9,377 matches
-
În creștinism, magii de la Răsărit apar în Evanghelia după Matei ca un grup de străini dinspre răsărit care au venit la Nașterea Domnului. În tradiția românească sunt numiți craii de la răsărit și sunt în număr de trei: Melchior, Baltazar și Gaspar. Numărul magilor precum și rangul lor nu este menționat în Biblie, dar pentru faptul că au adus pruncului Isus trei daruri: aur, smirnă și tămâie, în cultura populară se afirmă că
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
Regele Indiei și Baltazar, Regele Arabiei. În unele țări cu o majoritate romano-catolică, precum țările Americii Latine și țările iberice, tradițional regii magi aduceau cadouri copiilor, Moș Crăciun fiind un personaj de import și de dată recentă. Țara aflată la răsărit de unde vin acești magi sau împărați ar putea fi Babilon (conform Sfântului Maxim și Teodot de Ancira), Persia (potrivit Sfântului Clement din Alexandria și a Sfântului Chiril din Alexandria) sau Arabia (după Sfântul Iustin, Tertulian și Sfântul Epifanie). Cuvântul magi
Magii de la răsărit () [Corola-website/Science/328072_a_329401]
-
termenul "Stamm", semnificând "trib") au fost în principal domeniile vechilor triburi germanice din regiunea care mai târziu va fi asociată statului francilor, în special cele din Francia Răsăriteană, la începutul evului mediu timpuriu. În cele din urmă, atunci când Francia de răsărit a început să se transforme în Sfântul Imperiu Roman, regiunile vechilor triburi au căpătat tot identități, în funcție de diviziunile regatului, alături de Lotharingia (Francia de Mijloc propriu-zisă). Spre deosebire de ducatele ulterioare, aceste entități nu erau definite prin granițe administrative stricte, ci prin regiunea
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
își manifeste identitatea. Domeniul ceh al Regatului Boemiei, care a acceptat suzeranitatea imperială germană ca ducat către 925, a fost promovat ulterior la rangul de regat, în 1158. La nord și la sud de Boemia, germanii s-au extins către răsărit, întemeind regiuni de frontieră (mărci), aflate sub conducerea markgrafilor. La nord, acestea au început cu Meissen și Luzacia, la nord de care s-a constituit Marca Nordului, care avea să devină ulterior Margraviatul Brandenburg (inima viitorului Regat al Prusiei). Cel
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
aflat inițial Marca Billungilor, din care până la urmă se vor forma ducatele de Holstein, Lauenburg, Mecklenburg și Pomerania Occidentală. La sud, au apărut Marca de Carniola, Marca de Carintia, Marca de Stiria și Marca de Austria (ulterior, "Österreich" ("regatul de răsărit")). Regatul Prusiei și Arhiducatul Austriei, care vor deveni unele dintre cele mai importante state europene, și-au început așadar existența ca mărci. Resturi ale câtorva dintre ducatele de origine germane au supraviețuit până astăzi ca state sau regiuni ale Europei
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
este legat de evoluția științifică a omului. Fiecare din cei doi cercetători are un mesaj diferit de spus. Fiecare mesaj se află în comun cu tema filmulețului. În fragmentul în care apare Sagan acesta vorbește despre cum ne așteaptă „"un răsărit glorios"”. „"Un răsărit glorios"” este defapt și titlul filmulețului tradus în română. Sagan spunâd acestea se referă la ce ar putea găsi omenirea o dată ieșită în spațiu. În strofa în care apare Hawking acesta vorbește despre un alt mesaj. Mesajul
Symphony of Science () [Corola-website/Science/328154_a_329483]
-
evoluția științifică a omului. Fiecare din cei doi cercetători are un mesaj diferit de spus. Fiecare mesaj se află în comun cu tema filmulețului. În fragmentul în care apare Sagan acesta vorbește despre cum ne așteaptă „"un răsărit glorios"”. „"Un răsărit glorios"” este defapt și titlul filmulețului tradus în română. Sagan spunâd acestea se referă la ce ar putea găsi omenirea o dată ieșită în spațiu. În strofa în care apare Hawking acesta vorbește despre un alt mesaj. Mesajul său vorbește despre
Symphony of Science () [Corola-website/Science/328154_a_329483]
-
Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul, inclusiv Căușanii si Hotinul, asupra celor din Dobrogea și de pe malul stâng al Nistrului, precum și asupra celor din întreaga regiune de la răsărit de acest fluviu, formând Ucraina hanului tătăresc, deci și dincolo de Bug." Lucrările ulterioare au preluat ideea lui Constantin C. Giurescu, pe care îl citează ca sursă, astfel încât în prezent există o cvasiunanimitate că jurisdicția Mitropoliei Proilaviei s-a întins și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
provinciei, Boiano, ar fi putut fi cucerit în anul anterior bătăliei de la Civitate, poate sub conducerea lui Robert Guiscard, care încercuise masivul Matese. Comitatul de Boiano a fost acordat lui Rudolf de Moulins. Nepotul acestuia, Ugo, l-a extins către răsărit, ocupând Toro și San Giovanni in Galdo, dar și către apus, unde a anexat comitatele capuane de Venafro, Pietrabbondante (1105) și Trivento (1105). Sicilia, locuită predominant de greci ortodocși, se afla sub control arab. Insula se aflase inițial sub conducerea
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
ani, fără să fi avut loc o confruntare decisivă cu forțele loiale lui Robert. În 1 ianuarie 1068, Roman Diogenes a fost aclamat ca împărat la Constantinopol, iar bizantinii și-au concentrat atenția și forțele către amenințarea turcilor selgiucizi dinspre răsărit. Modificarea i-a acordat lui Guiscard mână liberă în Italia, drept pentru care coaliția rebelilor s-a desființat, singurul care mai manifesta rezistență fiind contele Godefroi de Conversano. Abelard a fost exilat, însă Robert i-a acordat iertarea, ca și
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
domnia succesorului lui Roger, Guillaume "cel Rău" și nu au format niciodată o parte integrantă a regatului din sudul Italiei. Cruciada a doua (1147-1148) i-a oferit lui Roger o oportunitate de a reînvia atacurile împotriva Bizanțului, inamicul tradițional din răsărit al normanzilor. De asemenea, i-a acordat ocazia, prin intermediul cardinalului german Theodwin, să lege o corespondență cu Conrad al III-lea al Germaniei în efortul său de a rupe alianța regelui german cu împăratul bizantin Manuel I Comnen. Roger nu
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]
-
state Turcia și Siria. a avut o extindere teritorială mai redusă decât Comitatul de Edessa și Regatul Ierusalimului. El se întindea de-a lungul unghiului nord-estic al Mediteranei, mărginindu-se cu Comitatul de Tripoli spre sud, Comitatul de Edessa la răsărit, și când cu Imperiul Bizantin, când cu Regatul armean din Cilicia către nord-vest. El nu număra mai mult de 20.000 de locuitori în secolul al XII-lea, dintre care majoritatea era formată din armeni și greci, alături de câțiva musulmani
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
orașului Antiohia. Cei mai mulți dintre cruciații stabiliți acolo erau de origine normandă din sudul Italiei, ca și primii conducători ai principatului (care erau membri ai dinastiei Hauteville). Atunci când Balduin de Boulogne și Tancred de Taranto s-au îndreptat spre zona din răsăritul Asiei Mici, unde au întemeiat Comitatul de Edessa, grosul trupelor participante la prima cruciadă și-a continuat înaintarea spre sud, ajungând în dreptul Antiohiei, moment în care a început asedierea orașului, din octombrie 1097, sub comanda normandului Boemund de Taranto. Cu
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
celui de-Al Doilea Război Mondial. După ce s-a retras din armata regulată a intrat în Waffen-SS, devenind unul din comandanții eminenți ai Waffen-SS-ului, luptând în al Doilea Război Mondial atât pe Frontul de vest, cât și pe Frontul din răsărit. A fost rănit de două ori serios, pierzându-și un ochi. s-a născut la Brandenburg într-o familie prusacă cu tradiții militare. Tatăl său, Kurt Hausser, a fost maior în Armata Imperială. Hausser s-a înrolat în armată în
Paul Hausser () [Corola-website/Science/328371_a_329700]
-
au lansat o campaniei împotriva Moraviei Mari, reușind în cele din urmă să contribuie la dispariția acestui stat. După anul 900, aproape în fiecare an, maghiarii au lansat raiduri de jaf atât în vest, împotriva statelor catolice, cât și în răsărit, împotriva bizantinilor ortodocși. În 905, regele Berengario de Friuli a semnat o "amicitia" cu maghiarii pentru 15 ani, ceea ce a asigurat o perioadă lungă de pace pentru Italia. În perioada 907-910, maghiarii au reușit să obțină trei victorii importante împotriva
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
În secolul al VIII-lea raidurile au crescut. Iar în secolul al XI-lea turcii selgiucizi au capturat zona și a fondat Sultanatul Selgiucid în Anatolia Centrală. Guvernare Pisidiei a fost schimabata de mai multe ori între Imperiului Român de Răsărit și turci până în 1176, cănd Marele Sultan Kılıçarslan l-a înfrânt pe Manuel Commenos în Myriokephalon, punanad capăt stăpânirii române.
Pisidia () [Corola-website/Science/327560_a_328889]
-
harta politică a lumii odată cu fondarea celei de-a doua Republici Poloneze la sfârșitul Primului Război Mondial. Noul stat avea o suprafața de 389.720 km. La sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale, Polonia a pierdut o serie de teritorii în răsărit, dar a câștigat altele în apus, în 1945 având o suprafață de 312.677 km. Polonezii reprezintă grupul etnic cel mai numeros din rândul slavilor răsăriteni și ocupă un teritoriu care este considerat regiunea primordială a acestor popoare. În vreme ce alte
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
1920. Cieszyn (Teschen) a fost împărțită de-a lungul râului Olza între cei doi vecini. Partea vestică a orașului Cieszyn (sub denumirea Český Těšín), calea ferată și bazinul carbonifer Karvina au trecut sub autoritatea cehoslovacă Polonia a primit regiunea de la răsărit de râul Olza. Conferința Ambasadorilor Principalelor Puteri Aliate și Asociate ai împărțit regiunea într-un moment în care Armata Roșie înaintase până în fața Varșoviei în timpul conflctului polono-sovietic. Mai târziu avea să se afle că această împărțire a regiunii a fost
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
său discurs de pe 5 martie 1946, (cel care urma să facă celebră sintagma „Cortina de fier”) avea să declare: Pe 16 august 1945 a fost semnat un acord de frontieră. O parte a frontierei RSS Bieloruse a fost mutată spre răsărit. Voblastul Belastok a fost împărțit între Polonia (Voevodatul Białystok) și Belaus (Voblastul Brest și Hdrodna) După al doilea război mondial, Cehoslovacia a dorit restabilirea granițelor stablite în 1920, în vreme ce polonezii locuitori ai Zaolzie doreau păstrarea graniței din 31 august 1939
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
încă la Tzipori încă mai multe decenii până prin vremea lui Dioclețian La Tzipori s-a refugiat și familia de preoți (mishmoret cohanim) Yedaya sau Amok. În luna iulie 351 a izbucnit lângă Tzipori "revolta din vremea lui Gallus". Împăratul din răsărit,Constantius Gallus a trimis o oaste care a reprimat-o. Orașul a fost distrus dar apoi reconstruit iarăși. Din perioada romană s-a prezervat ruinele sistemului perfecționat de aprovizionare cu apă și un teatru. Evreii au continuat să aibă o
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
apeducte care porneau de la izvoare din Munții Nazaretului, rezervoare de apă și un tunel. De asemenea, în partea de sus a orașului s-au construit niște cisterne. Rezervorul cel mare de apă se găsea la un kilometru și jumătate la răsărit de așezare. Un apeduct, zidit în stâncă, începea lângă satul Meshhed. Al doilea apeduct pornea de lângă satul Reina. Izvoarele aveau un debit de 40 metri cubi pe oră. Cele două apeducte amintite au fost reunite, în continuare, într-unul singur
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
al II-lea a fost Bezprym, care, sprijinit de Otto, s-a aliat cu Rusia Kieveană, cu scopul de a prelua puterea. Când Mieszko al II-lea era ocupat să apere Luzația de trupele lui Conrad al II-lea, în răsărit a început o expediție kieveană condusă de Iaroslav I cel Înțelept. În 1031, Polonia a fost invadată complet și după aceea Bezprym a fost pus pe tronul Poloniei. Mieszko al II-lea și familia sa au fost forțați să fugă
Mieszko al II-lea Lambert () [Corola-website/Science/327681_a_329010]
-
s-a aflat la conducerea Italiei de sud, inițial chemați de către longobarzii din regiune, în slujba cărora au luptat. Ea a devenit cea mai proeminentă familia normandă, după dinastia Hauteville. Familia Drengot își are originea în Carreaux, lângă Avesnes-en-Bray, la răsărit de Rouen. Pornind de la denumirea latinească a Carreaux, "Quarrelis" sau "Quadrellis", familiei i s-a mai atribuit și numele de "de Quarrel." Cu toate acestea, unele surse plaseazp originea familiei în Alençon. Primii membri cunoscuți ai dinastiei sunt cinci frați
Dinastia Drengot () [Corola-website/Science/327721_a_329050]
-
și, cu puterea minunată a lui Dumnezeu, nimici cetele turcești, având abia vreo 40.000 de luptători, din care cea mai mare parte erau țărani. Moartea lui Ștefan cel Mare: În anul 1504, în 2 iulie, marți, ora 1 după răsăritul soarelui, din voia destinului, muri Ștefan, voievodul Moldovei, împovărat de lupte, bătrânețe și podagra. Natură îl făcuse norocos, isteț și viteaz. El alungase din Moldova pe regele unguresc Matia, bătut în orașul Baia și lovit el însuși în trei locuri
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
familiei, contele Esiko de Ballenstedt, apare pentru prima dată într-un document din 1036, și se presupune că ar fi fost nepot matern al markgrafului Odo I de Ostmark. De la Odo, Ascanienii au moștenit largi proprietăți în Marca Saxonă de Răsărit. Nepotul lui Esiko a fost contele Otto de Ballenstedt, care a murit în 1123. Prin căsătoria lui Otto cu Eilika, fiica ducelui Magnus de Saxonia, casa de Ascania a devenit moștenitoare a jumătate din proprietatea Casei Billungilor, foști duci de
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]