9,719 matches
-
fiind autor al mai multor volume: În scrierile sale, cercetarea limbii, sub aspect istoric, este completată prin considerații consistente din perspectiva antropologiei culturale, precum și prin inserții ale perspectivei filosofice asupra evoluției limbii și a societății. Lucrările sale tind spre exhaustivitate. Traducător de lucrări științifice din limbile franceză și engleză (unele in coautorat). Ca filolog, a elaborat, singur sau în colaborare, următoarele ediții:
Alexandru Gafton () [Corola-website/Science/304701_a_306030]
-
de obicei, scriau greșit, nu scriau toate cuvintele sau introduceau text greșit sub imagini. Cele mai vechi manuscrise au fost publicate în urma expediției egiptene conduse de Napoleon Bonaparte în ""Descrierea Egiptului"" (1821). Jean Francois Champollion a fost unul dintre primii traducători. În 1842 Karl Richard Lepsius a publicat o versiune datată ca fiind din epoca Ptolomaică și a inventat numele de ""Cartea Morților"", un titlu necunoscut și neutilizat de vechii egipteni. Karl Richard Lepsius creează și sistemul de numerotare al capitolelor
Cartea Morților () [Corola-website/Science/303503_a_304832]
-
Franța A participat la 64 de festivaluri internaționale de poezie și la peste 500 de întâlniri cu publicul. Linda Maria Baros a semnat peste 30 de traduceri, dintre care 17 volume în limba franceză. Se numără printre cei mai importanți traducători de limbă română în limba franceză și viceversa. Colaborează cu poezie, critică literară și traduceri la revistele "Po&sie", "Aujourd’hui poème", "Siècle 21", "Poésie/première", "NUNC", "Poésie 2003", "Europe", "La Revue littéraire", "Bacchanalles", "Confluences poétiques", "Pyro", "Seine et Danube
Linda Maria Baros () [Corola-website/Science/303496_a_304825]
-
a fost ales cea mai bună carte a anului 2006 de către cititorii Gazetei Wyborcza. Ea a tradus, de asemenea, literatura franceză în polona, în special poezie baroca și operele lui Agrippa d'Aubigné . În Germania, Szymborska a fost asociată cu traducătorul ei Karl Dedecius, care a făcut multe pentru a promova lucrările ei acolo. Wislawa Szymborska a murit pe 1 februarie 2012 la 88 de ani, în casa ei din Cracovia. Asistentul ei personal, Michał Rusinek, a confirmat informația și a
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
(n. 24 martie 1885, Galați - d. 7 februarie 1978) a fost un compozitor, muzicolog, filosof, scriitor și traducător român. Tatăl său, Constantin Cuclin, cu studii la Seminarul din Ismail, Conservatorul din Iași și cel din București, a fost profesor secundar de muzică între 1879 - 1897 la Gimnaziul de băieți din Galați, devenit în 1887 liceul “Vasile Alecsandri”. Avea
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]
-
(n. 19 ianuarie 1917, Brașov - d. 20 decembrie 2002, Bodelshausen, Germania) a fost un pedagog, prozator, poet, dramaturg și traducător de limbă germană din România. S-a născut la 19 ianuarie 1917 în Brașov, fiind al treilea fiu al lui Peter Kurmes. Tatăl său a murit pe front, scurt timp înainte de nașterea fiului său. La nașterea lui Georg decedează și
Georg Scherg () [Corola-website/Science/303561_a_304890]
-
în 1904. A fost coleg, între alții, cu Ion Dobre, care ulterior avea să-și ia numele Nichifor Crainic. După absolvirea seminarului a devenit student al Facultății de Teologie din București. În toată această perioadă s-a remarcat deja ca traducător, fiind considerat de arhimandritul Iuliu Scriban (redactorul-șef al revistei "Biserica Ortodoxă Română"), drept „un om deprins a scrie și a exprima ideile cât se poate de limpede și de corect” („Cărți și reviste” în BOR, dec. 1921, p. 239
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
1911). Conform reglementărilor introduse de Cuza, toate aceste ediții au fost tipărite cu caractere latine. Prima versiune oficială a Sfântului Sinod a fost tipărită în 1914. Textul acesteia reprezenta revizuirea Bibliei de la Buzău (1854-1856) tipărit de episcopul Filotei. Activitatea de traducător a lui Cornilescu a început de timpuriu, simultan cu cea publicistică, între primele sale articole numărându-se: „O trebuință a vremurilor de acum” (după o scriere a pastorului elvețian Frank Thomas, 1862-1928), în "Păstorul ortodox", IX (1910), 12. Cornilescu obișnuia
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
În cursul lui 1920, d. Cornilescu, cu ajutorul principesei Calimaki, a izbutit să-și tipărească traducerea lui cuprinzând Noul Testament și Psalmii.” În prima sa ediție a NT, Cornilescu a folosit din belșug parafraze, recurgând adesea la soluțiile de traducere adoptate de traducătorul elvețian Louis Segond. Influența versiunii Segond asupra versiunii Cornilescu a fost semnalată de către Gala Galaction la scurtă vreme după publicarea NT din 1920, într-un articol publicat pe 21 iulie 1920, în "Luptătorul". Între altele, Galaction scria următoarele: „De subt
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
în niciun caz, o versiune neoprotestantă așa cum se apreciază în comunicatul Patriarhiei. Faptul că, ulterior, Biserica nu a mai agreat traducerea preotului Cornilescu nu a fost generat de vreun viciu al traducerii, ci de neînțelegerile dintre Patriarhia Română și persoana traducătorului. O versiune ortodoxă nu putea deveni brusc o versiune neoprotestantă.” Afirmația este eronată, după cum indică pagina de titlu a acestei versiuni. Contrar celor afirmate de Ioan Enescu, ea nu s-a bucurat niciodată de aprobarea oficială a Sf. Sinod al
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
Cornilescu) a fost publicată în 1914, următoarea versiune ortodoxă oficială fiind publicată abia în 1936. Potrivit unei scrisori (27 nov. 1920) trimise Societății Biblice Britanice de către J. W. Wiles de la Belgrad, textul VT tradus de Cornilescu era deja gata, iar traducătorul aștepta cu nerăbdare ca Societatea să-i trimită hârtia necesară tipăririi întregii Biblii. Nu există informații despre data precisă la care s-a încheiat tipărirea Bibliei 1921, dar ea trebuie să fi avut loc în prima parte a anului, dat
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
textul NT 1920. Analiza comparată a Bibliei Cornilescu 1921 și a versiunii Segond confirmă parțial afirmațiile lui Galaction, dar, conform unui studiu detaliat dedicat acestei chestiuni, „Influența mare exercitată de versiunea Segond nu trebuie să ne facă să credem că traducătorul român a copiat în mod servil traducerea biblistului elvețian. Există suficiente versete care arată că versiunea Cornilescu 1921 diferă de cea a lui Segond”. Deși în mod curent se afirmă că ediția revizuită de Cornilescu a fost publicată în 1923
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
privitoare la Biblia Cornilescu din arhiva Societății Biblice Britanice arată fără dubii că ea a ieșit de sub tipar în septembrie 1924. Această ediție, tipărită pe hârtie de India, s-a remarcat prin calitatea tipăriturii și a legării. Totuși, faptul că traducătorul nu a putut supraveghea direct tipărirea ei a dus la apariția unor greșeli de tipar (încălecarea unor rânduri la Evrei 1:10). În primii câțiva ani care s-au scurs de la publicarea ei, Biblia 1924 s-a vândut în tiraje
Dumitru Cornilescu () [Corola-website/Science/303618_a_304947]
-
1618. Teologia arminiană a căpătat mai târziu toleranță oficială din partea statului și a continuat în diverse forme în cadrul protestantismului. Sinodul a decis și ca Biblia să fie tradusă în olandeză direct din textele originale ebraice și grecești. Au fost numiți traducătorii, iar Statelor Generale li s-a cerut să finanțeze proiectul. După ce traducerea a fost publicată în 1637, a devenit cunoscută ca "traducerea Statelor" ("Statenvertaling"). [[Categorie:Calvinism]] [[Categorie:Istoria Țărilor de Jos]] [[Categorie:Teologie creștină]]
Sinodul din Dort () [Corola-website/Science/303746_a_305075]
-
Wolf von Aichelburg (de fapt, Wolf Freiherr von Aichelburg; n. 3 ianuarie 1912, Pola, Croația (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) - d. 24 august 1994 (înecat lângă Mallorca)), a fost un scriitor, poet, traducător și compozitor german din România. A activat între 1918 și 1981, în special la Sibiu. În România a publicat și sub pseudonimul Toma Ralet. A fost și un bun traducător în germană a lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia
Wolf Aichelburg () [Corola-website/Science/303797_a_305126]
-
august 1994 (înecat lângă Mallorca)), a fost un scriitor, poet, traducător și compozitor german din România. A activat între 1918 și 1981, în special la Sibiu. În România a publicat și sub pseudonimul Toma Ralet. A fost și un bun traducător în germană a lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Basil Munteanu (Istoria literaturii moderne române). Tatăl lui Wolf von Aichelburg a fost căpitan de fregată în marina Imperiului Austro-Ungar. În 1919, tatăl său a intrat
Wolf Aichelburg () [Corola-website/Science/303797_a_305126]
-
la „Revista Cercului Literar” semnând cu pseudonimul Toma Ralet. A urmat liceul la Sibiu pe care l-a terminat în 1929. A fost apoi profesor la liceele din Sibiu și Mediaș. Între 1940 și 1944, pe timpul conducerii antonesciene, a fost traducător la Ministerul Propagandei din București, activitate care a devenit după 1945 un aspect sensibil din biografia sa. A fost arestat și condamnat de două ori: „Procesul scriitorilor germani”, terminat în septembrie 1959 la Brașov (pe atunci „Orașul Stalin”), a avut
Wolf Aichelburg () [Corola-website/Science/303797_a_305126]
-
română. În 1931 a plecat să urmeze studii de germanistică în Wrocław, pe care le-a întrerupt din motive materiale și a revenit la Cernăuți. Până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Kittner a lucrat ca funcționar de bancă, traducător și redactor la ziarul "Der Tag" din Cernăuți. În această perioadă a publicat poeme în germană, care au fost bine primite de autori ca Felix Braun, Max Herman-Niesse și alții. După ocuparea Bucovinei de trupele sovietice (1940), și apoi de
Alfred Kittner () [Corola-website/Science/303803_a_305132]
-
venirea Armatei Roșii, întorcându-se la Cernăuți. În 1945, Kittner s-a mutat la București unde a lucrat ca bibliotecar la ARLUS, o societate de relații culturale între România și Uniunea Sovietică. În anii postbelici, Kittner a fost activ ca traducător, crainic și scriitor. În 1958, Kittner intrase în vizorul Securității care era interesată să afle amănunte despre scriitorii Alfred Margul Sperber și Oscar Walter Cisek (1897-1966), mai tîrziu și despre Paul Schuster (1933-2004), Dieter Schlesak și Petre Stoica (1931-2009). Atunci
Alfred Kittner () [Corola-website/Science/303803_a_305132]
-
autorităților transilvănene, 1495 este menționat ca an al înființării școlii românești: "„...s-au zidit biserica și școala la anul 1495”"; este posibil sâ fi existat deja o școală din lemn, deoarece pe listele de impozite ale orașului erau consemnați grămătici (traducători) care ar fi putut avea și activități didactice. La sfârșitul sec. al XVIII-lea a fost edificată Biserica Evanghelică din Șcheii Brașovului, situată pe "Angergasse" (str. Prundului), la nr. 3. Pe aceeași stradă, la numărul 4, se găsește casa în
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
loc de adunare al unui cerc de prieteni artiști între care poetul student Georg Hoprich (care fusese în anii '60 victima unui proces înscenat, după care a stat mai mulți ani la închisoare), Richard Adleff și criticul literar, eseistul și traducătorul Dieter Fuhrmann. Între 1960 și 1968 a fost redactor la secția germană a radiodifuziunii române. În 1968 a plecat în prima sa călătorie în Occident, din care nu s-a mai întors în România. Până la moartea sa, care s-a
Oskar Pastior () [Corola-website/Science/304124_a_305453]
-
(n. 1 ianuarie 1928, Ploiești — d. 16 iunie 1978, București) a fost un poet (aparține structural curentului onirismului poetic), traducător și actor român. Studiază dreptul doi ani, după care se transferă la Institutul "Maxim Gorki" (prin 1949). Inițial membru al Partidului Muncitoresc Român, este exclus din partid și exmatriculat înaintea susținerii examenului de stat datorită unor păreri „revizioniste”. Lucrează ca
Teodor Pâcă () [Corola-website/Science/304255_a_305584]
-
(n. 5 aprilie 1933, Oradea - d. 18 septembrie 2012, București) a fost un poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician român. Este fiul Elenei (născută Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier. A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiică, Ioana (d. 2012). a încetat din viață la vârsta
Romulus Vulpescu () [Corola-website/Science/304253_a_305582]
-
a regelui portughez Ioan al II-lea ca să continue cercetarea lui Diogo Căo de a găsi punctul sudic al continentului african și pe cât posibil drumul spre India. Exploratorul pornește pe mare împreună cu fratele său Diogo Dias și cu congolezi ca traducători, probabil la sfârșitul lui august în anul 1487 cu o flotă alcătuită din trei corăbii (caravele). Flota navighează în lungul coastei de vest africane lăsând în urmă vărsarea fluviului Congo, ajungând la ultima regiune cunoscută deja de portughezi Namibia de
Bartolomeu Diaz () [Corola-website/Science/303949_a_305278]
-
în diferitele Biserici particulare vizitând în acest sens câteva sute de Dieceze, atât în Italia cât și-n afara ei,pentru prezentarea „marii discipline a Bisericii” (cum o numea chiar el în aceste ocazii). A coordonat grupul de juriști și traducători a Codului din latină în italiană, traducere pe care mai apoi a publicat-o cu aprobarea Conferinței Episcopale Italiene (sigla: CEI). Din 1980 a desfășurat o intensă și calificată activitate în slujba sfântului Scaun - guvernul central al Bisericii - în calitate de „Consultor
Tarcisio Bertone () [Corola-website/Science/303946_a_305275]