10,694 matches
-
a Depresiunii Baia Mare este cea a pădurii de stejar. Până relativ recent (secolul XIX) existau mai multe păduri de stejar și gorun, dar care au fost supuse defrișărilor intense. Stratul ierbos este, în schimb, foarte bogat. Din cauza restrângerii pădurilor de stejar ca urmare a defrișărilor, fauna acestui sat nu mai reprezintă o unitate tipică. Mai pot fi zărite vulpea, dihorul, iepurele de câmp, șoarecele de câmp, diferite păsări. Fauna acvatică este, de asemenea, săracă. La Rus au existat cândva topitorii și
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
o floră luzurianta și un strat ierbaceu cu bogată reprezentare, mojoritatea speciilor făcând parte din grupul de elemente eurasiatice caracteristice pentru România, cu influențe mediteraneene , balcanice. Trăiesc aici specii de copaci și arbuști între care: fagul, salcâmul, cerul, garnița, gorunul, stejarul, carpentul, frasinul, platinul, arțarul, mesteacănul, cătina, alunul, castanul, sălcia, arinul, plopul, murul, liliacul, păducelul, rachița, șocul, coacăzul, zmeurul, porumbarul, măceșul. Dintre pomii livezilor trebuie menționați: corcodușul, mărul, părul, nucul, cireșul, vișinul, dudul, gutuiul, piersicul, caisul. Este impresionant să întâlnești într-
Cocorova, Mehedinți () [Corola-website/Science/301601_a_302930]
-
Aximie și Parasca cu Maria, ca să le fie de pomenire veșnică. Anul Domnului 1802.” Turnul înalt de peste 38 m domină așezarea, iar în jurul coifului îl împodobesc cele 4 turnulețe în stil maramureșan. Până în anul 1971 pardoseala era din cherestea de stejar, când a fost schimbată cu alta din mozaic. Aceasta fiind una din cele mai frumoase biserici din piatră, cu mare vechime și arhitectură excepțională, a fost înscrisă în lista monumentelor istorice în anul 1971. Între anii 2003-2007 s-au efectuat
Tăuții de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301595_a_302924]
-
specifică Podișului Moldovei; prezintă temperaturi medii anuale de cca. 9°C, cu valori medii ridicate în luna Iulie (19-20°C). Vegetația spontană, aparține subetajului gorunului la limita Vestică a regiunii, iar în rest șleaurilor de deal, care includ alături de gorun, stejarul pedunculat, cerul, jugastrul, frasinul, unii arbuști (sânger, păducel) și plante erbacee. Pădurile au fost defrișate pe mari întinderi, de-a lungul timpului, fiind înlocuite de silvostepa secundară.
Arămești, Neamț () [Corola-website/Science/301616_a_302945]
-
Tudor: Cârșu (com. Bala.) se semnalează aici urme de ruine antice din care s-a scos sesterț de bronz de la Traian (Moisil Creșt colect în an Ac. Rom. 1939-1940, p. 144). Monede române și resturile unor albii din lemn de stejar au fost descoperite în zona băilor, semn că acestea erau cunoscute încă de pe timpul românilor. În satul Dâlma, care aparține comunei, în locul numit Dealul Vâlculeștilor , a fost localizat un cimitir român, după cum menționa același arheolog. Locul este menționat și de către
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
împădurite la limita de sus: Dealul Bârlanului, Coasta Babii brăzdate de vai (care coboară până la apă Râienilor): Valea lui Dancu, Valea Alunului, Valea Stancului, Valea lui Ban, Valea Mierlii. Dealurile sunt potrivite că înălțime, acoperite cu păduri de fag și stejar, salcâm ori plop, așa cum sunt cele două culmi amintite: Berești (382 m) și Bala (369 m). Pornind de la aceste culmi împădurite, dealurile coboară lin către firul apei, acoperite cu fânețe, vii și pomi. Printre fânețe, pe care oamenii le numesc
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de câmpie în dreptul satului Devesel. Dealul Bobului, cu Rapa Roșie și dealul Alion, elemente naturale ale Stârminei, precum și dealul Viilor numit și Cioaca, nu au înălțimi mari și sunt pretabile lucrărilor agricole în cazul când nu-i acoperă pădurile de stejar sau de salcâm. Șesul, care ocupă cea mai mare parte a reliefului, nu este plat, nu formează o masă uniformă decât în mică parte. În general câmpia este eterogena, dune întinse de nisip sau văi largi de fânețe ocupă suprafețe
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
pajiștilor și pășunilor. Aceste asociații de plante se explică prin faptul că zona respectivă se găsește la o răscruce climaterică. Pe ambele versante ale dealului aflat în partea de miazăzi a satelor Batoți și Dunărea Mică au existat păduri de stejar ce au dăinuit până la sfârșitul secolului al XIX-lea din care s-au păstrat numai o mică parte pe partea de apus a dealului Stirmina și altul pe culmea Dealului Alion Soava. În mod cu totul răzleț se întâlnesc exemplare
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
comunei Devesel, inclusiv satul de reședință, s-au constituit pe locurile unde ființează și astăzi cu ușoare deviații față de amplasamentele inițiale. Pe locul actual de nord al comunei se găsea în trecut o pădure multiseculara de « ceroi » o specie de stejar. În pădure s-au creat primele așezări sub forma unor « conace » care au constituit nucleul satelor de azi. Satele de atunci purtau numele de conace ; Conacul lui Crăineanu, Conacul Hogeștilor, Conacul lui Filip, Conacul Ciocanilor, Conacul Puicăneștilor, Conacul Fântânilor. Cu
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
duce spre satul țiganilor (nu se inventaseră romii) unde au fost cândva vreo 5 case (bordeie), se găsește un minunat izvor cu apă limpede și rece și care în vremurile de demult curgea mândru printr-un budan din lemn de stejar ce fusese scobit prin ardere. Pe un mic tăpșan din apropiere descopeream resturile unor vase minunate, porțelanuri brodate cu aur, în mica pădurice de salcâm și stejar încă se mai găseau resturi de vită sălbatică, de unde și denumirea. Biserica din
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
care în vremurile de demult curgea mândru printr-un budan din lemn de stejar ce fusese scobit prin ardere. Pe un mic tăpșan din apropiere descopeream resturile unor vase minunate, porțelanuri brodate cu aur, în mica pădurice de salcâm și stejar încă se mai găseau resturi de vită sălbatică, de unde și denumirea. Biserica din sat datează oficial de la 1520, dar este construită pe locul uneia mult mai vechi. În cadrul bisericii și-a dormit o parte din somnul de veci capul lui
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
din satul Petru Vodă situată pe parte stângă a direcției de mers, dinspre Poiana Largului spre Târgu Neamț. Biserica este contruită din grinzi de lemn, pe o fundație de beton. Catapeteasma - realizată de Pantelimon Peiu din Târgu Neamț, este din stejar. O turlă octogonală prelungește în sus naosul. Intrarea în pridvor se face prin partea sudică, printr-o ușă sculptată în stejar. Este un mănăstire de călugărițe cu hramul "Acoperămîntul Maicii Domnului" înființat în 2003 pentru a deservi așezămintele sociale, situată
Petru Vodă, Neamț () [Corola-website/Science/301660_a_302989]
-
din grinzi de lemn, pe o fundație de beton. Catapeteasma - realizată de Pantelimon Peiu din Târgu Neamț, este din stejar. O turlă octogonală prelungește în sus naosul. Intrarea în pridvor se face prin partea sudică, printr-o ușă sculptată în stejar. Este un mănăstire de călugărițe cu hramul "Acoperămîntul Maicii Domnului" înființat în 2003 pentru a deservi așezămintele sociale, situată mai jos la o mică distanță în punctul "Buba". Biserica este lemn construită în stil maramureșean, are la interior pictura în
Petru Vodă, Neamț () [Corola-website/Science/301660_a_302989]
-
XVIII-lea, refăcută în 1811), monument istoric de arhitectură aflat în satul Cornu de Sus. Din ruinele schitului de odinioară, peste șuvița de apă limpede și rece a râului Valea Rea, a “răsărit”, am putea spune, în mijlocul aceluiași pâlc de stejari seculari și brazi, al doilea lăcaș de cult, înscris cu aceeași slovă afumată de vremuri. Hramul “înălțarea Domnului” l-a moștenit și l-a purtat apoi peste ani, de la schitul marelui spătar Drăghici Cantacuzino, cea dintâi zidire monahală pe acest
Comuna Cornu, Prahova () [Corola-website/Science/301663_a_302992]
-
octombrie 2005, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmp albastru este reprezentată o pădure (dumbravă) de argint, pe o terasă verde. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Pădurea de stejari sau dumbrava face referire la denumirea localității. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
Comuna Dumbrava, Prahova () [Corola-website/Science/301669_a_302998]
-
locuitorilor sunt ortodocși (96,58%). Pentru 2,29% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Biserica din Davideni este ctitorită de Iordache Cantacuzino în anul 1774. Pe teritoriul aceleiași comune, spătarul Iordache Cantacuzino Deleanu a ridicat biserică din bârne de stejar pe temelie de piatră, cu hramul "Maria Magdalena", pentru Schitul Țibucani. Actul ctitoricesc s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea Secu să fi viețuit în aceste locuri înainte de data respectivă
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
în zona centrală a satului Văleni, ansamblu alcătuit din biserica propriu-zisă ridicată în 1519 și cu transformări suferite în 1866, și din turnul-clopotniță din 1878-1879. Flora Parcului Dendrologic din satul Văleni este foarte diversă, cu o varietate de specii de stejar unicat: Ouercus Vilmorinyana, Tisa (Taxus Baccata), pini (Pinus Silvestris, Lirium Dendronum), mai multe specii de molizi, Gingo Biloba, Magnolia, o mulțime de arbuști etc. În curtea Bisericii din satul Văleni (fosta comuna Botești - acum Valeni), cu hramul "Sfinții 40 de
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
temperata cu veri moderate și ierni mai puțin aspre. Vegetația acestei zone a aparținut pădurilor, dar astăzi pădurile au rămas doar în câteva petice reduse că dimensiuni, locul lor fiind luat de pășuni și culturi agricole. Aici predomina pădurile de stejar și gorun în amestec cu cele de carpen sau cele de fag cu carpen și frasin. Subsolul are importante zăcăminte de gaz metan. În satul Ilimbav se experimentează și se operează începând din anul 1961, primul depozit de înmagazinare subterană
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
iarna temperatura medie este cuprinsă între -1,7șC și 0,3șC. Precipitațiile sunt cu aproximație 700mm anual. Vegetația specifica zonei, face ca aici sa fie o oază răcoroasă și mai puțin umedă. Vegetația este specifică pădurilor de foioase: fag, gorun, stejar, carpen. Cele mai frecvente specii faunistice ale acestei zone sunt: căpriorii, mistreții, gușteri, iar ca păsări: vrăbiile, ciocănitoarele, coțofanele. Rețeaua hidrografică corespunde bazinului hidrografic Ialomița. Prin Poiana Copăceni trec două pârâuri: Tarsica și Vitioara, unindu-se în centrul localității și
Poiana Copăceni, Prahova () [Corola-website/Science/301710_a_303039]
-
dovedit de prundișurile a căror grosime atinge uneori 80 de metri, sub solul de numai 30-50 de centimetri. Acest strat subțire este cernoziom degradat sau branciog, înlocuit spre marginile de nord, vest și sud cu soluri brun-roșcate de păduri de stejar, deosebit de fertile. Temperatura medie anuală este de 10,5 grade Celsius, iar valorile minime și maxime înregistrate până în anul 2006 au fost de -30 grade Celsius la 25 ianuarie 1942 și respectiv de +39,4 grade Celsius la 10 august
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
În medie, sunt 11 zile pe an cu vânt cu viteza de peste 80 de km/h. Presiunea atmosferică este de 748,2 mmHg. Vegetația de odinioară a localității Tătărani a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomină stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietați de stejar și gorun. Pădurea permitea dezvoltarea unui strat de arbuști, ca și a unei bogate varietăți mărunte de vegetație. Fauna a fost inițial a unei păduri de câmpie. Pe măsura dezvoltării așezării, animalele
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
vânt cu viteza de peste 80 de km/h. Presiunea atmosferică este de 748,2 mmHg. Vegetația de odinioară a localității Tătărani a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomină stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietați de stejar și gorun. Pădurea permitea dezvoltarea unui strat de arbuști, ca și a unei bogate varietăți mărunte de vegetație. Fauna a fost inițial a unei păduri de câmpie. Pe măsura dezvoltării așezării, animalele sălbatice mari au dispărut, fiind înlocuite de cele
Tătărani, Prahova () [Corola-website/Science/301740_a_303069]
-
Băicoi. Din acest drum, la Telega se ramifică șoseaua județeană DJ214, care duce spre nord-est la Brebu și Aluniș. Dealurile din împrejurimi sunt acoperite parțial de păduri de foioase, în care întâlnim cel mai des fagul și frasinul, dar și stejarul, teiul, carpenul, paltinul, jugastrul, ulmul. Restul dealurilor au fost transformate pe parcursul vremii în fânețe sau în livezi de pomi fructiferi. De departe predomină prunul, producția artizanală de țuică fiind una din activitățile specifice locului. Dintre arbuștii întâlniți în zonă, la
Comuna Telega, Prahova () [Corola-website/Science/301744_a_303073]
-
în "megula", apoi în "măgula". Satul Sătuc (Crâng) - a luat ființă la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe acest loc era o pădurice mică de salcii și ulmi. Alături de ea era o pădure mare de circa 100 hectare de ulmi, stejari și salcii. În aceste locuri s-au luptat în 1917 armata româno-rusă cu nemții. Până în 1920 pădurea s-a defrișat. Ea făcea parte din vestita pădure a Vlasiei. La început aici s-a construit un conac boieresc cu trei -patru
Comuna Tomșani, Prahova () [Corola-website/Science/301746_a_303075]
-
Dealul Piști"). Culmea masivului Codru se întinde pe aproximativ 22 de kilometri (cu înălțimea maximă de aproximativ 575 de metri în vârful Lespezi) și se numește Culmea Făgetului ("Vârful Codrului" sau "Culmea Codrului" în limbajul local), dominând păduri vechi de stejar, gorun, cer și fag (dar și cu zone de conifere). Satul este inclus în programul "Transilvania Magică". Turiștii au acces nu doar la priveliști și trasee spectaculoase, dar se pot bucura și de tradițiile culturale și culinare extraordinare din sat
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]