9,547 matches
-
era un uriaș legendar, care avea doisprezece fii. Bărbații din țara sa pleacă spre ținutul de la miazănoapte spre a o peți pe frumoasa fecioară Pohiola, (în ortografia originală Pohjola), sortită a fi soția aceluia care va reuși să construiască o moară fermecată, dătătoare de belșug. Bărbații finlandezi se vor lupta cu laponii, dușmanii lor din nord, precum și cu vrăjitoarea Louhi, mama feciorei Pohiola, pentru focul furat și pentru Soarele și Luna răpite și ascunse. Laponii vor fi înfrânți. Faptele de vitejie
Kalevala () [Corola-website/Science/298251_a_299580]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov, și avea în compunere satele Bujoreanca, Călugăru, Hanu de Pământ și Pajerea, cu 1148 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală mixtă și trei biserici la Bujoreanca, Călugăru și Pajerea. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Bâldana (denumită înainte de 1815 "Moșneanu"), în plasa Bolintinu a județului Dâmbovița, ea fiind formată din
Comuna Tărtășești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/298378_a_299707]
-
suprapus a fost descoperită o altă așezare, mai nouă, din secolul al X-lea. Prin hrisovul din 14 februarie 1587, Mihnea Turcitu voievodul Țării Românești dăruiește mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodopeni (azi Otopeni) cu mori și țigani, toate dăruite de Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. La 20 mai 1620, Maria, mare băneasă, dăruiește din nou mănăstirii Sfânta Troiță (numită mai târziu Radu Vodă) jumătate din satul Hodopeni, cu rumâni, dăruit de
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
comună rurală, făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Bolintinu-Drăgăneasca, Bolintinu-Moșneni, Bolintinu-de-Mijloc și Malu Spart, având în total 3261 de locuitori ce trăiau în 685 de case. În comună funcționau două școli mixte, o moară cu aburi și două biserici (la Bolintinu-Moșneni și la Malu Spart). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Bolintin din același județ, având 6000 de locuitori în satele Bolintinu din Vale, Crivina (preluat de la comuna Țigănia-Crivina, desființată
Bolintin-Vale () [Corola-website/Science/297068_a_298397]
-
al XIX-lea, Titu era o comună rurală, reședința plășii Bolintinu din județul Dâmbovița. Comuna avea în compunere satele Titu, Plopu, Mărunțișu, Fusea, Codreanu, Hagoaica, Dâmbovicioara și Atârnați, cu 1606 locuitori, și în ea funcționau patru biserici, două școli, o moară de aburi și instituțiile administrative ale plășii. Pe atunci, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornetu, cu satele Cornetu (Sălcuța) și Boteni, având 1854 de locuitori. Aici funcționau o moară de aburi, una de
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
biserici, două școli, o moară de aburi și instituțiile administrative ale plășii. Pe atunci, pe teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cornetu, cu satele Cornetu (Sălcuța) și Boteni, având 1854 de locuitori. Aici funcționau o moară de aburi, una de apă pe Dâmbovița, o fabrică de făină și griș, una de spirt (toate în satul Boteni), plus două biserici și o școală. În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Titu ca reședință a plășii Titu din același
Titu () [Corola-website/Science/297073_a_298402]
-
Valea Călugărească ) și "Valea Călugărilor" a patra parte, cât ține ocina până în apa [[Râul Teleajăn|Teleajenului]], cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi - n.n) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în "Cârciumari" pe Cricov. Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de [[boier]]ii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
a șaptea (1,25%). Pentru 4,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică), civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri. Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
teritoriul actual al orașului mai funcționa în aceeași plasă și comuna Aprozi-Negoești, cu satele Aprozi, Frecați, Lacu Cocorului și Negoești, având în total 1235 de locuitori, ce trăiau în 281 de case și 12 bordeie. În comuna Aprozi-Negoești existau o moară cu aburi, o școală mixtă și două biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Budești din același județ și având în compunere satul Budești și cătunul Negoești-Poșta, având în total 1749 de locuitori. Comuna Aprozi-Negoești, denumită
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
(în , în ) este un oraș în județul Satu Mare, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Blaja, Cig, Rațiu, Sărăuad și Valea Morii. Localitatea a primit statutul de oraș în anul 1968, iar în prezent are o populație de de locuitori, fiind al patrulea cel mai mare centru urban al județului Satu Mare din punct de vedere demografic. Descoperirile arheologice validate de mărturii istorice
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
6 mai 1246, evidențiază localitatea Tășnad ca fiind moșie episcopală aparținând comitatului Solnoc. Orașul Tășnad este situat în partea sudică a județului Satu Mare, în regiunea istorică Crișana. Localitatea este amplasată pe o colină cu altitudinea de 220 metri. Satul Valea Morii, care intră în componența orașului, este amplasat la altitudinea de 134 metri. Rețeaua hidrografică este alcătuită din: Valea Cehalului (18,8 km), cu afluenții: Valea Neagră (3,7 km), Valea Rațului (3,7 km), Valea Ciripicea (9,7 km); Pârâul
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
a județului Neamț, formată din satele Bicaz, Chițirig, Capșa, Cârnu, Cheile-Bicazului, Crasna, Fârțigu, Floarea, Fundu Bicazului, Gura Bicazului, Hamzoaia, Izvorul Muntelui, Mărceni, Neagra, Poiana Corbului, Secu, Tașca și Ticoș, având o populație totală de 2416 locuitori. În comună funcționau șase mori, opt fierăstraie, o școală și patru biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Muntele a aceluiași județ, având 2550 de locuitori în satele Ața, Bicaz, Capșa, Cârnu, Chișirig-Neagra, Ciungi, Hămzoaia, Izvoru Muntelui, Poiana Cârnului, Secu, Tașca
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
Râul Ampoi - este principalul curs de apă din teritoriu. El drenează toate apele din zonă. Izvorește de sub Dealul Mare (Dealul Petriceaua - 1220 m) și străbate localitatea pe o lungime de 26 km. Cei mai importanți afluenți ai Ampoiului sunt: Valea Morilor (Valea Viltori) - izvorește de sub Vârful Vilcoi (1348 m) și are o lungime de 12 km. Valea Fenesului - își are obirsia sub Vârful Negrileasa și curge pe o distanță de 16 km. Râul are potențial energetic. Valea Trimpoiele - are o lungime
Zlatna () [Corola-website/Science/297087_a_298416]
-
i se pune sub jurisdicție și parohia și comunitatea armeana din Siret. Existența unei puternice colonii a armenilor în Siret confirmă că orașul își păstrează statutul de important centru comercial. Ștefan cel Mare dăruiește în anul 1473 Mănăstirii Putna venitul morilor sale din orașul Siret. În 1551 Minas din Tokhat, secretar episcopal armean de Lvov a vizitat nordul Moldovei după care a scris un poem în care vorbește despre existența bisericilor armenești din Siret, Suceava și alte localități, precum și despre persecuțiile
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
fost donata Muzeului Țării de la Cernăuți. În 1876 este dată în folosință clădirea școlii din Siret. Și în momentul de față în această clădire își desfășoară activitatea o școală. Între 1862-1887 apar în localitate patru brutarii, un abator și o moară. La sfârșitul secolului al XIX-lea sunt date în folosință o fabrică de prelucrare a pieilor, o fabrică de spirt din cartofi și cereale, o fabrică de cremă de ghete, o fabrică de săpun de rufe, săpun de față, lumânări
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
granițele României. În 1919 reprezentanții comunităților evreiești și germane din Siret recunosc unirea Bucovinei cu România. În anul 1930 situația pe plan economico-social a orașului Siret se prezintă astfel: localitatea are 7.397 de locuitori, industria este reprezentată de două mori cu aburi, o fabrică de bere, o tăbăcărie, patru fabrici de cărămizi, ateliere de dogărie și curelărie, există un liceu de băieți, două școli primare și două grădinițe de copii, un cinematograf, două bănci (Bancă Comercială Sireteană și Banca Gospodarilor
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
sunt marcate numeroase șteampuri pentru prelucrarea minereurilor bogate în aur („"Stampf Mühlen"”). Câmpeniul este atestat documentar din anul 1587. Printr-un act emis de Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, i s-a permis lui Nicolae Filimon din Câmpeni să construiască o moară la vărsarea râului Abrud în Arieș. După anul 1649 Câmpeniul a devenit capitala domeniului montan de sus, cu satele Bistra, Albac și Vidra. În 1618 a avut loc o puternică mișcare țărănească, iar mai târziu locuitorii zonei s-au aflat
Câmpeni () [Corola-website/Science/297093_a_298422]
-
Coroanei a devenit proprietate de stat, transformată în IAS-ul Segarcea, care după Revoluția din decembrie 1989 a fost privatizat, devenind astăzi S.C. Cervina Ș.A. Segarcea. În anul 1945 a fost înființată Stațiunea de Mașini și Tractoare, s-au naționalizat moară de cereale, presa de ulei și depozitul de petrol.În anul 1949 s-a terminat construcția silozului de cereale care, astăzi poartă denumirea de S.C. Cerealcom Ș.A. Segarcea. Începând cu anul 1950, localitatea Segarcea devine centru de raion.După nouă
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
constituit nucleul inițial al orașului de astăzi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Însurăței din plasa Balta, județul Brăila era formată din satele Însurăței și Caragica și avea 1822 de locuitori. Odată cu înființarea satului, aici s-au înființat o moară cu aburi, o școală de fete cu 28 de eleve și una de băieți cu 87 de elevi. Pe actualul teritoriu al orașului funcționa atunci și comuna Lacu Rezii, cu satele Lacu Rezii și Padina (Fântânelele), cu o populație totală
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
și una de băieți cu 87 de elevi. Pe actualul teritoriu al orașului funcționa atunci și comuna Lacu Rezii, cu satele Lacu Rezii și Padina (Fântânelele), cu o populație totală de 886 de locuitori. În comuna Lacu Rezii funcționau o moară cu aburi, o școală de fete cu 5 eleve, o școală de băieți cu 60 de elevi și două biserici una în Lacu Rezii fondată în 1740 de locuitori și alta în Padina, zidită în 1876 de proprietarul G. Petcu
Însurăței () [Corola-website/Science/297099_a_298428]
-
cele mai prospere din județ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pogoanele era o comună rurală arondată plășii Câmpul din județul Buzău, fiind formată doar din cătunul de reședință, cu o populație de 4200 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, o școală mixtă cu 260 de elevi și 4 învățători (în 1899) și două biserici. În acea perioadă, satul Căldărăști forma o comună de sine stătătoare în aceeași plasă, cu o populație de 870 de locuitori; satul a
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
obiectivele zootehnice existente la nivelul localității pană în 1990 fiind scoase din uz. Efectivele de animale numără 2000 de bovine, 900 de porcine, 5000 de ovine și de păsări. De asemenea, în activitățile conexe agriculturii se înscriu și cele două mori și cele două brutării, cele două abatoare, mai multe puncte de colectare a laptelui și unitățile prestatoare de servicii în agricultură (la care se adaugă și deținătorii de utilaje, fără personalitate juridică, în număr relativ mare). Terenul agricol, în totalitatea
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
brutării, secții de sifoane, unități de construcții civile, tâmplării metalice, secție drumuri cu stație bitum. Meșteșugurile tradiționale de la nivel comunal au dispărut de-a lungul timpului. În intravilan se află unitățile indstriale alimentare Romagribuz, fabrica de brânzeturi Zguras, unitatea Bachus, moara mălai și făină, brutăria. În satul Căldărăști sunt moara și brutăria Agromec și un abator. Activitățile comerciale reprezintă 35% din economia orașului Pogoanele. Pe plan local funcționează 48 de unități, care comercializează în proporție de 80% produse alimentare și numai
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
metalice, secție drumuri cu stație bitum. Meșteșugurile tradiționale de la nivel comunal au dispărut de-a lungul timpului. În intravilan se află unitățile indstriale alimentare Romagribuz, fabrica de brânzeturi Zguras, unitatea Bachus, moara mălai și făină, brutăria. În satul Căldărăști sunt moara și brutăria Agromec și un abator. Activitățile comerciale reprezintă 35% din economia orașului Pogoanele. Pe plan local funcționează 48 de unități, care comercializează în proporție de 80% produse alimentare și numai 20% bunuri de larg consum. De asemenea există și
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
unde conferențiază adesea în fața unui public american, este îndrăgostit de maraton, a alergat într-o cursă de maraton în Grecia, și a scris o carte de memorii ale unui alegător de cursă lungă. Succesul romanului "Pădurea norvegiană" (ノルウェイの森 "Noruwei no mori", titlul conține o trimitere intertextuală la celebrul cântec "Norwegian Wood" al formației Beatles), devenit bestseller în 1987, l-a făcut cunoscut nu numai în Japonia, ci și în lumea largă. Romanul a fost ecranizat în 2010, Opera lui Murakami cuprinde
Haruki Murakami () [Corola-website/Science/297116_a_298445]