10,542 matches
-
în Budapesta, în dieta țării un scandal între Coșutiști și guvernamentali. Coșutiștii au lovit cu scaunele și cu mesele pe guvernamentali încât s-a făcut o daună de multe mii de Koroane. Tot în 1904 a fost o secetă nemai pomenită în veacul nostru în mai toată lumea în afară de America, unde a fost belșug. Bucatele au atins prețul de 16 Kor. cucuruzul, 24 Kor. grâul, 12 -13 Kor secara, 1 - 8 Kor. ovăzul, 24 Kor fasolea - hectolitrul, iar fânul mai bun până la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
învățător. Se înțelege că multă carte nu știau nici preoții cei vechi, toată învățătura lor se reducea la scriere, citire și rânduiala slujbei, ba unii nu știau nici să scrie. În 1787, episcopul Ghedeon Nichitici, în protocolul de «vizitațiune canonică», pomenește de câțiva preoți care «nici scrie nu scie», sau «dară nu scie scrie bine». După cum Mitropolitul Filaret - înalt prelat al bisericii ortodoxe din Țara Românească - arată că «Școala este cea mai de preț trebuință», iar la 1 ianuarie 1793 menționa
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Așa grăit-a Andrei Bârseanu în lucrarea sa «Școlile din Brașov» La Făgăraș ia naștere în 1657, cu un scop total diferit, din păcate, școala principesei văduve a lui Gheorghe Rakoci, Susana Lorantfy. Ca să înțelegem rostul acestei instituții, trebuie să pomenim de faptul că ceva mai-nainte vreme, calviniștii aflați în epoca lor de glorie sub Sigismund Rakoczi, căutau să câștige pe orice cale la legea lor pe românii din cuprinsul Ardealului și ai Țării Făgărașului. Celor ce aderau la acest
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Agricolă ne sta la dispoziție să ne procure tot ce-i necesar agriculturii atât din țară cât și din străinătate, bun înțeles contra cost. Până aci am vorbit ce ne dă pământul acesta prin munca și sudoarea țăranului. Acuma să pomenim ce ne dă iel fără muncă și fără nici-un fel de tacsă sau cost, apă rece și bună, adică apă ca de la munte. Să pomenesc aci unele fântânițe, cum le numim noi, adică izvoare cu apă. Întâi să luam hotarul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aci am vorbit ce ne dă pământul acesta prin munca și sudoarea țăranului. Acuma să pomenim ce ne dă iel fără muncă și fără nici-un fel de tacsă sau cost, apă rece și bună, adică apă ca de la munte. Să pomenesc aci unele fântânițe, cum le numim noi, adică izvoare cu apă. Întâi să luam hotarul Mlaca din sus de sat. Fântinița din stâna Vacii. Pe lunca Secii din sus de sat mai la deal spre pădure ieste altă fântâniță îi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fraților mai mici, mulsul animalelor, curățirea adăpostului animalelor...). Includerea activităților citate mai sus între formele de exploatare infantilă este o gravă eroare pentru că discreditează educația prin muncă în familie și induce o opinie greșită despre muncă. Nici nu se poate pomeni de exploatare când un copil participă, după puterile lui, la unele activități gospodărești ale familiei. Fiind antrenat în astfel de treburi, copilul se deprinde cu ordinea și curățenia, își dezvoltă dragostea și grija față de animalele din gospodărie, trăind totodată sentimentul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
afla lângă mine cu o foarfecă în mână a intervenit prompt: lasă că le dezleg eu, cu foarfeca! Toți cei de față au râs, iar acest episod, cu nota sa hazlie a intrat în memoria colectivă a familiei, fiind deseori pomenit. Ca școlar la început de drum, scriam și învățam cu tragere de inimă, eram atent și participam la lecții, iar din partea învățătoarei primeam laude, nu și premii, care erau destinate copiilor ai căror părinți se situau pe un palier social
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
fumat și băutură, însoțit uneori de cobzar sau de țambalagiu, care să-i țină hangul. Dumitru Dascălu își exprimă pentru sine regretul că despre lucrul de mână, despre unele meșteșuguri ca cele de dogar, sumănar, dubălar, nici nu se mai pomenește. Doar împătimiții meșteri populari cu lucrările lor, pe care îi vedem la diferite târguri și expoziții de profil ne umplu sufletul cu frumosul autentic al artei lor. În ceea ce îi privește pe adolescenții și tinerii satului, totul este bine și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
își reluă mai departe lucrul întrerupt, convins că nu-i scăpase nimic din cele petrecute. Dar a doua zi, cum vorbea despre întâmplarea aceasta cu un prieten, care fusese și el față, ba chiar luase parte la desfășurarea ei, se pomeni contrazis în tot ce credea că văzuse, în tot. Reflectând atunci la gravele dificultăți de care se leagă cunoașterea adevărului, când e vorba de lucruri îndepărtate, din moment ce ne putem înșela așa de ușor când e vorba de fapte desfășurate chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
caietele". Alții nu iau lucrurile acestea chiar așa; ba dimpotrivă le primesc cu zâmbet și bunăvoință. Chestiune de temperament, desigur. În rândul acestora din urmă l-aș pune pe Heine. Dar despre amuzanta împrejurare povestită de el undeva în Reisebilder, pomenesc mai departe. * Până aici n-a fost însă vorba decât de puterea noastră de a concepe și stăpâni realitatea, de limitele naturale ale acestei puteri cum și de influența, adeseori fatală, pe care diverse circumstanțe o pot exercita asupra cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Atâta merită Capitala?) De aceea Bahluiul e printre puținele râuri pe care nu le-a cântat nici un poet, care n-a inspirat pe nici un pictor, care n-a încântat pe nici un compozitor. Căci pe câte știu, singurul poet care a pomenit de Bahlui în opera sa, Vasile Alecsandri, a făcut-o în batjocură, o singură dată, în vechea sa "Oda către Bahluiu" din care amintesc distihul acesta: ...Bahluiu locaș de broaște, râu tainic fără maluri, Ce dormi chiar ca un pașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cauză! În special lipsa de contact cu vechea cultură greco-latină, în secțiunile destinate realului și modernului, trebuie socotită printre cauzele care au contribuit la lipsa de generozitate și de idealizm a noilor generații. Dar să lăsăm lucrurile aceste. Dac-am pomenit de ele, n-am făcut-o decât pentru a sublinia influența fericită pe care au exercitat-o asupra minței și asupra sufletului nostru vechile metode părăsite. Contactul nostru cu vechea cultură greco-romană, cu gândirea antică și cu literatura ei, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au notat impresiile, vorbesc în același fel, cu aceeași bunăvoință și prezintă Iașul în culori tot atât de plăcute. Mulți alții, cei mai mulți chiar, insistă cu deosebire asupra lipsurilor, neajunsurilor și mizeriei pe care le-au întâlnit în locurile acele, fără a mai pomeni și de lucrurile bune, pe care le-au găsit și a căror prezență le oferea, cel puțin în parte, o foarte simplă și echitabilă compensațiune. Esențialul e că, peste lipsurile și mizeriile lui, Iașul a putut încă atrage și mulțumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
celorlalți călători nu le contrazic, căci nu se referă la ele ci la alte date și aspecte. La timpul acesta de altfel, s-au produs toate acele acte de redeșteptare, de regenerare, de primenire națională și culturală (de care am pomenit puțin înainte), care, pentru un scurt timp, au făcut din Iași centrul sufletesc și cultural al națiunei. Preocupat de trecutul Iașului, de tradițiile lui, de atmosfera, de spiritul, de mediul pe care le-a creat și întreținut, am pus cândva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din cele mai frumoase figuri ale intelectualității noastre de azi, spunea malițios: "...Căci nu e așa de ușor să părăsești acest oraș cu farmec straniu de cimitir, de muzeu și de frondă..." Iar în ancheta ziarului Vremea, de care am pomenit puțin mai înainte, prima întrebare era formulată așa: "De ce mor Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru că supărarea mea nu ia de obicei forme concrete. Nu mi-au plăcut niciodată gesturile inutile nici n-am apreciat violența, chiar în cuvinte, chiar în atitudini. Și de aceea n-am reacționat nici în cazul recent de care am pomenit și peste care am trecut cu senină, dar numai aparentă, indiferență. Cu toate acestea gestul brutal și absurd al domnilor de la Cenzura Presei m-a preocupat și mă preocupă încă. Și fiindcă incidența lui, în mijlocul preocupărilor mele, mi-a amintit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
e atât (cum cred c-am vrut să fie) un rechizitoriu contra tuturor vinovaților, cât mai ales un strigăt de revoltă și de mânie pentru ușurarea mea proprie. Ceea ce m-a izbit din primul moment în lucrurile acestea de care pomenesc, e nedreptatea pe care o închideau în ele, mai mult decât violența și spiritul de anarhie cu care se afirmaseră. La întrunirea care avusese loc în ziua aceea, ca și în atâtea alte dăți, trebuie să se fi vorbit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Bejan, Matei Rusu, Swicinski, Friedman... Ce mai mare parte din figurile aceste nu mai trăiesc decât în amintirea mea și a altora: nu mai sunt azi decât umbre. Către ele și către altele al căror nume nu l-am mai pomenit, gândul meu se-ndreaptă cu dragoste, cu înduioșare, uneori cu admirație, întotdeauna cu părere de rău. Căci toate aparțin unei lumi, din atâtea puncte de vedere, așa de fundamental deosebită de cea de azi, încât adeseori mă-ntreb, reconstituind-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a stăpânit cu dreptate, a izvorât în Moldova această apă care curge limpede și curată. Acei cărora li este sete se mulțumesc văzând această cișmea cu două țevi, din care curge ca și din ochi de amanți, și care vor pomeni că Grigori-Bey a făcut fericit orașul Iași, aducându-i această apă dulce ca mierea. 1765". Pag. 71. "Săraci, foarte săraci, aparii aceștia duceau, și la propriu și la figurat, o grea povară." (Foto-Regal) Pag. 72. Biserica Golia, datând din sec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
după război. Abia în ultimii ani, înainte de mutarea mea la București, am fost de câteva ori la redacția revistei, pentru a sta de vorbă cu regretatul Ibrăileanu și a întâlni acolo pe ceilalți colaboratori. Despre una din vizitele aceste, am pomenit într-un articol publicat în "Adevărul literar" din. 17 Aprilie 1927, sub titlul "Oameni și păpuși", în care am reprodus o conversațiune a mea cu Ibrăileanu despre dialog. O altă revistă ieșeană, care a întreținut în jurul ei o activitate literară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
este în regulă, după părerea mea. De fapt cred că nu poate exista „proprietatea “ asupra unei teme, cum din nou susțin unii, fiecare este liber să picteze ceea ce dorește, în stilul lui și în viziunea proprie. De asemenea, pentru că am pomenit de diverse obiceiuri sau tradiții de la țară, apar în tablourile pictorilor naivi și nunți, înmormântări, sau șezători. Se mai pot vedea țărani la munca câmpului, la arat, la semănat, la coasă, la seceriș, sau seara la petreceri, la birt, în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la un moment dat, și recunosc că mi-a plăcut această temă, cu legături puternice și în suprarealismul artei naive, totuși nu am insistat prea mult în tablourile mele, încercările mele fiind doar pasagere. Pentru că la un moment dat am pomenit de pictorii naivi autentici, mi-am adus aminte că prin 1985, fiind și pasionat de speologie, am ajuns la Ciudanovița, o comună din Caraș-Severin, cu multe peșteri prin împrejur. Colegii mei de bântuit peșterile știau deja de pasiunea mea cu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
această temă. „Baloane” Autor: Mihai Dascălu Dar în tematica suprarealistă apar de multe ori și culori deosebite care la prima vedere sar în ochi, de exemplu un cer portocaliu sau roșu englez, puternic, dar fără a obosi ochiul. Sau pot pomeni aici celebrul tablou al lui Generalici cu taurul pictat în roșu, ori alt tablou tot al domniei sale, „Vaci sub turnul Eiffel”. În România arta naivă suprarealistă a intrat ca influență iugoslavă după părerea mea, dar totuși nu a avut o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unele evenimente cu pretenții, dar care erau mult mai „scorțoase”, și unde nu mă simțeam în largul meu. Sala DALLES - U.C.S.B. București 1989 Pentru a scrie cum am ajuns să expun la sala Dalles UCSB din București, trebuie să pomenesc aici despre o persoană care m-a ajutat foarte mult. Este vorba de Victor Ernest Mașek, personalitate de seamă a culturii românești. Estetician, doctor în filozofie, autor al mai multor cărți, din păcate a decedat prin 2002, dacă nu mă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fost făcut și vernisajul, totul a ieșit mult mai bine, din spusele lui Marius Aron. Ultima expoziție și a treia la Teatrul Arcadia, cea din 27.02.2007, a avut la rândul ei mai multe lucruri care merită să fie pomenite aici. Vernisajul Expoziției Personale Teatrul Arcadia Oradea 27.02.2007 Ligia Mirișan - Director executiv la Inspectoratul de Cultură Bihor, Aurel Chiriac- directorul Muzeului Țării Crișurilor, Mihai Dascălu Am dorit ca această expoziție să fie pregătită cât mai bine, astfel că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]