9,222 matches
-
nu era tocmai ce știa el că înseamnă acasă. Poemul Fotograf de meserie, la nuntă, Budapesta e o privire în urmă, la o viață din care poetul a evadat: tristețea sărăciei, sentimentul de gol. În ochii lui e mai degrabă spaimă decât regret. Plecat din Budapesta prea de timpuriu pentru a vorbi de nostalgie, Szirtes trăiește în poeme bucuria de a fi scăpat torturii totalitare. Poemul descrie o Budapestă tristă, posibil apăsată încă de comunism, iar printre rânduri descifrăm sentimentul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu Curat, dar plutim cu toții, cu brațele împletite, Deasupra ei? Tata merge înaintea Mea, ca o specie stranie, aproape Dispărută, și cu spaimă trec câmpul În urma lui, către moarte. La capătul fiecărui volum al lui Szirtes se ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim? Acasă (deși, de fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două tânjesc neîncetat unul după limbajul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ori sunt doar un fond de amintiri ale altora? RF. Am avut norocul să fiu cruțată de Holocaust, nu am avut experiența lui directă, nici familia mea. Dar e de la sine înțeles că, fiind evreică, m-a afectat profund. Pomenești spaime vârstă, singurătate, pierdere, eșec; nu le avem cu toții? Poetul resimte poate mai intens, e drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mea. Dar e de la sine înțeles că, fiind evreică, m-a afectat profund. Pomenești spaime vârstă, singurătate, pierdere, eșec; nu le avem cu toții? Poetul resimte poate mai intens, e drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți ceilalți de altfel iată ce-mi dă încrederea să scriu mai departe (și sper că dă și forță rândurilor pe care le scriu). LV. Ca să încheiem acest
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o oferi. LV. A Prayer for My Sons amintește, fie și doar ca titlu, de A Prayer for My Daughter a lui Yeats. Rescrierea e o obsesie a autorilor Desperado. Le ceri fiilor tă te ierte fiindcă "mi-am lăsat spaimele în voi". EF. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. LV. I Have Seen Worse Days Turn se încheie tot cu un vers
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
își pierde rapid marginea. Dover Beach e foarte aproape. Dar ceea ce scrii tu e negreșit contemporan. Cuvintele tale au o contemporaneitate tragică. EF. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental spaima pierderii și a despărțirii sunt cât se poate de reale. LV. Unul din poemel tale are titlul unui cilcu de Ruth Fainlight, Sybil. Ești prietenă cu Ruth Fainlight? EF. Da, Ruth îmi e prietenă. Pe ea o interesează poetul ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
v. în special ultima strofă), care mă distanțează de atracția lui seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. LV. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul". Trebuie să mergem înainte cum putem... EF. Suntem cu toții vulnerabili. E condiția umană. Acum că sunt văduvă, înțeleg mai bine sensul mortalității. LV. E în Photographs un vers care aduce aminte că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descoperi pe măsură ce scrii? EF. Îmi place cum spui acest lucru. Așa e, îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu. LV. Te deranjează dacă lectorul caută datele vieții tale reale în poem? Spui în Bed: "Să fie aceste cuvinte farmec de iubire / împotriva spaimei de singurătate". Nu pot să nu mă întreb care e povestea existenței tale. EF. Scriu romane și acelea se folosesc explicit de existența mea. Vezi The Border, Mother's Girl, Loving Brecht, Lady Chatterley's Confession. LV. În The First
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o voce egală, neimplicată. Incidentele sunt uneori și una și alta, iar autorii înțelepți nu le dictează cititorilor cum să ia ceea ce descriu ei. LV. Ești un scriitor realist, însă te apropii mult de literatura de anticipație, de proiectarea unor spaime întunecate asupra viitorului. Realismul tău necruțător dă distopiei o forță imaginativă de care nu se poate vorbi la Huxley ori Orwell. La ce ții mai mult? La această imaginație dezlănțuită care creează o lume nouă, ori la decizia de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ființele mele se comportă cu bun simț, oricât ar fi împrejurările de bizare. LV. Cititorul învață de la tine să iubească fața hidoasă a realului. Creezi o nouă sensibilitate, născocești o alchimie care preschimbă într-o soartă bună tot ce e spaimă, singurătate și întuneric. AG. Emerson spunea că viețile multora sunt pline de disperare mută. Viața lui Jack McLeishe este așa. Thaw e disperat doar în finalul părții a doua, iar Lanark nu disperă deloc ruga lui e împlinită. Dacă un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
strămoșii, toate amintirile mele. Nu-i vorba doar de amintiri din trecut, ci de un fluid ce depășește hotarele istoriei. LV. În marginea luminii e un volum îndrăgostit de strălucire. Și totuși toate poemele au nopțile lor de jale, de spaime nemărturisite. Ce altceva dacă nu suferința ta bine ascunsă dă viață versului? MK. Așa e, nu pot scăpa de această față ascunsă a mea. Nu există lumină fără întuneric, dar nici suferință fără bucurie. Nu pot scrie decât dacă ceva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
am rămas cu impresia că la engleză doar se povestește. Ceea ce chiar așa e. Cum s-a văzut mai târziu, experimenta pe noi besteller-ul lui, Angela's Ashes. În fiecare vineri se cerea elevilor să prezinte paginile adolescentine, pline de spaime, mâzgălite de ei, iar eu nu mai puteam de nerăbdare să plictisesc pe toată lumea cu producțiile mele. Cam toți ceilalți, străluciți la matematică ori științe concrete care erau profilul școlii alegeau cursul lui McCourt fiindcă era simplu ca bunăziua. Dădea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intime... GS. "Visare îngrozită" e minunat spus și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum lumea e vis, cum să ai încredere-n ea? Peste tot sunt spaime. N-am idee dacă sunt spaimele închipuirii mele ori ale lumii din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spus și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum lumea e vis, cum să ai încredere-n ea? Peste tot sunt spaime. N-am idee dacă sunt spaimele închipuirii mele ori ale lumii din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. În poem, soția mea tocmai a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum lumea e vis, cum să ai încredere-n ea? Peste tot sunt spaime. N-am idee dacă sunt spaimele închipuirii mele ori ale lumii din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un text cheie în ce privește această arie intimă. În poem, soția mea tocmai a intrat în casă după ce a umblat în ploaie și s-a așezat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează cu astfel de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
permanentă încordare, de ce n-ar putea și alții? Am văzut cu ochii mei cât s-au iubit părinții mei în ciuda greutăților, disperărilor din relația lor. Atenție însă, dorința trebuie să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. LV. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea, nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spun chiar: Mă preocupă ce spun zidurile". Nu știu cum să-mi descriu lumea interioară. E în poeme, toată. Ce urmăresc? Să-mi fac o lume în care să pot să cred. Aș vrea să creadă și alții în ea, fiindcă, în ciuda spaimelor, simt că ar fi o lume mai bună, mai cuprinzătoare decât cele pe care ni le oferim unii altora în mod obișnuit. Nu vreau chiar deloc să-mi alin cititorii, dar nici nu țin să-i șochez cu premeditare. Aș
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
România, după ce ai întâlnit acea rudă româncă de care vorbești undeva, ce valoare afectivă are această țară pentru tine? GS. Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care vorbești undeva, ce valoare afectivă are această țară pentru tine? GS. Am vizitat prima oară România în 1993. A fost o experiență întunecată și confuză. M-au șocat condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la Oradea. Condițiile de viață se îmbunățiseră oarecum. M-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
așa că trebuie să aibă un înțeles pentru mine. LV. Întocmai ca în tablourile lui Chagall, deși nu scrii despre asta în mod explicit, tragedia evreului rătăcitor e o temă centrală a sensibilității tale. Un vers spune, " Crematoriul așteaptă, cuptorul arde". Spaimele tale depășesc pogromurile pictate de Chagall. Dacă pictorul rus zbura peste un sat de coșmar, tu ai un întreg Holocaust peste care dai roată și nu e ușor. Concluzia ta este: "Duhoarea cruntă, cunoscută / A pierderii". Ce simți în fața unei
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând nimicul, golul existențial - se constituie într-una dintre cele mai semnificative teme de meditație. Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]