9,301 matches
-
Scriitorii biblici nu erau prea interesați de politica internațională a timpului, ci mai mult de problemele religioase ale acestei domnii. Așadar, figura lui Ilie era centrală, cea a lui Salmanasar al III-lea, nesemnificativă. Biblia, ca orice operă literară este rodul unei selecții. Un istoric modern n-ar putea să sară peste bătălia de la Qarqar. Nu este și cazul Bibliei; acest fapt confirmă că proiectul său este foarte diferit de cel al „istoriografiei moderne”. Nu trebuie să ne mire dacă nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem și litanie, rod al unor ani de încercări inimaginabile. Versul se menține expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
devine „Revistă social-culturală”. În articolul-program din primul număr, intitulat Cu sentimentul demnității, se arată că A. își propune să fie o revistă „cu un profil multilateral, oglindind creații literar-artistice și științifice, precum și aspecte ale culturii de masă”. Recunoscându-se drept „rod al revoluției culturale”, noua publicație promite că va fi „o tribună de afirmare a noii vieți spirituale”. Mai accentuat după 1974, servilismul ideologic al revistei nu va afecta totuși prea mult partea ei propriu-zis literară, alături de nenumăratele editoriale și reportaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
și că, de aceea, ele sunt egal îndreptățite. Descentrarea nu înseamnă pierderea centrării, ci reașezarea în sistemul de limite primite cu un spor de toleranță față de celelalte centrări și cu gândul că propria ta centrare nu e până la urmă decât rodul unui hazard („s-ar fi putut și altfel“). Sursa fanatismului poate fi deopotrivă recentrarea: de vreme ce am intervenit acolo unde se alesese pentru mine și am rectificat, prin realegerea mea, conturul inaugural al eului meu, eu iubesc cu o pasiune sporită
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dintre responsabilitate (libertate) și întâmplare rezultă că propria viață poate fi o surpriză permanentă pentru tine însuți și că, prin urmare, ea nu se configurează niciodată doar ca realizare voluntară a proiectului. Cu toate acestea, miracolul unei vieți nu este rodul întâmplării, ci noul neașteptat pe care îl aduce cu sine simpla stăruire în proiect. Destinul reprezintă vertebrarea vieții de către noua stare pe care o creează înlăuntrul ei exercițiul libertății ca perseverare în proiect. Maladiile de destin. Lenea, ratarea și bovarismul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pro-fesorul. A fost pedepsit pentru îndrăzneala lui, o pedeapsă care îl durea chiar și după șaizeci de ani24. După școala primară, Iorga s-a înscris la liceu (Gymnasium). Tendințele manifestate anterior au continuat să se manifeste: ușurință în însușirea materiilor, rod al unei educații paralele. Începe acum să se familiarizeze cu scrierile despre haiduci, gherila naționalistă care acționa la drumul mare, prezentați într-o manieră romantică. Și o singurătate tot mai accentuată 25. Primul-ministru, Bătrînul Ion Brătianu (căruia Iorga îi spunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1901. Sămănătorul era numele unui tablou de Nicolae Grigorescu (care a desenat coperta revistei). Grigorescu a fost inspirat de poezia poetului moldovean Alexandru Vlahuță, care spera că semințele aruncate în brazdă vor prinde rădăcini, vor face flori și vor da roade. În fiecare săptămînă apăreau între 500 și 2 000 de exemplare din "Sămănătorul". Pînă în 1903, revista a respectat linia stabilită de Haret; după intrarea lui în redacție (la invitația lui Ilarie Chendi), Iorga a început să impună naționalismul eminescian
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dea precaut tîrcoale fascismului italian cel puțin public. Iorga discuta rareori despre ideologia sau practicile fasciste. El își amintea de promisiunea lui Mussolini cum că "Fascismul nu este marfă de export". Acest efort (alături de "zigzagurile atitudinilor sale fanteziste și capricioase, rod al fanteziilor sale himerice și oscilante") era doar unul dintre multe altele de care Iorga s-a cramponat cu încăpățînare pînă la capăt. Pe lîngă aceasta, din perspectiva a peste șaizeci de ani, este interesant să citim care erau opiniile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
era unul din stîlpii Noii școli , el sublinia faptul că "Iorga a fost cel care a intrat în pădure, a doborît copacii și, grație energiei sale fără margini, a arat pămîntul și l-a însămînțat pentru ca alții să poată culege roadele"152. Gheorghe Brătianu, fiul adoptiv al lui Ion Brătianu, primise o educație excelentă, devenind profesor la vîrsta de 25 de ani. După întoarcerea în țară a lui Carol II, el va fi singurul din familia Brătianu care i s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
europenii din acea perioadă erau atât de conștienți de dependența lor umilitoare de ajutorul și protecția Statelor Unite, Încât o presiune nedelicată din partea americanilor ar fi fost dezastruoasă din punct de vedere politic. Permițând guvernelor europene să adopte strategii care erau rodul compromisurilor și experiențelor locale și evitând standardizarea programelor de reconstrucție, Washingtonul a renunțat, de fapt, la o parte din speranțele sale de integrare a Vestului, cel puțin pe termen scurt. Fiindcă ERP nu a fost parașutat În vid. Europa Occidentală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
frapant: serviciile de spionaj din Vest și Est au schimbat extrem de puține informații În timpul războiului. Destrămarea alianței militare și Împărțirea ulterioară a Europei nu s-au produs așadar din greșeală, din interes sau conform unor planuri diabolice: ele erau doar rodul istoriei. Înainte de al doilea război mondial, relațiile dintre SUA și Marea Britanie, pe de o parte, și URSS pe de alta fuseseră mereu tensionate. Diferența era că nici unul dintre state nu răspundea pentru mari fâșii din continentul european. În plus, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovieticii au ocupat și anexat Basarabia și Bucovina (luate de la România), Rutenia subcarpatică (de la Cehoslovacia), vestul Ucrainei (de la Polonia), estul Finlandei, trei republici baltice independente și orașul Königsberg/Kaliningrad din Prusia Orientală, toate acestea au părut laurii victoriei, și nu roadele unor acorduri infame cu inamicul fascist. Pentru Uniunea Sovietică, lărgirea teritorială avea două consecințe. Punea capăt statutului de paria. Acest lucru conta foarte mult pentru Stalin, devenit liderul unui imens bloc eurasiatic: pentru a consacra acest nou statut, URSS a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l-a făcut să piardă alegerile din 1951. Costul vieții În Occident creștea pe măsură ce cheltuielile publice agravau inflația - după izbucnirea războiului din Coreea, În numai doi ani prețurile au crescut În Franța cu 40%. Europa de Vest, care abia Începuse să culeagă roadele ajutorului economic american, era evident incapabilă să susțină pentru mult timp echivalentul unei economii de război, lucru confirmat de Actul american de Securitate Reciprocă din 1951 prin care Planul Marshall a luat sfârșit, devenind un program de ajutor militar. Spre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lașitate”. Dar, după un Început șovăielnic, URSS a copleșit și a Îngenuncheat colosul nazist, zdrobind magnifica mașină de război germană. Pentru prieteni, ca și pentru dușmani, victoria sovietică În al doilea război mondial ilustra Împlinirile bolșevismului. Politica lui Stalin dădea roade, crimele-i antebelice erau aproape uitate. Victoria, cum Stalin știa prea bine, e măsura succesului. Dar victoria sovietică a fost amarnic de scumpă. Dintre toți Învingătorii din al doilea război mondial - ba chiar dintre toate țările participante, Învinși și Învingători
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitaliste de la sate” - Într-o țară În care „elementele capitaliste” din economia rurală străluceau prin absență. În Slovacia, În cursul anului 1951, au fost trimiși pe câmp funcționari de la oraș și lucrători din guvern. „Operațiunea 70.000 trebuie să dea roade”, cum s-a numit, a fost un dezastru rapid abandonat - dar acest exercițiu de maoism avant l’heure, la numai 80 km est de Viena, spune mult despre spiritul vremii. În acest timp, la fel ca În zonele baltice recent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
greșelile celor care s-au opus „luptei Împotriva culacilor”? Însă publicul nu trebuia să creadă ce auzea - el era doar dresat să repete. Unul dintre obiectivele proceselor publice era să furnizeze țapi ispășitori. Dacă măsurile economice ale comuniștilor nu dădeau roadele trâmbițate, dacă politica externă sovietică se Împotmolise sau era la strâmtoare, cineva trebuia să fie de vină. Cum altfel puteau fi explicate greșelile unui Lider infailibil? Candidați erau destui: Slánský era antipatizat deopotrivă În interiorul Partidului Comunist Cehoslovac și În afara lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
notorii pentru corupție și legăturile cu Mafia. În anii ’50, marea corupție era apanajul creștin-democraților; În deceniile următoare, socialiștii care administrau marile orașe din Nord le-au urmat exemplul cu un succes considerabil. Corupția, În politică, e În mare măsură rodul oportunităților. Guvernarea În stil italian nu era deosebit de performantă, dar a funcționat. În timp, familiile politice au structurat domenii Întregi de activitate publică și civică. Industriile au fost „colonizate” de creștin-democrați. Controlul și direcția personalului În presă, radio - mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu Socialist) Belgian. Ambele erau mai apropiate de modelul nord-european al unei mișcări muncitorești sindicale decât de partidele socialiste mediteraneene, cu moștenirea lor radicală și discursul adesea antiecleziastic, și nu se jenau să concureze pentru putere (și să Împartă roadele acesteia) cu catolicii. Echilibrul politic postbelic al țărilor de Jos s-a născut exact din această combinație specifică Între comunități culturale autonome și partide reformiste de centru-stânga și centru-dreapta. Dar nu a fost mereu așa: Belgia mai ales se confruntase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Keynes (1926) Surpriza nu va veni din Statele Unite, ș...ț din Germania de Vest sau din Franța, ci de la acele națiuni care, oricât de tare s-ar Înșela - și eu cred că se Înșală În multe privințe -, culeg În sfârșit roadele planificării economice și ale proprietății colective. Aneurin Bevan (1959) țara noastră Înseamnă democrație și canalizări impecabile. John Betjeman Să deschidem larg ferestrele Bisericii: noi să privim În afară, iar oamenii să vadă Înăuntru. Papa Ioan al XXIII-lea Fotografia este
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În ianuarie 1967, relațiile s-au ameliorat și mai mult: sosit la București În august 1969, Richard Nixon era primul președinte american care vizita un stat comunist. Comunismul național - „o fi el comunist, dar e de-al nostru” - a dat roade În cazul lui Ceaușescu: România a fost primul stat din Pactul de la Varșovia care a semnat Acordul General pentru Tarife și Comerț (1971), a aderat la Banca Mondială și la Fondul Monetar Internațional (1972), a Încheiat acorduri comerciale preferențiale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vot la 18 ani. Prosperitatea epocii a Încurajat un transfer de atenție dinspre producție spre consum, dinspre necesitățile traiului zilnic spre calitatea vieții. În focul anilor ’60, puțini Își băteau capul cu dilemele morale ale prosperității - beneficiarii ei savurau absorbiți roadele șansei istorice. Dar În câțiva ani, mulți (mai ales dintre adulții tineri educați din nord-vestul Europei) au Început să privească bunăstarea materială și comercialismul deceniilor precedente ca pe o moștenire apăsătoare, aducătoare de false valori și bunuri de prost-gust. Prețul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ladino, o varietate a dialectului romanș vorbit În Elveția) afișează, cum e și normal, o eurofilie ardentă. Tirolul de Sud și alte situații păreau să demonstreze că politica de integrare a continentului „de jos În sus”, costisitoare sau nu, dădea roade. Inaugurat În 1985, Consiliul Regiunilor Europene (devenit mai târziu „Adunare”) cuprindea deja 107 de regiuni membre, la care aveau să se adauge multe altele. Un anumit model de Europă unită Începea, Într-adevăr, să capete contur. Regionalismul, sinonim odinioară cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apariția acelei Anglii „privatizate” și Întreprinzătoare pe care o slăvea Blair. În al doilea rând (și În același timp), ea a distrus vechiul Partid Laburist, ușurând sarcina celor care Încercau să-l reformeze; Blair nu a făcut decât să culeagă roadele muncii lor. Iar În al treilea rând, după cum am văzut, asprimea ei personală și neacceptarea divergențelor și dezacordurilor au scindat propriul partid, scoțându-l din cursă. Purtat de succesul doamnei Thatcher, Tony Blair moștenea și multe din prejudecățile ei, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor aveau să fie transferați În 558 de orașe agroindustriale. Dacă Ceaușescu ar fi avut timp să-și ducă la capăt proiectul, ar fi distrus complet și ce mai rămăsese din structura socială a țării. Proiectul de „sistematizare” rurală era rodul unei megalomanii crescânde. Sub Ceaușescu, impulsul leninist de a controla, centraliza și planifica fiecare detaliu al vieții cotidiene a devenit o obsesie a omogenității și grandorii care depășea până și ambițiile lui Stalin. Întruchiparea durabilă a acestui impuls maniacal urma
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Noe, cel al grecilor și cel al romanilor, Dionisos și Bachus; înaintea lor a existat licoarea zeului Sôma: băutura Vêna; astăzi, în fiecare zi la Liturghie, nu înainte de a fi sfințit, este oferit ca simbol al sângelui lui Hristos: "Vinul, rodul viei și al ostenelii omului". Astfel, lucrarea naturii și cea a omului se află mereu în legătură. Chiar și cel mai modest dintre oameni, atunci când gustă sau oferă vin, duce mai departe milenarele tradiții, săvârșind astfel actul ritualic. Istoria vinului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]