orele două - lecția de canto. Apoi m-am dus să-mi iau bicicleta de la Rădulești. Tur de bicicletă prin Floreasca. Ezitare cu privire la ștrand, dar apoi fuga în fața ploii care se apropia... Reîntoarcere acasă; masa de prânz. De la orele patru și până la cinci și jumătate - ședință la bazin; gimnastică. De la șase la opt - două lecții de limbă rusă. Apoi - vizită la Mihai, prelungită până a doua zi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-și mereu alt material în care să hălăduiască: rege de lemn în jocul de șah, rege de tablă în cocoșul-giruetă, rege de carne în găină. Materialul ce alcătuiește obiectele dobândea, privindu-l, acea prezență extremă cu care începe în cap fuga buimacă. Banalitatea uniformă a lucrurilor plesnea, materia lor se individualiza. Între obiecte identice se formau ierarhii, dar încă mai mult se formau între mine și obiecte. Trebuia să înfrunt comparațiile pe care tot eu pornisem să le fac și care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu mine. Eram însă deja exersată în storsul creierilor, căutând să aflu cum aveau să-mi întindă capcana la următorul interogatoriu, în următoarea zi de lucru, la următorul colț de stradă. știam prea bine că frica ce-ți întețește privireași fuga buimacă din cap lasă mult în urmă toate cuvintele de care dispui în vorbire ca și în scris - și totuși, după moartea a doi dintre prietenii mei, tot am pus pe hârtie ceva. Ca și odinioară când păzeam vacile în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să mă gândesc. Regele m-a urmat ca reflex al unor lucruri niciodată de deslușit pentru mine, mai întâi de la sat la oraș, apoi din România în Germania. În persoana lui a dat expresie plastică proporției luate de lucruri - când fuga buimacă a capului face ca nici un cuvânt să nu-ți mai slujească la nimic, mai zic și azi: aha, îndată apare și regele. Când unul dintre prietenii mei a fost găsit spânzurat la el acasă, mă aflam deja în Germania
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
povestea ea, străluceau ca un serviciu de porțelan într-o vitrină. Iar sub găini, el atârnând de-o cracă. Spânzuratul era un vecin de-al nostru. De nenumărate ori, mai târziu, când revedeam copacul acesta, în capul meu se pornea fuga buimacă și-mi repetam în minte mereu aceeași propoziție: au folosit aceeași scară, găinile și cu el. Însă doctorul cel cu penicilina nu-și făcea reproșuri. A avut nerușinarea să pună la îndoială sinuciderea, insistând să fie făcută autopsia. L-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Faptul că Privirea Străină contribuie la riposta celor intacți e doar un aspect. Fiindcă persoanele intacte trec și ele în apărare - o apărare perfect inutilă. Pun și ele pe seama Privirii Străine acele intenții de care au nevoie ca să-și justifice fuga din bătaia vătămării. Tensiunea surdă existentă între băștinași și străini se datorează ambelor părți. Dar ce se cuvine înțeles prin „Privirea Străină“, adică definirea noțiunii - asta, firește, au stabilit-o exclusiv băștinașii, persoanele intacte. Că doar e ținutul lor, e
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și el la distanță, cu răutăcioasă bucurie, de oamenii de rând. O țară ale cărei granițe sunt păzite cu mitraliere și copoi este o insulă. O mare parte din interdicțiile pe care fiecare le căra după sine erau gândurile de fugă. În locul fericirii insulare, în creierul fiecăruia era înfiptă dorința să fugă cu orice preț de pe insulă. Riscul vieții era inevitabil și, de aceea, de la sine înțeles. Frontiera verde cu Ungaria și Dunărea ce despărțea de Iugoslavia exercitau o teribilă forță
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de câini - deseori și una, și alta. Pe Dunăre pluteau ciozvârte de cadavre, cei ce fugeau erau vânați cu șalupe și sfârtecați de elicea lor. și totuși, dorința de a fugi sporea,întețindu-se până la a deveni o isterie a fugii. Căci scârba de viața cotidiană, urâtul ce-l copleșea pe om în fața existenței lipsite de valoare se transformau subit într-o psihoză a speranței - speranța în viața ce-o puteai dobândi doar înfruntând primejdia, dar totuși posibilă pe meleaguri străine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scârba de viața cotidiană, urâtul ce-l copleșea pe om în fața existenței lipsite de valoare se transformau subit într-o psihoză a speranței - speranța în viața ce-o puteai dobândi doar înfruntând primejdia, dar totuși posibilă pe meleaguri străine. Instinctul fugii însoțea toate celelalte lucruri. Omul nu vedea în această țară decât un loc vremelnic al vieții lui. Unicul sprijin dându-i-l credința că mai devreme sau mai târziu i se va oferi prilejul să fugă. Asta avea drept urmare mult
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
te folosești de cei ce depindeau de tine. Prin șantajarea celor inferiori ierarhic, agoniseai capitalul necesar șperțuirii slugarnice a celor de deasupra ta. Pentru mulți, modul de a se lăsa aserviți de putere nuera decât o necontenită pregătire mascată în vederea fugii. Asemenea indivizi rămâneau peste hotare nu în ciuda faptului că-și atinseseră țelul urcușului social, ci tocmai de aceea. Oamenii de rând vorbeau în bătaie de joc despre fugă ca lux suprem. Orice ștab fiind, chipurile, animat de o înaltă conștiință
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se lăsa aserviți de putere nuera decât o necontenită pregătire mascată în vederea fugii. Asemenea indivizi rămâneau peste hotare nu în ciuda faptului că-și atinseseră țelul urcușului social, ci tocmai de aceea. Oamenii de rând vorbeau în bătaie de joc despre fugă ca lux suprem. Orice ștab fiind, chipurile, animat de o înaltă conștiință socialistă. La drept vorbind, după fuga atâtor ștabi, conștiința socialistă ar fi trebuit redefinită și constatate următoarele: treapta cea mai înaltă de dezvoltare a conștiinței socialiste o reprezintă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu în ciuda faptului că-și atinseseră țelul urcușului social, ci tocmai de aceea. Oamenii de rând vorbeau în bătaie de joc despre fugă ca lux suprem. Orice ștab fiind, chipurile, animat de o înaltă conștiință socialistă. La drept vorbind, după fuga atâtor ștabi, conștiința socialistă ar fi trebuit redefinită și constatate următoarele: treapta cea mai înaltă de dezvoltare a conștiinței socialiste o reprezintă fuga în capitalism. Dar fuga lor n-avea nimic de-a face cu disperata goană spre moarte a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]