9,247 matches
-
catalogat a fi "„o „anticomedie”, integral ratată prin gafa subculturală de a crede că poate face o crazy-comedy în sensul etimologic al sintagmei, recte divulgând în ultima secvență că totul n-a fost decât elucubrația unor bolnavi mintal dintr-un „sanatoriu de lux”, pe tema tezaurului romanesc (ne)recuperat de la Moscova”". Regizorul Mihnea Columbeanu l-a catalogat ca fiind un film "„prea prost”", "„o fleșcăială absconsă și iremediabilă, care-o duce tot așa până la sfârșit, țintind cu osârdie un tembelism de-
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
ei imediat după acest lucru a fost considerată de unii a fi fost o sinucidere. Și mariajul Feodorei a fost unul nefericit. Mediul curții de la Weimar a determinat-o pe Feodora la 23 de ani să se interneze într-un sanatoriu. S-a îmbolnăvit sever de rujeolă și scarlatină, pe care le-a dobândit în timp ce vizita un azil pe care ea l-a fondat. Eticheta extremă de la curte, de asemenea, a cauzat o distanță între ea și Marele Duce, precum și cu
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
(n. 1 mai 1835, Cernăuți - d. 14 mai 1899) a fost un medic și politician evreu, fondator și director al Sanatoriului și Institutului de Hidroterapie „Dr. Poras” din Solca. s-a născut la Cernăuți, în regiunea istorică Bucovina de nord, la data de 1 mai 1835. După terminarea cursurilor gimnaziale din orașul natal, Poras este acceptat la școala medicală din Viena
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
cum ar fi spitalul orășenesc Rădăuți. De asemenea, Hermann Poras a fost timp de peste 20 de ani deputat în parlamentul bucovinean. Remarcând situația geografică deosebită a localității Solca, cu potențialul ei terapeutic și existența izvoarelor cloruro-sodice, înființează în anul 1876 Sanatoriul și Institutul de Hidroterapie „Dr. Poras”, cu două secții: una cu băi medicinale și una cu electroterapie. În imediata vecinătate a sanatoriului, deschide Parcul Stațiunii Solca, cu brazi și molizi aduși de la poalele Munților Alpi, din Elveția. Parcul este recunoscut
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
situația geografică deosebită a localității Solca, cu potențialul ei terapeutic și existența izvoarelor cloruro-sodice, înființează în anul 1876 Sanatoriul și Institutul de Hidroterapie „Dr. Poras”, cu două secții: una cu băi medicinale și una cu electroterapie. În imediata vecinătate a sanatoriului, deschide Parcul Stațiunii Solca, cu brazi și molizi aduși de la poalele Munților Alpi, din Elveția. Parcul este recunoscut prin faptul că are cel mai ozonat aer din România, și al doilea din Europa. Doctorul Poras continuă să locuiască în Rădăuți
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
Alpi, din Elveția. Parcul este recunoscut prin faptul că are cel mai ozonat aer din România, și al doilea din Europa. Doctorul Poras continuă să locuiască în Rădăuți, însă în timpul verilor se mută la Solca pentru a se ocupa de sanatoriu, unde urmărește tratarea pacienților care suferă de boli ale sistemului nervos, boli cardiace, boli ginecologice, boli reumatoide, și mai ales, boli pulmonare. În scurt timp, reușește să atragă un număr ridicat de vizitatori și transformă Solca într-o țintă turistică
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
Solca într-o țintă turistică. În perioada 1892-1899, urmărește dezvoltarea stațiunii, care ajunge să fie supranumită în epocă „Perla Bucovinei”. Moare la vârsta de 64 de ani, la 14 mai 1899, în urma unui infarct cardiac. Continuator al activității sale la sanatoriul din Solca devine fiul lui, doctorul Josef Poras, de asemenea absolvent al școlii medicale de la Viena (1898). În 1904, Josef Poras își aduce familia de la Viena la Cernăuți și conduce sanatoriul până în perioada Primului Război Mondial, când pleacă definitiv la Viena. Medicul
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
în urma unui infarct cardiac. Continuator al activității sale la sanatoriul din Solca devine fiul lui, doctorul Josef Poras, de asemenea absolvent al școlii medicale de la Viena (1898). În 1904, Josef Poras își aduce familia de la Viena la Cernăuți și conduce sanatoriul până în perioada Primului Război Mondial, când pleacă definitiv la Viena. Medicul Hermann Poras este cel care a transformat Solca într-o stațiune balneoclimaterică cunoscută și vizitată de turiști din întregul imperiu austro-ungar și din Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea și
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
balneoclimaterică cunoscută și vizitată de turiști din întregul imperiu austro-ungar și din Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Astfel, el a adus o contribuție majoră în dezvoltarea economică și turistică a localității bucovinene. Sanatoriul de la Solca a funcționat și în secolul al XX-lea, sub diferite nume și administrații, iar la începutul anilor 2000 a fost transformat în spital orășenesc. În prezent, în clădirile fostului Institut Poras funcționează un cămin de bătrâni.
Hermann Poras () [Corola-website/Science/326237_a_327566]
-
un kilometru pătrat, grădina este unul din cele mari astfel de parcuri din Europa. În 1939, familia Radziwiłł a fost din nou izgonită din castel de Armata Roșie care a invadat Polonia. În perioada sovietică, castelul a fost utilizat ca sanatoriu, iar parcul a fost neglijat. În 1994, complexul castelului a fost desemnat monument istoric și cultural la nivel național. După încă 12 ani, el a fost înscris de UNESCO pe lista patrimoniului mondial. În prezent, castelul este în renovare, lucrări
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
întreaga proprietate, care a fost preluată de stat. Ce a rămas din palat, anexe și parcul de aproape 150 de hectare a fost transformat de comuniști într-o unitate de dresaj canin. După 1965, pe domeniu s-a înființat un sanatoriu TBC, care funcționează și până în ziua de azi. La cutremurul din 1977 s-au dărâmat coșurile. Tot atunci au căzut și zidurile interioare. Distrugerile directe au fost întreprinse și de săteni care au demontat tot ce se putea sau chiar
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
săteni care au demontat tot ce se putea sau chiar au demolat pentru a refolosi materialele de construcție. Înainte și după Revoluția Română din 1989 au apărut inițiative de renovare dar toate s-au lovit în primul rând de existență sanatoriului TBC. Acesta ar trebui închis și, pentru a elimina complet pericolul, ar fi nevoie de măsuri extreme, inclusiv înlocuirea unui strat de jumătate de metru de pământ din împrejurimi. Mai nou, palatul suferă din cauza unei ciuperci litofage, un fel de
Palatul Cantacuzino (Florești) () [Corola-website/Science/322568_a_323897]
-
Elena la reședința sa unde nu este foarte bine primită de rude și unde chiar primul ei cuvânt aduce nenorocirea: Elena. Din acest moment, noua soție va trebui să o înfrunte pe fantoma difunctei, sora sa geamănă, Daniela (ajunsă la sanatoriu după moartea Elenei), dădaca gemenelor și Corina (cumnata lui Eduardo). În urma intrigilor țesute de dușmanii săi, Elena ajunge să afle că este nepoata lui Margot, o bătrână miliardară care vrea să îi cedeze averea. În același timp, familia lui Eduardo
Iubire blestemată () [Corola-website/Science/322601_a_323930]
-
doar să dispună de moștenirea ei. Totuși, problemele Elenei nu se opresc aici: soția moartă o bântuie și chiar încearcă să o omoare în timp ce o vrăjitoare încearcă să o înnebunească la ordinele Corinei. Problemele se complică când Daniela scapă de la sanatoriu după ce ucide un doctor. Aceasta este primită înapoi în casă și, într-o criză de nebunie, aprinde reședința. Numeroase personaje mor în incendiu, printre care Benjamin, nepotul lui Eduardo, Marisela, mama Elenei Lafe, și Samuel, grădinarul. Margot este asasinată de
Iubire blestemată () [Corola-website/Science/322601_a_323930]
-
mama Elenei Lafe, și Samuel, grădinarul. Margot este asasinată de nepoata ei Dulce și o lasă prin testament unică moștenitoare pe Elena Lafe. Între timp, se află că de fapt Daniela este cea moartă și că Elena se aflase în sanatoriu în tot acest timp. Elena Calcano își reia locul cuvenit în reședința lui Eduardo, iar Elena Lafe plănuiește să se răzbune. Printr-un document al lui Margot, preia controlul moșiei, al hipodromului și îi lasă pe Elena Calcano și Eduardo
Iubire blestemată () [Corola-website/Science/322601_a_323930]
-
destule probe pentru a demonstra că este Anastasia, dar cu ajutorul mass media, înșelăciunea ei i-a conferit faimă. Între anii 1922 și 1968, susținută financiar de diverse cunoștințe, Anderson a trăit în Germania și în Statele Unite, trecând prin mai multe sanatorii și azile de boli mintale. S-a stabilit în Statele Unite în 1968, iar nu cu mult înainte să-i expire viza, s-a căsătorit cu Jack Manaham, un profesor de istorie din Virginia, despre care se spunea că este „probabil
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
identitatea ei. Pentru a-i permite să călătorească, Biroul pentru Străini din Berlin i-a eliberat un certificat temporar de identitate pe numele Anastasia Ceaikovski, cu datele personale ale Marii Ducese Anastasia. În iulie 1926, Ceaikovski a fost mutată la sanatoriul Stillachhaus din Oberstdorf, în Alpii Bavarezi. La Oberstdorf, a fost vizitată de Tatiana Melnik, născută Botkin. Melnik era nepoata lui Serghei Botkin, șeful Biroului pentru refugiați ruși din Berlin, și fiica medicului personal al familiei țariste, dr. Evgheni Botkin, care
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
din New York a semnat ordinul de internare a ei într-un ospiciu. Ca să nu fie luată la ospiciu, Anna s-a închis în camera ei, fiind nevoie ca ușa să fie spartă cu toporul. A fost dusă cu forța la Sanatoriul Four Winds din Westchester County, New York, unde a rămas mai bine de un an. În august 1932, Anna s-a întors în Germania, însoțită de o asistentă particulară. Jennings i-a plătit călătoria, șederea la Sanatoriul din Westchester, precum și o
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
dusă cu forța la Sanatoriul Four Winds din Westchester County, New York, unde a rămas mai bine de un an. În august 1932, Anna s-a întors în Germania, însoțită de o asistentă particulară. Jennings i-a plătit călătoria, șederea la Sanatoriul din Westchester, precum și o ședere de încă 6 luni în aripa de psihiatrie a unui sanatoriu din Ilten, aproape de Hanovra. La sosirea la Ilten, Anna a fost considerată sănătoasă, dar întrucât camera ei fusese plătită în avans, și oricum nu
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
de un an. În august 1932, Anna s-a întors în Germania, însoțită de o asistentă particulară. Jennings i-a plătit călătoria, șederea la Sanatoriul din Westchester, precum și o ședere de încă 6 luni în aripa de psihiatrie a unui sanatoriu din Ilten, aproape de Hanovra. La sosirea la Ilten, Anna a fost considerată sănătoasă, dar întrucât camera ei fusese plătită în avans, și oricum nu avea unde să meargă în altă parte, a rămas în continuare la sanatoriu. Întoarcerea Annei Anderson
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
psihiatrie a unui sanatoriu din Ilten, aproape de Hanovra. La sosirea la Ilten, Anna a fost considerată sănătoasă, dar întrucât camera ei fusese plătită în avans, și oricum nu avea unde să meargă în altă parte, a rămas în continuare la sanatoriu. Întoarcerea Annei Anderson în Germania a atras atenția presei și i-a determinat din nou pe unii aristocrați germani să-i susțină cauza. S-au găsit iarăși oameni binevoitori care să o găzduiască și să o întrețină financiar. În 1932
Anna Anderson () [Corola-website/Science/322209_a_323538]
-
Cosînzeana", "Actualitatea", "Ilustrațiunea română", "Săptămâna ilustrată", "Dumineca", "Steaua noastră" (New York), "Belgia Orientului", "Dumineca", "Adevărul", "Noua revistă română", "Teatrul" (Iași), "România muncitoare", "Viața socială". S-a îmbolnăvit de tuberculoză, astfel că ultimii ani ai tinereții și-i-a petrecut într-un sanatoriu de tuberculoși. În 1913 a plecat să se trateze în Elveția, dar starea sănătății a continuat să se înrăutățească. În 1915 a apărut volumul de poezii "Stropi de soare", bine primit de public. Alexandru Terziman a scos în 1918 "„Biblioteca
Barbu Nemțeanu () [Corola-website/Science/322306_a_323635]
-
Rosalita. Rosalita îi atacă pe cei doi preoți și face remărci obscene în diferite limbi. O strigă pe Isabella pe nume, în ciuda faptului că nu o cunoaște. În cele din urmă, ordinea este restabilită. Când Isabella își vizitează mama la sanatoriu, observă că aceasta vorbește pe diferite accente și are tăieturi în formă de cruci pe mâini și pe buza de jos. Maria îi spune Isabellei că uciderea unui copil este un păcat, după care începe să țipe. Isabella le explică
Diavolul din tine () [Corola-website/Science/329616_a_330945]
-
anul 1930, suferind de tuberculoză, Szymanowski s-a stabilit permanent în „Vila Atma” din Zakopane (în prezent parte a Muzeului Național din Cracovia). Cât timp a locuit aici, a condus Academia de Muzică din Varșovia (1930-1922) și a frecventat un sanatoriu din Elveția pentru tratamente. Deoarece sistemul digestiv al compozitorului a fost afectat de tuberculoză, acesta nu putea să mănânce nimic. A murit în somn, în clinica „du Signal” din Lausanne, Elveția. Pentru creațiile muzicale de o importanță deosebită în cultura
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
devoțiunea față de iar susține acest demers dându-și acordul(). Această broșură avea pe coperta. Sopocko trimite copii ale broșurii și Faustinei în Varșovia. Mai târziu în 1936 Faustina se va îmbolnăvi presupunându-se că este tuberculoză. Este mutată într-un sanatoriu din , Cracovia. Continuă să petreacă mult timp in rugăciune, recitind rugăciunile și rugându-se pentru convertirea păcătoșilor. Ultimii doi ani din viață îi petrece rugându-se și scriind în jurnal. Pe 23 Martie 1937, Faustina notează în jurnalul sau(Caietul
Faustina Kowalska () [Corola-website/Science/327667_a_328996]