9,551 matches
-
Evia. Cele mai timpurii inscripții cunoscute grecești sunt câteva fragmente care sunt datate în această perioadă, 770-750 î.Hr., și acestea corespund formelor literelor feniciene din cca. 800-750 î.Hr.. Cel mai vechi text cu un conținut substanțial cunoscut până în prezent este inscripția Dipylon și textul de pe așa-zisa Cupă a lui Nestor, amândouă datate la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr., inscripții care erau proprietate personală și care conțin dedicații către un zeu. Alfabetul grec își are originile în alfabetul fenician și
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
corespund formelor literelor feniciene din cca. 800-750 î.Hr.. Cel mai vechi text cu un conținut substanțial cunoscut până în prezent este inscripția Dipylon și textul de pe așa-zisa Cupă a lui Nestor, amândouă datate la sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr., inscripții care erau proprietate personală și care conțin dedicații către un zeu. Alfabetul grec își are originile în alfabetul fenician și nu este legat de scriptura linială B sau alfabetul silabic cipriot, sistemele folosite anterior pentru a reprezenta limba greacă în
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
Grecia, nu se știe când a fost introdus papirusul, dar romanii l-au numit "„volumen”" și-l foloseau des la scrierea cărților, iar în epoca imperială a fost folosit și la nevoi domestice, scrisori, documente legale. Recent, cercetătorii au descoperit inscripții făcute pe carapace de broaște țestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan). Obiectele au fost datate la anul circa 6600-6200 î.Hr., deci inscripțiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
imperială a fost folosit și la nevoi domestice, scrisori, documente legale. Recent, cercetătorii au descoperit inscripții făcute pe carapace de broaște țestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan). Obiectele au fost datate la anul circa 6600-6200 î.Hr., deci inscripțiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că descifrarea inscripțiilor încă nu s-a putut realiza, nu se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. Ca și în Egipt
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
pe carapace de broaște țestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan). Obiectele au fost datate la anul circa 6600-6200 î.Hr., deci inscripțiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decât cele din Mesopotamia. Totuși, pentru că descifrarea inscripțiilor încă nu s-a putut realiza, nu se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text sau protoscriere. Ca și în Egipt, în China s-a folosit la scriere penelul și cerneala, fie pe materiale moi (țesături de obicei
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
un text sau protoscriere. Ca și în Egipt, în China s-a folosit la scriere penelul și cerneala, fie pe materiale moi (țesături de obicei din mătase) sau uneori pe materiale mai neobișnuite (os, bronz, carapace de broască țestoasă). Primele inscripții cu scriere chineză datează din 1500 î.Hr. și prezintă un sistem de ideograme diferit ca grafie de cele din Mesopotamia sau cele din Egipt. În primele stadii ale scrierii chineze au avut loc numeroase schimbări și diferențieri în forma semnelor
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
în scris. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr. se bazează pe săpături majoritar recente. Semnul distinctiv al culturii Indului sunt sigiliile din steatit produse în mari cantități. Inscripțiile de pe acestea nu au fost descifrate nici până astăzi. Documentele scrise (în special aceste sigilii) prezintă o scriere de tip pictografic, foarte stilizată însă, diferită de oricare alta din antichitate. Numărul caracterelor a fost evaluat la cca. 400 și astfel
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
la cca. 400 și astfel este exclus să fie o scriere alfabetică. În Europa cele mai vechi scrieri par a fi cele de pe Tăblițele de la Tărtăria, descoperite la Tărtăria în județul Alba, România, și datate la circa 4000 î.Hr. Aceste inscripții sunt prea sumare pentru a putea fi descifrate.
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
lui Irod a fost cunoscut curând ca o perlă arhitectonică, fiind cel mai mare proiect arhitectonic efectuat vreodată pe teritoriul Țării Israelului sau Palestinei; Din timpul lui Irod au fost găsite de arheologi ruinele terasei „Casei Trâmbițelor” și grilajul cu inscripția care interzice accesul ne-evreilor de pe esplanada Muntelui Templului spre Templu. Cel de-al Doilea Templu a dăinuit până în anul 70 d.Hr., an în care Ierusalimul a fost cucerit de oastea romană a lui Titus în timpul înăbușirii Marii Răscoale
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
lor fiind reprezentată de ridicarea și repararea zidurilor cetății (numită în zilele noastre Orașul vechi), inclusiv zidurile Muntelui Templului. Pe deasupra, în anul 1552 el a adăugat pereților Cupolei Stâncii tăblițele de ceramică de Iznik (Niceea), așa cum se amintește și în inscripția de deasupra porții de nord a edificiului. În cea mai mare parte a perioadei otomane, a fost interzis accesul nemusulmanilor pe Muntele Templului. În 1839, însă, în urma reformelor Tanzimat ale administrației și legislației otomane, nemusulmanii au obtinut dreptul de a
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
participarea a numeroși voluntari, mulți dintre ei membri ai organizațiilor de tineret si a elevilor de pe tot cuprinsul Israelului. Până în prezent în cadrul acestui proiect au fost decelate vestigii din epoci diverse, cel mai faimos fiind o pecete (bulla) cu o inscripție ebraică din vremea Primului Templu. În Israel activează câteva grupări politice extremiste care pretind preluarea administrării Muntelui Templului de către guvernul israelian. Cea mai cunoscută dintre ele este Fidelii Muntelui Templului (Neemaney Har Habait) condusă de Gershon Salomon. Membrii acesteia considera
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
capul așezat pe o pernă cu ciucuri, având deasupra crengile unei sălcii plângătoare. Sub cor există și lespedea funerară a mormântului. În cor își făcea simțită, până nu demult, prezența și o cristelniță datată din anul 1404 și care purta inscripția ""anno domini millessimo CCCCIIII tempore regis Sigismundi"". Această cristelniță a fost prelucrată în atelierele marelui meșter Leonhardus, la fel ca mai toate cristelnițele din jurul Sibiului: la Sibiu în corul bisericii evanghelice, Șeica Mică, Daia, Sighișoara, Mediaș, Șaeș, Brădeni, etc. Deși
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
exact pe locul uneia demolate în 1853. Clopotnița cea veche avea prevăzute metereze și o galerie de apărare. Turnul de azi are mai multe nivele, clopotele aflându-se la cel de al treilea palier. Marele clopot al bisericii are următoarea inscripție ”"o rex glorie veni cum pace"”. În clopotniță mai există un clopot, cel intitulat " Clopotul lui Sfântul Ioan", el a fost adus din comuna Unterden, comună desființată mai târziu din cauza intenselor lupte cu turcii. Pământurile sale au fost împărțite, în
Biserica fortificată din Alțâna () [Corola-website/Science/325106_a_326435]
-
găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.). În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre. Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele "Villa Ohthunth" este din 1320, iar în 1329 cu toponimul
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
lui Coronado și i-o donează muzeului lui Marcus Brody, Indiana este dus de trei bărbați dintr-o mașină la Walter Donovan, care îl informează că tatăl lui Indiana a dispărut fără urmă în timp ce căuta Sfântul Graal pe baza unei inscripții incomplete. Indiana primește un pachet prin poștă care conține jurnalul tatălui său cu însemnările sale. Dându-și seama că tatăl său nu s-ar fi despărțit de jurnal și nu l-ar fi trimis decât dacă era în pericol, Indiana
Indiana Jones și ultima cruciadă () [Corola-website/Science/325319_a_326648]
-
Schneider. Sub biblioteca în care tatăl său a fost văzut ultima oară, Indiana și Elsa descoperă catacombe pline de șobolani și mormântul unui cavaler care a participat la Prima Cruciadă, de asemenea pe scutul acestuia există o versiune completă a inscripției pe care o folosise, aceasta dezvăluind locul în care se află Sfântul Graal. Cei doi fug în momentul în care catacombele care conțineau petrol sunt incendiate de Frăția care proteja Sfântul Graal. Indiana și Elsa sunt urmăriți apoi de Frăție
Indiana Jones și ultima cruciadă () [Corola-website/Science/325319_a_326648]
-
sursă menționată anterior, care amintește faptul că la 1658, în Rus rezida un preot român. De altfel, cu ocazia demolării bisericii de lemn, în anul 1897, a fost găsit un potir din cositor ce avea înscrisă, cu caractere chirilice, următoarea inscripție: ""dat de Pavel Oprea 1519"". Conscripțiile întocmite în sec. al XVIII-lea confirmă existența bisericii, la 1733 în conscripția întocmită de către episcopul Ioan Inocențiu Micu-Klein satul având biserică și doi preoți uniți: Iuon și Iuon junior, apoi la 1750 în
Biserica de lemn din Rus () [Corola-website/Science/324599_a_325928]
-
schit a rămas o vreme clopotnița și cimitirul din jur. Biserică cu hramul „Sf. Voievozi” este cunoscută și sub numele „Biserică de Jos”, si a fost adusă în anul 1795 din loc. Schitul Frumoasă. Pe un zapis vechi găsim următoarea inscripție: „Eo, Toader Mititelu, moșnean din satul Buciumi, am primit știre de la părintele diacon Ciurea, din neamurile noastre, ce este diacon la Schitul Frumoasă din Plasa Moinesti, că are de prisos o biserică smintita, ca a fugit pământul și biserica are
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
doi stâlpi, ornamentați diferit, care fac legătura dintre talpa bisericii și cosoroabă, o soluție asemănătoare putând fi regăsită și la o altă biserică din zonă, biserica de lemn din Buzaș. În turnul-clopotniță se află două clopote. Unul dintre acestea poartă inscripția: ”"Turnătoria Emil Anca Cluj"”. Fără a fi menționat în inscripție anul turnării clopotului, acesta a fost probabil făcut după anul 1908, an în care Turnătoria Anca din Cluj a fost fondată. Turnătoria din care provine acest clopot se bucura în
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
și cosoroabă, o soluție asemănătoare putând fi regăsită și la o altă biserică din zonă, biserica de lemn din Buzaș. În turnul-clopotniță se află două clopote. Unul dintre acestea poartă inscripția: ”"Turnătoria Emil Anca Cluj"”. Fără a fi menționat în inscripție anul turnării clopotului, acesta a fost probabil făcut după anul 1908, an în care Turnătoria Anca din Cluj a fost fondată. Turnătoria din care provine acest clopot se bucura în perioada interbelică de o oarecare notorietate, datorată și reclamei pe
Biserica de lemn din Măleni () [Corola-website/Science/324646_a_325975]
-
isprăvit în sâmbăta a șasea a postului...Stana...să isprăvească...iar ei cu binecuvântarea Sfântului Duh au isprăvit ...popa Dragoșin, în anul 692(5?) în luna lui iulie 15, s-a isprăvit și s-a zugrăvit cu mâna...” Din păcate inscripția - în slavona medio-bulgară - nu poate fi citită în întregime, iar numele zugravului va rămâne probabil ascuns pentru totdeauna; pilaștrii de susținere a bolților, ridicați în secolul al XIX-lea, au acoperit nu doar o însemnată parte a picturilor navei, ci
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
o însemnată parte a picturilor navei, ci, parțial, și vechea pisanie. Într-un articol publicat într-o revistă maghiară, în anul 1868, Ödön Nemes, un urmaș al cnejilor ribițeni de odinioară, venea cu o întregire a textului pisaniei, publicând două inscripții slavone, astăzi dispărute. „Drept mulțumire lui Dumnezeu am ridicat această biserică pentru regele Sigismund care a restituit bunurile pierdute de tatăl nostru Vratislav. Matia, Vratislav, Miclăuș de Ribița și cu fetele Ana și Ioanca au construit-o în 1404” (pe
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
culturală bizantino-gotică din Transilvania. Din punct de vedere confesional, biserica din Ribița a avut o traiectorie similară celei din Crișcior. În pofida reprezentării iconografice a celor trei sfinți maghiari - Ștefan, Ladislau și Emeric - și a conținutului textului celei de-a doua inscripții pierdute, transmisă de Ödön Nemes, lăcașul de cult nu s-a aflat, probabil, nici o clipă în aria de jurisdicție latină, cu toate că, pentru acele vremuri de tranziție de la starea de cnezialitate spre cea de nobiliaritate a elitelor românești, proces sincron cu
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
religioase se țineau în două capele, una greco-catolică - filie la Parohia Turda Veche și una ortodoxă - filie la parohia Ploșcoș. Poate că odată cu înființarea localității a fost cumpărat și clopotul ce se află azi în turnul bisericii. Acesta poartă următoarea inscripție: ”"Acest clopot s-a cumpărat din dăruirile credincioșilor la anul 1923 sub conducerea Nicolau P. Rațiu prot. on."” Despre acesta, șematismele bisericii greco-catolice îl surprind sub numele de Nicolae P. Rațiu - nefiind altcineva decât administratorul parohial al parohiei Turda Veche
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
actualei comune Pietroșani au existat civilizații străvechi, chiar din epoca bronzului. De asemenea, se pare că în timpul expansiunilor romane, la Pietroșani a existat un castru roman. "Petroșanii este un sat foarte vechi; aici se găsesc monede antice și săgeți cu inscripții romane. Se găsesc plăci de pământ arse ca cărămida cu inscripții și litere latine, urme ale vechii cetăți Reca, situată pe mal, în partea de vest a comunei Petroșani" - "Marele dicționar geografic al României", vol. IV (1901), editat de G.I.
Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/324793_a_326122]