9,794 matches
-
trecând prin toate cele patru stadii. E adevărat că el și-a părăsit familia imediat după nașterea fiului său și nu când acesta era în stare să ia tronul dar, având în vedere condiția socială a familiei sale, era probabil liniștit că avea cine să se ocupe de creșterea și educarea copilului. Din păcate, după cum știm, fiul său Răhula nu a fost nici el interesat de succesiunea la tron, ci a urmat oarecum calea tatălui său, devenind și el călugăr buddhist
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
e, bini ziți puicusorule... bată-vă sănătatea să vă bată... pardon... stii eu... de pe drum (serios) fă-ți idee d-ta: ținți postii, hodoronchodoronc, zdronca-zdronca, si clopoțeii... îmi țiuie grozav... Zoe: (aparte) Trebuie să-l duc de aici să se liniștească puțin... e amețit rău de tot. Tipătescu: D-le Dandanache, nu voiți să vă odihniți, să vă liniștiți puțin... Dandanache: Ba da, neicusorule... dar unde? Zoe: Poftiți cu mine, d-le Dandanache. Dandanache: (dându-i brațul și ieșin cu ea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
idee d-ta: ținți postii, hodoronchodoronc, zdronca-zdronca, si clopoțeii... îmi țiuie grozav... Zoe: (aparte) Trebuie să-l duc de aici să se liniștească puțin... e amețit rău de tot. Tipătescu: D-le Dandanache, nu voiți să vă odihniți, să vă liniștiți puțin... Dandanache: Ba da, neicusorule... dar unde? Zoe: Poftiți cu mine, d-le Dandanache. Dandanache: (dându-i brațul și ieșin cu ea la dreapta pe scară) Stii, conița mea, sunt asa de amețit... stii, trăsura... si clopoțeii... stii, îmi țiuie
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de soare/ Ca să mi-1 omoare" vin sa anticipeze și să sugereze cu discreție tensionarea acțiunii si să tulbure apele liniștii, ale calmului copleșitor. Deodată atmosfera se precipită, când mioara dezvăluie stăpânului complotul, iar zbuciumul sufletesc ia locul calmului si liniștii din secvențele anterioare. Tensiunea sufletească crește treptat, pe măsură ce ciobanul dă oiței dispozițiile testamentare in eventualitatea că va fi omorât. Durerea, jalea și disperarea ating intensități maxime prin metafora „lacrimi de sânge", prin alegoria moarte nuntă cosmică , episodul final al presupusei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
deținuți și-i Împușcau, pe la Mamaia, pe nu știu unde, pe plajă... Și, Într-adevăr, m-au scos din incinta Închisorii, m-au urcat Într-un GAS, am ieșit pe poartă... și-atuncea eram sigur că mă Împușcă. Absolut sigur. Dar eram liniștit... Nu fac pe eroul, dar atât Îmi spuneam: „Poate că e prea devreme”. Dar asta este... Și sigur te gândești imediat acasă, ce suferințe le-ai produs, ce vor face, cum vor reacționa, cum vor suporta. Asta se Întâmplă, cred
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
trecut..., i-am auzit când au căutat prin pod, prin casă... Unchiu’ o spus că n-are nici un străin, că n-are pe nimeni, că el știa că io Îs plecat, n-a știut că io m-am Întors, era liniștit că nu-s acolo. Da’ Într-un fel cred că a fost mai bine că m-a prins. Cum zic, a trecut pe lângă mine, da’ ei nu s-au urcat În fân și i-au spus unchiului: „Unchiule, aruncă fânul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Întreb: „Domnu’ Matei, pentru port ilegal de armă, ce pedeapsă ți se dă?”. Zice: „Domne, maximum trei ani”. „O, fir-ar al dracu’, și io credeam că-mi dă vreo cinșpe-douăzeci de ani!” „Nuuu”, zice, „până-n trei ani.” M-am liniștit și, domne, am mers așa, fain-frumos, până În noaptea de 1 februarie, că nu voiam să spun... Ei insistau: „I-ai spus? I-ai spus? I-ai spus?”. Eu am Început cu altă statuie, că În perioada cât a fost evenimentele
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În gară, că, dacă am domiciliu obligatoriu și mă duc la domiciliu, ea, de la gară, să mă vadă. Deci ei se-organizaseră... Știi? No, cumnată-mea mere la un telefon public și-l anunță pe frate-miu: „Vino și, fii liniștit, că Aurica-i eliberată... și nu-i vorba de domiciliu obligatoriu”... Că multe, săracele, au avut domiciliu obligatoriu. Și-atuncea frate-miu s-o și dus În gară la sora aceea a mea și-o anunțat-o și ne-am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-adevăr că o fost foame acolo, dar o trebuit să te mai și limitezi. Atâta Îți dă, atâta iei... Da’ mie mi-o zis gardianul ăla bun: „În celulă dacă stai, câștigi, că te scoți cu odihna și ești liniștit, nu te bate soarele, nu te obligă să faci norma, nu te obligă la nimic, și compensează că mâncare e mai rea acolo”... Ș-o avut dreptate. Și când am văzut că ce mâncare ne dau... Măi, da’ tot nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nevinovat... Că un om ca mine care-a făcut atâtea nu putea să aibă atitudinea asta... Și a luat ăla hârtia, dar n-a apărut nimic la proces În dosar... Adică era un alt truc de-al lor, ca să mă liniștească pe mine. Și o ultimă Încercare de-a lor de a mă recola a fost chiar Înainte de proces. Vine Într-o celulă acolo la tribunal, pe Negru-Vodă, și zice: „Băi, fii atent! Tu scapi dacă-i acuzi pe ăștia pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să facem!? Trebuie să vă fac dosar!”. A rupt declarația lu’ Gherghișan care i-o luase. A rupt un dosar și l-a băgat În diplomatu’ lui, c-avea un diplomat mic, și mi-a spus: „Du-te și fii liniștit! Vezi că trebuia să vă fac proces și să vă dea 25 de ani condamnare!”. „Domnule, om al lui Dumnezeu”... zâc eu. Și-am scăpat datorită acestui om cu suflet (râde - n.n.). Că dacă era altu’ ne făcea dosar și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Bătăi, țipete, jandarmi călări în cap cu cele brul căpitan Tulea, șarjează mulțimea, prefectul poliției, colonelul Blaremberg, socrul lui Nicolae Filipescu apare în trăsură și dă ordine, procurorul general, Ion Lahovary intră în mijlocul studențimii surescitate și se silește să o liniștească. În tot timpul acesta nu s-a arătat nici un fruntaș liberal pe stradă. Numai după potolirea scandalului, doi ziariști de la ziarele liberale, Ghedem Teodo 228 bucureștii de altădată 13. Spațiul la care se referă Bacalbașa este mai restrâns decât ar
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
apere singur. Beizadeaua nu căzuse niciodată la Colegiul I de Ilfov, de aceea, în îngâmfarea lui, spusese odată cum că-i pare rău că n-are un fiu pentru ca să-i lase moștenire colegiul acesta. La Colegiul I lupta a fost liniștită. Nici ingerințe văzute, nici bande de bătăuși. Lupta s-a dat între Beizadeaua și forțele conservatoare ușor ajutate de administrație, și Gheorghe Vernescu, candidatul opoziției unite, susținut aprig de către primul său partizan, avocatul Pake Protopopescu. Gheorghe Vernescu se distinsese în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
biet om mărunt, oacheș și slab, se afla lângă mine. Cum mă scol încep să vociferez! Nu-mi mai amintesc ce am spus, dar știu că am perorat în contra guvernului, a bandelor și a asasinilor. Omul a încercat să mă liniștească cu vorbe blânde, apoi, fiindcă sângele îmi curgea pe pardesiul meu gris-fer, m-a dus într-o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femeie mi-a spălat rana, a căreia urmă o am și astăzi, și mi-a presă rat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că la Galben am mers în trăsură cu dl. Câmpineanu, după ce acei 300 alegători erau acolo, unde s-au găsit indignați ca oricine se vede victima fărădelegii, și că numai cuvintele de împăciuire ale amicului meu Câmpineanu au putut să liniștească și să evite vărsarea unui sânge inocent. Pentru aceasta mă refer la onoarea d lui Bagdad care era acolo [și care va recunoaște aceasta ca un omagiu datorit Adevărului]. Cât pentru epitetul de cap de bandă ce mi se aruncă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
câte 1 000 franci fiecare.“ A doua scrisoare Rosetti o trimite lui Nicolae Ionescu la 17 septembrie; din ea se vede cât de grea era situația guvernului liberal în străinătate și ce silințe trebuia să-și dea spre a o liniști și a-i dobândi încrederea. „Paris, 17 septembrie Rue St. Honoré 390 Iubite ministre, Ți-am telegrafiat azi, îți scriu și aceste linii ca explicare. Nu cunosc Londra și, prin urmare, înțelegi câtă pierdere de timp până să fac cunoștință
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1877 343 ideea neutralității și a respectării tratatului de la Paris). În favoarea convenției au vorbit convingător ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu și primul ministru I.C. Brătianu: „Prin această. Convențiune Rusia ne recunoaște și individualitatea politică și Constituțiunea noastră și ce ne liniștește, chiar frica cea mare, foarte mare - frică care sunt sigur că o are și d. Dimitrie Sturdza - că ni se va relua și acea părticică din Basarabia luată întreagă la 1812 și care ni s-a redat prin Tractatul de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Torga și Joaquin Paco D’Arcos. Traducerea Memoriilor unei bancnote, cartea acestuia din urmă, ar fi fost - am aflat ieri - recenzată în... „L’Humanité”. Din păcate, „opera” lui Alistar nu reflectă posibilitățile sale. El a amînat-o pentru cînd va fi liniștit, degrevat de obligațiile curente (între care și cele de decan). Deși avea materialul și uneltele, n-a reușit să recupereze ceea ce trebuia realizat de-a lungul întregii vieți. De vină a fost și istoria postbelică, dar mai mult decît ea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o discuție despre zodii, purtată tot atunci, în aceeași casă. B. (n. 17 aprilie 1935) pretindea că e în „Zodia Taurului”, însă doctorul i-a demonstrat cu numeroase argumente că e în a „Berbecului”, minimalizînd, „făcînd praf” Taurul, ca să-l liniștească. Ceva mai tîrziu, B. l-a întrebat pe C.D.Z. ce fel e zodia băiatului său, Matei. Întrucît calculul arăta că acesta e în Zodia Taurului, doctorul s-a simțit dator să dreagă lucrurile, demonstrînd cu aplomb de ghicitoare că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
insatisfacție pe care mi-o dă o bună parte a „literaturii” mele. Întrebat de Bălăiță dacă-i gata cronica la Introducere în opera lui Odobescu de Nicolae Manolescu, căci vrea s-o vadă, Sporici, înțelegînd de ce, a încercat să-l liniștească: „Zic în general de bine, dar am și cîteva puncte de vedere personale”. Replica pe care a primit-o a fost ca un pahar cu apă rece aruncat în față: „Astea ar fi bine să le ții pentru tine, sau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am înțeles - cu un legămînt, girat de nași, de a respecta niște norme de viață despre care fărîma de om habar nu are încă. Se spune să oricît de agitat ar fi înainte, după această „lepădare de Satana”, copilul se liniștește. Ce minunat ar fi - mă gîndesc - să se potolească și nervii nașului! Dar ți-ai găsit! M-am întors acasă ieri noaptea, extenuat, iritat. Deși aveam bilete, de primul tren, cel de la ora 23, nici n-am putut să mă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
denumire i-a amintit imediat de alte locuri, de alte întîmplări: „Eram în Iugoslavia (veneam din Italia). Lîngă noi o pereche de tineri francezi îndrăgostiți. Le am spus că mi-i frică să dorm în mașină, dar ei m-au liniștit: «Sans-souci, Madame, sanssouci!» Parcă-i aud și acum: «sans souci!...»” Neavînd astfel de impresii, cea bătrînă a început să laude varza „pentru multiplele ei virtuți”. A povestit cum s-a întîlnit în cimitir cu o prietenă care ținea în buzunar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
c-o să uite? „Parcă i-ați dat-o lui Vasile”, a intervenit, cu prefăcută inocență, S.A. Cîteva secunde nimeni n-a spus nimic. Apoi, clipind des, Sp. a oferit, pe un ton ferm, următoarea explicație menită - credea el - să-l liniștească pe R.C.: „Vă asigur că, în linii mari, recenzia e scrisă, dar n-am încă exemplele. Într-o oră le pun”. În loc să izbucnească în rîs, cum speram, R.C. s-a considerat jignit. „Cum vine asta: exemplele nu-s în carte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dumneavoastră” etc. Însă „ghicitoarea” (Violeta Lungu, directoarea unui liceu din Roman, eseistă și pictoriță talentată) m-a surprins cu adevărat atunci cînd mi-a spus că mă dușmănește „un individ gras, fălcos, cu fruntea îngustă, brutal, vulgar”. Dar - m-a liniștit ea imediat - nu va avea cîștig de cauză. „După cinci puncte (asta poate să însemne cinci ore, cinci zile, cinci luni) veți scăpa de el”. Deși voi avea o decepție din partea unei persoane care va veni în control, nu trebuie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
patetică. Mie îmi plac sărbătorile confortabile, calme. Acum, cînd am trecut la masă, se cîntă „O, ce veste minunată”, colinda preferată a tatei; remarc că e dintre cele mai pline de conținut sufletesc. Evocă un răsărit al speranțelor, întărește și liniștește. Mă gîndesc tot mai serios la greșelile mele. Nu cumva insuccesele reprezintă prețul pe care îl plătesc pentru ele? Cînd mi-o scrutez, constat că viața mea nu are coerența dorită. Mereu sînt hărțuit, împins într-o parte sau alta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]