11,356 matches
-
Toți au plecat prea repede ca să-l mai vadă pe Miller scoțându-și mobilul sau să audă cele trei cuvinte scurte, sacadate, pe care le șopti în telefon imediat ce se făcu legătura cu Washingtonul: „Totul decurge perfect“. Capitolul 9 Ierusalim, marți, 3.17 p.m. Maggie se îndrepta spre camera pe care i-o pusese la dispoziție Davis, acesta fiind spațiul de lucru rezervat tuturor vizitatorilor de la Departamentul de Stat. Doar un birou, un telefon și un calculator. Nu-i trebuia altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oare? O clipă crezu că și-a dat seama - dar în următoarea totul se scufundă la loc. Avea să mai vadă însă acel lucru - și asta mult mai curând decât și-ar fi închipuit. Capitolul 10 Ramallah, Malul de Est, marți, 4.46 p.m. Mai întâi a fost surprinsă de scurtimea călătoriei. S-a așezat pe bancheta din spate a unuia dintre Land Cruiserele negre ale consulatului acum un sfert de oră și iată-l pe șoferul ei, sergentul de marină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chiar omul din spatele crimei? Aprobă cu o mișcare aproape imperceptibilă a capului. —Despre ce fel de persoană e vorba? Al-Shafi se uită spre ușă, ca și cum ar fi bănuit că ascultă cineva. E-mailul e trimis de un arab. Capitolul 11 Ierusalim, marți, 8.19 p.m. Maggie se întinse pe patul ei din hotelul Citadela lui David. Clădirea era cavernoasă, construită dintr-o versiune modernă, mai șlefuită a pietrei de Ierusalim - și, după câte își dădea seama, plină de americani creștini. Văzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui deschizând ușa apartamentului și ieșind afară, în noapte. Salam își aminti de tăblița antică ce îi aparținuse mai puțin de o zi și își dădu seama, în acel moment, că nu o va mai vedea niciodată. Capitolul 13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu două lovituri vioaie, apoi, fără să aștepte un răspuns, intră în biroul prim-ministrului. Fotoliul lui Iaakov Yariv era întors cu spatele la ușă: Tal nu îi vedea decât aura argintie din jurul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rea intenție sau din incompetență, vom lăsa presa să decidă. Între timp, Amir, e clar că Shimon Guttman deținea un secret pentru care era gata să-și riște viața. Datoria ta e să afli care era acesta. Capitolul 14 Ierusalim, marți, 10.01 p.m. Nu i se dădea voie să plece nicăieri fără șoferul ei oficial, dar nu avea timp de asta. În plus, ceva îi spunea că trebuia să fie o vizită discretă și era greu să fii discret într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scoase douzeci și cinci de dolari americani dintr-un teanc gros și murdar și i-i dădu lui Abdel-Aziz, care ieși imediat din cafenea, rucsacul fiului său, acum ușor și în întregime gol, atârnându-i de umăr. Capitolul 16 Ierusalim, marți, 10.13 p.m. Maggie văzuse numeroase cadavre până atunci. Făcuse parte din echipa unui ONG care încercase să instaureze pacea în Congo, unde singurele bunuri ieftine care se găseau peste tot erau cadavrele: patru milioane de oameni fuseseră uciși acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Multe săptămâni am trăit numa’ cu fasole roșie și orez. Fasolele roșii îmi fac gaze. — Și mie. Ascultă, Santa, de ce m-ai sunat, drăguțo? — O, da, era gata să uit. Ți-aduci aminte când am fost să jucăm popice alaltăseară? — Marți? — Nu. Era miercuri, cred. În noaptea cân’ l-au arestat pe Angelo și n-a putut veni. — Ce-ngrozitor! Poliția s-aresteze chiar pe unu’ de-al lor. — Așa-i. Săracu’ Angelo! I-așa de drăguț. Multe a mai pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de tine, a ciripit ea drăgăstos. Ce-ai făcut toată ziua? Cum a fost ziua de azi? — A fost OK, a răspuns Armanoush cu blândețe, Întrebându-se ce căuta cea mai tânără dintre mătușile ei acolo Într-o seară de marți. Mătușa Surpun locuia În Berkeley, unde predase dintotdeauna, cel puțin de când Armanoush era copil. Venea cu mașina la San Francisco În weekenduri, Însă era extrem de neobișnuit pentru ea să-și facă apariția acolo În timpul săptămânii. Dar Întrebarea a Încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Într-o situație jenantă. Undeva Între „Îl“ și „jenantă“ a Început să plouă; stropi rari, șovăielnici, de parcă ploaia ar fi vrut și ea să joace un rol În toate astea, Însă nu se hotărâse Încă de care parte să treacă. Marțea asta din martie, fără Îndoială cea mai dezechilibrată și mai dezechilibrantă lună În Istanbul, părea totuși să se fi răzgândit din nou, hotărând că aparținea de fapt iernii. Păi, frate Îmbălsămătorule - a pufnit mătușa Feride, integrându-l pe loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
liniștită, ca o mică grădină a raiului. Kitty se simțea În siguranță. Era ceva nou pentru ea, fie și pentru o singură zi. Toate grijile ei se aflau foarte, foarte departe. 7 Aripa iubiriitc "7 Aripa iubirii" Dacă noaptea de marți fusese liniștită și caldă, cea de miercuri avea să fie rece și brutală. După micul dejun, plecară cu o mașină pe bulevardul larg, mărginit de palmieri Înalți, spre Cantor Arts Center, la Universitatea Stanford. Charlie trebuia să participe la expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
casa tatălui tău. Știi, ținta lor erau sondele de petrol, casa a fost probabil o victimă colaterală. Știu că sună ciudat, continuă el, dar n-ai vrea să-ți amâni zborul? Dau o petrecere În casa tatălui meu din Malibu, marți. Aș vrea să fii partenera mea. — E foarte drăguț din partea ta, dar abia ne-am cunoscut. — Și ce? Nu ți s-a Întâmplat niciodată să cunoști pe cineva care să-ți placă foarte mult din prima? — Niciodată! — Nu te cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
șoptise el când făceau dragoste, sau dacă era sfârșitul. Se Întreba dacă legătura pe care o simțise era reală, sau fuseseră doar câteva momente efemere. Se Întreba dacă nu cumva Matthew nu era prea obosit pentru ceva atât de adevărat. Marțea următoare, la două după-amiaza, Matthew o sună pe drumul spre aeroport. Pleca la Paris. America pierduse, Europa câștigase. Auzindu-i vocea Își simți din nou sângele fierbându-i În vene. Dar, așa cum o obișnuise, nu-i promise nimic. — Kitty, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Fosta prietenă a lui Spencer era model. — Nu crezi că ai fost cam imprudent să pleci singur În Africa și să lași o femeie frumoasă singură În Manhattan, timp de șase săptămâni? Ce era să facă ea În fiecare luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă și duminică seara? Întrebă Kitty ironic. — Aș vrea să văd toată lumea singur, Înainte de-a invita o femeie să mă Însoțească. Oricum, credeam că nu-i așa greu să fii credincios cuiva dacă Îți place acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
spus că se va ocupa serios de problemă, asta era dispoziția lui. A doua zi Marçal nu dădu telefon. Trecu toată ziua, care era miercuri, trecu ziua de joi și trecu ziua de vineri, trecură sâmbăta și duminica, dar abia marți, la aproape o săptămână după întâmplarea cu vasele, telefonul suna din nou în casa lui Cipriano Algor. În ciuda celor spuse, olarul nu ieși să caute cumpărători în împrejurimi. Își ocupă timpul care trecea ca melcul cu mici treburi, unele inutile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lucrurile. Jack era pe punctul să închidă calculatorul când își aminti să-și verifice e-mailul. Acolo, înconjurat de un desen viucolorat, îl aștepta un mesaj de la fiul său. NU UITA, spunea mementoul electronic, AZI E SEARĂ DE FILM. În fiecare marți, încă din timpuri imemoriale, Jack și Ben oficiau un ritual străvechi, constând în a comanda pizza și a vedea un film împreună. Când îl inițiaseră, fusese Postman Pat, iar acum erau șanse să fie mai degrabă The Postman Always Rings
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dacă aveți un coșmar după. Jack râse. — Mersi. Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna. Ar trebui să fii critic de film. Fața, altfel comună, se lumină, și ochii îi străluciră de plăcere. Întotdeauna aștepta cu nerăbdare ziua de marți, când venea Jack. Când Jack ajunse acasă, pizza cu porție dublă de ciuperci (așa cum îi plăcea lui Ben) tocmai începea să se răcească. Dar el și Ben erau doi virtuozi ai cuptorului cu microunde și în curând stăteau cuibăriți în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se aducă la pușcărie toată cantitatea de alimente de pe o lună o dată, că mama nu are bani să vină de patru ori. Poate face odată bani și atunci bagă mai multe kilograme de sarmale la copil. Alfabetizare Luni și marți, 13 jumătate-15 Pakular Budi A. E. profesor Iordan Cherecheș Mandin Callo Moise Gavrilă Zanfir Domnule comandant, Subsemnatul mesevist, născut la..., fiul lui și al lui..., vă rog să-mi aprobați vizita la masă pe 22 iunie cu soția. Cer îngăduință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din Germania și peste două zile pleca în Israel. Avea bijuterii, dar locatarii au văzut că nu părea jaf. „El era lungit pe jos, ea stătea pe fotoliu acoperită cu cuvertura. Fuseseră omorâți vineri, niște colegi de serviciu au venit marți și din greșeală, tot foindu-se pe lângă ușă, au apăsat clanța. Deja era un miros... Și după poliție, am chemat Sanepidul, că nu puteam trăi.“ Fiul era în Germania și-n Germania a rămas. Casa nu și-a găsit stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
la Drept, la terenurile de tenis. Unii ziceau, bă aranjează-mi și mie fileul să joc, aveau pretenții oamenii și eu nu vroiam că era și căldură și vroiam să stau și începeau că te facem noi. Final de program Marți, 22 iulie 2003 a fost ultima zi în care i-am văzut pe A. E. , Băbuș, Bărcilă, Bazan, Brezeanu, Budi, Callo, Constantin, Czampar, Dobrovolsky, Gavrilă, Lipoveanu, Gheorghiță, Gherase, Grigore, Hrib, Mandin, Marcel, Pakular, Păun, Petre, Sibișan, Teodorescu, Târtan, Vasiliu, Vincze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unghiuri, asupra ei. În pagina 7 a numărului 45, o notiță anunță că „La révue européene no. 13 publică începutul unei nuvele a compatriotului nostru Panait Istrati. Viața din portul Brăilei este interesant descrisă”, iar din numărul 55-56 aflăm că „Marți 25 Februar, a avut loc conferința d-lui Jacques Noir despre Hélène Vacaresco — sub președinția ministrului român Diamandy și cu concursul d-nei Madeline Roch și Hélène Vacaresco”. După cum se vede, reprezentanții statului român sînt apreciați atunci cînd fac bune oficii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spune că fusese ideea mea) fusese inclusă În Time Out, apoi apăruse În Metro și În pagina de stil din Sunday Times, așa că acum devenise aproape imposibil să mai găsești vreun loc liber. Dar, În seara cu pricina, Într-o marți, era liniște. Am ocupat un șir de canapele plasate Într-un colțișor retras și aproape de unul din șemineele uriașe, În care ardea un foc alimentat cu gaz care mai că părea adevărat, și ne-am instalat confortabil, cu cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o bâtă și apoi, când Îi păru că-l speriase Îndeajuns pe maestru, se aruncase asupra ei. O târâse de păr printre bălțile și mașinile parcate. Din sala de dans se auzea o muzică sud-americană, ideală pentru o distracție de marți, nu ieșea nimeni, iar maestrul dispăruse, căci, la urma urmelor, o cunoștea de prea puține ore și nu-i păsa de ea, acum când știa cât Îl costa s-o ducă În patul lui. Antonio o luase la șuturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu Încetase s-o lovească până când din sala de dans nu ieșiseră prietenii maestrului de salsa amenințându-l că tocmai sosea poliția. Iar ea strigase nu!, iar el spusese eu sunt poliția. Și la fel ca În noaptea aceea de marți, nici acum nu exista un răspuns potrivit, care să-l liniștească pe Antonio. Nici adevărul și nici minciuna nu ar fi fost suficiente. Făcând slalom printre mașinile care se Îndreptau spre Moschea și spre terenurile de sport de la Acqua Acetosa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
găsească o istorie teribilă pe care să coleze tot felul de amănunte obscene bune de dat la bizon. Zâmbi, rostind cu delicatețe cuvântul bizon, oftă adânc și își aprinse cea de-a zecea țigară din ziua aceea, care era o marți - marțea așteptării lui Zogru. Bineînțeles, nu știa cine este Zogru și nici că îl așteaptă în strada Gelu Căpitanul, peste care plutea aripa răcoroasă a altor timpuri. Zogru se gândea acum la prima zi de Paște, care i-a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o istorie teribilă pe care să coleze tot felul de amănunte obscene bune de dat la bizon. Zâmbi, rostind cu delicatețe cuvântul bizon, oftă adânc și își aprinse cea de-a zecea țigară din ziua aceea, care era o marți - marțea așteptării lui Zogru. Bineînțeles, nu știa cine este Zogru și nici că îl așteaptă în strada Gelu Căpitanul, peste care plutea aripa răcoroasă a altor timpuri. Zogru se gândea acum la prima zi de Paște, care i-a umplut sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]