10,090 matches
-
într-o singură încăpere din coasta casei, restul casei era liber. Discut cu tutorele orfanului, stabilim anumite condiții contractuale și astfel intru în casa ce-mi va fi adăpost doar trei ani! Până la sfârșitul lui septembrie am de lucru nu glumă! Repar acoperișul, văruit-zugrăvit peste tot, făcându-ne cât mai bune condiții de viață. Ai mei m-au ajutat foarte mult. Refac gardurile peste tot, ba mai construiesc și o pivniță trainică de bun gospodar, cu gând de stabilitate. Bătrâna mamă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mei aveau treburile lor. Cumnata, cea care ne chemase la București, a stat trei săptămâni în acest loc patriarhal și s-a convins că am fost de folos oamenilor, care credeau în noi! Uitasem neplăcerile de la Priponești și nici în glumă n-am fi admis să revenim acolo! Autoritățile comunale și organizațiile din sat apreciau munca noastră și transmiteau spre centru vești foarte bune și aprecieri pe măsură. Toate ne mergeau din plin! Traiul cotidian era ieftin, aer curat și sănătos
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
10 ore i-am arătat tainele și capcanele gramaticii noastre. Lucram cu ea cu o anumită logică, aveam pe cine mă baza și mai ales aveam cu cine discuta pe concret problemele dificile, într-o atmosferă de voie bună, de glume și râs, încât soția îngrijorată și de această dată ne spune: „Râdeți voi, dar examenul bate la ușă!”. Rezultatul final a fost de „admisă” cu media 9,75. Păream a fi acum într-un moment existențial și mai bun, deoarece
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
rog să-mi spună cine era acea persoană. El se uită la mine, crezând că o fac pe prostul și-mi răspunde: „Este maiorul Pascal, comandantul securității din Bârlad”. Îl întreb dacă nu glumește, el îmi răspunde că nu e glumă, ci realitate! Îmi vorbea cu atâta siguranță de persoana respectivă de parcă ar fi vorbit de tatăl ori fratele dumisale, iar eu... nici măcar atâta lucru nu știu. Îi mulțumesc și în dimineața următoare mă prezint la Securitate, aflată într-o clădire
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
scurt telefon și imediat intru în biroul comandantului. Îl salut aproape militărește spunându-i: „Să trăiți, tov. comandant, deocamdată mai sunt profesor și director la Școala nr.2 Bârlad, însă eu sunt get-beget criminal de război!” Comandantul râde copios de gluma mea și eu îi spun: „Dumneavoastră râdeți fiindcă nu sînteți în pielea mea, dar ia să fiți învinuit de toate blestemățiile din lumea aceasta, ați mai râde?” Îi mai spun că atunci la școală i-am dat un răspuns la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ani de școală normală. Emoționați amândoi, ne îmbrățișăm călduros, apoi o mică discuție din care înțelege că sunt profesor de română, mă felicită că m-am realizat ca profesor, că timpul n-a trecut fără folos pentru mine și, în glumă, o face pe supăratul, spunându-mi glumeț că m-a notat cu zece în școală și s-ar fi așteptat să mă știe profesor de istorie. Răspund că am și istoria ca specialitate, însă m-a prins vremea pe o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
1967 și am terminat-o în 1970. Am făcut carte bună, o visam. Aveam un lector, maior inginer Nenoiu, electronist, și pe o planșă era instalația electrică a stabilizatorului și visam cum se închid și se deschid contactele. Școală nu glumă! Mi-amintesc că m-am dus apoi la Someșeni și am luat în primire un pluton. S. B.: Vorbiți deja de aspecte tehnice pentru că tancul este o armă de elită ce presupune cunoștințe tehnice. Dacă se defecta un tanc dumneavoastră
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
un atac din interior? Mai ales că era modelul Americii Latine, unde se știe că din partea armatei, de multe ori, s-au dat lovituri de stat. M. M.: Dar la noi nu. Armata era sub prestare de jurământ. Nu-i glumă! S. B.: Și-n America Latină se depune jurământul. M. M.: Dar cine știe ce fel de educație au? Încă o dată vă spun: eu, la unele dintre asemenea chestiuni le spun "fabulații". Domnule, dacă erau așa ceva, îmi arăta exact unde, când, ce, cum
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Celelalte erau pentru sarcini de mobilizare. În total erau aproape 200. S. B.: Cele 64, care au pornit la cheie, erau și întreținute cel mai bine, bănuiesc. M. M.: Bine, eu am fost un comandant de regiment al dracu', fără glumă. La mine nu mergea cu jumătăți de măsură. Totul trebuia să meargă. S. B.: Știu, că așa vi se dusese vestea. M. M.: S-a dus vestea? Ăsta-i adevărul. Dacă am fost pus să fac o treabă... Însă, cel
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
știam că ești la USLA", " Da", "Și tu ce faci?", " Avem o misiune la canale". Treaba voastră, mergeți, dar aveți grijă pe unde că vă văd ăștia că sunteți de la USLA și vă cred teroriști și vă împușcă". Da, fără glumă, pe cuvântul meu de onoare, așa s-a întâmplat. Omul, Liteanu, trăiește și azi, înainte de a ieși la pensie a fost rector la Academia Națională de Informații. Și când ne întâlnim și acum mă întreabă dacă-mi amintesc momentul. Sau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
nu ne interesau alte lucruri, am aflat atunci că generalul Gușă e în sediul CC-ului și-am spus: Dacă el este aici, înseamnă că noi avem treburile noastre, ne vedem de treaba noastră. Ne vedem de treburile noastre". Fără glumă! 3.8. Incendiul de la Bibliotecă S. B.: Cum a izbucnit incendiul de la Bibliotecă? M. M.: Pe la 10-11 seara vine și-mi spune unul că a izbucnit incendiul în Bibliotecă. "Bă, voi ați tras acolo?" Nu, că noi am fost cu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
M.: Dar de ce s-a sinucis? S-a aflat vreodată? S. B.: Să vă mai spun încă o fază, tot așa. Era un maistru militar, unul Drumea de la Parcul auto. Și, pornind de la obiceiul cu fluierul, ca să facă el o glumă la apelul de seară, îi strigă lui David din formație, ca să audă tot Divizionul: "Toa'șu, ar trebui să vă luați un corn, că sună mai bine!" "Bă, Drumea, aștept să crească la boul de tine unul!" L-a anulat
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
soia. S. B.: Bun, dar atunci n-a fost bine. M. M.: Vedeți dumneavoastră, în percepția mea, totuși, și atunci Ceaușescu, pentru noi, era conducătorul statului. Azi, în Băsescu, nu mai văd așa ceva, adică nu mai am această percepție. Fără glumă. Orice-ar fi fost, nu merita să fie ucis. S. B.: Bun, discuția nu era de merit sau de oportunitate, ci dacă trebuia sau nu trebuia. M. M.: Și de aici au început fabulațiile: unde i-s banii, unde-s
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ultimului deceniu de comunism. Tenebrele, spectrele devin vizibile abia la lec- tură, opera lui Caragiale devenind la rândul ei un interpre- tant în chestionarea spiritului unei epoci și a identității profunde a locuitorilor ei. Bellu Zilber, în 1945, cu o glumă proastă prindea esențialul într-o apoftegmă memorabilă : „Domnilor, în România socialismul va însemna I.V. Stalin plus I.L. Caragiale”. În opera lui Caragiale se află posibi- litatea de a polariza prin mecanismul optic deja sugerat al lui „simt enorm și văz
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îndreptățește să convertim anecdota în vizionarism politic, s-ar fi opus chiar Caragiale, însă piesele mecanismu- lui sunt asamblate la nivelul unui dispozitiv comprehensibil și exagerarea retorică oricât de rizibilă prezidează la edi- ficarea unui lider politic. Însă nu toate glumele proaste au același parcurs ontologic în istorie ! Din perspectiva discursu- lui îndrăgostit sau doar delirant al ziaristului pe care-l citează prob naratorul avem o mostră de megalografie. O scurtă paranteză ne poate edifica asupra deformării care survine la lectură
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o inteligență sarcastică și narcisiacă - pe care autorul o pune continuu în joc ; o inteligență care - așa cum a remarcat G. Călinescu - «va denunța mereu ‘prostia, suverana prostie’ a oamenilor» ; inteligență pe care proștii, incapabili să intuiască efectul, o socotesc simplă glumă sau cinism bonom, adică sfântă și comună neseriozitate, croită exact de măsura prostiei lor. Numai un om foarte subtil poate să distingă durerea ce se ascunde în trăsăturile îngroșate ale unei caricaturi.” , respectiv, „pedagogia pe muchie de cuțit pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată antropologică pentru a cărei denumire utilizează termenul de „agelast” împrumutat de la Rabelais. Neologismul creat din limba greacă îi indica pe cei care nu știau să râdă, pentru care gluma avea un caracter sacrileg dacă viza categorii onto- logice fundamentale sau un corpus de valori văzute ca inextricabile, intangibile, sacrosante impunând sacerdo- țiul. Cu onestitate, poetul își descrie agelastia din tinerețe, însă ea nu este doar o trăsătură personală, ci
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cel al Revoluției din 1989 cu victimele ei. În acest context care reclamă sobrietatea, seriozitatea, reflecția îndurerată, răspunsul la tragedie este reflexul deriziv. Bășcălia repre- zintă pentru Pintilie o Soteriologie „de-a-ndoaselea”, mântui- rea nu prin reflecție ironică, ci prin enormul glumei proaste. În volumul care-i este consacrat, Bric‑à‑brac. Du cau che‑ mar réel au réalisme magique, regizorul relevă felul în care a conceput acest film, ca parte dintr-o serie virtuală de ecranizări niciodată realizate, supuse astfel unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
commedia dell’arte, însă oricât de deformat modelul întruchipat de fantele de mahala, răzbat în comportamentul acestuia clișeele unui fin amoris trecut prin baia de acizi a mahalalei. În ceea ce privește filmul lui Pintilie, lăsând la o parte gustul îndoielnic al unor glume, drăcuiala devine monotonă, însoțind aproape fiecare schimb de replici, și chiar dacă înjurătura nu ajunge încă mai grosieră, ceea ce o amplifică este vulgaritatea. Imprecația constituie res- pi rația fetidă a dialogului, însă îi conferă și o nouă vitalitate, o brutalitate pestiferă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mascaradă cu căței îmbrăcați în roșiori care ucid inamicul turc : Războiul de Independență a fost redus la un spectacol canin. Îi urmează o interpretare cacofonică a unui cântec patriotic care-i mobilizează pe spectatorii improvizați, iar aceasta trece într-o glumă proastă pe care încearcă să o alunge revenirea la registrul sublim cu o poezie erotică de gust postromantic-sămănă- torist întreruptă brutal cu o poezie deșucheat- libidinoasă pentru ca din nou tonul grandilocvenței să fie recâștigat cu o melodie trubadurescă în stilul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o realizare directă în interpretarea pe care Pintilie o dă operei lui Caragiale. Toate straturile sociale au fost nivelate, mitocani și „domni” se regăsesc laolaltă într-o turpitudine generalizată, iar Mitică, aristocratul- trickster al acestei lumi, recent „suprimat” devine victima glumei proaste pe care o inițiază. Cadavrul lăsat fără pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
definește, în De Oratore, ca figură a validării prin contrast, ca un mod de exprimare „contrarium quod dicitur intelligendum est” (Institutio Oratorica, 9.22.44.), iar Aristo- tel, în Retorica, precizează ironia astfel : „cel ce recurge la ironie face o glumă în vederea lui însuși” (19 b 8). Nu avem propriu-zis un opus al ironiei, nu în sensul unei figuri retorice, ci o deformare care ține de logica excesului pe care Patapievici o reclamă ca element constitutiv al bășcăliei. Ea reprezintă în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cabina are doar locul șoferului și încă unul, iar noi făceam cât patru la un loc. La spate nu puteam sta, căci nu existau scaune și câinele lui Giusepe (Lendo) era stăpân pe spațiul respectiv, fapt pentru care mai în glumă mai în serios, ne-am repliat reușind chiar să închidem și ușa cabinei - e drept eu stând în semi-lotus (ioga) și cu nasul scos pe geam, iar Liviu presat de greutatea mea, deloc neglijabilă. Lucrul acesta 1-a încântat pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
instalat Judith și Noni (Epaminonda Tiotiu) de la Cluj. Aici, pe terasa unde mâncăm acoperiți de o țesătură militară care imită frunzele pădurii, stă Zgripți, adică nemțoaica din casă, Jeni, sora Ecaterinei, care spală în continuare vase, punctând cu câte o glumă hâtră tot ce se întâmplă. Între șopron și gard, ascunsă de soare, s-a cuibărit Margot de la Pitești, care fumează non-stop Carpați fără filtru, iar pe terasa de deasupra noastră lucrează pe rând Angela Tomaselli din București și Ecaterina, când
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să prepare cleiul de oase și emulsiile care au rostul de a grundui suprafețele ce urmează a fi înnobilate cu picturile lor. Lucrul acesta n-a deranjat pe nimeni, dimpotrivă, în foișorul din curte s-a creat o atmosferă veselă, glumele însoțind travaliul fieacăruia. Astăzi, a treia zi, pânzele încă nu sunt gata, dar fiecare nerăbdător să înceapă a lucra s-a împrăștiat ba pe drum, ba în pădure, astfel încât, dacă n-ar fi zgomotul mașinii de tuns iarba, aș auzi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]