11,591 matches
-
-lea, cu toate calitățile și toate viciile. De statură înaltă (se spune că măsura mai mult de 6 picioare), de o forță herculeană și de o eleganță incomparabilă, el avea o "frumusețe, după spusele unui cronicar, care părea demnă de tron". Cronicarul Nicetas, care l-a cunoscut bine, a lăsat undeva despre el o schiță frumoasă și fină, în care ni-l arată îmbrăcat într-o lungă mantie violetă cu capul acoperit cu o bonetă ascuțită de culoare cenușie, mângâindu-și
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
musulman. Timp de 30 de ani, Andronic umplu orașul și curtea cu zgomotul și scandalul aventurilor sale. Văr primar cu Manuel și aproape de aceeași vârstă cu el (amândoi se născuseră în preajma anului 1120), Andronic fusese crescut împreună cu viitorul moștenitor al tronului. Și din comunotatea gusturilor lor sportive și a aventurilor de dragoste, se formase o intimitate strânsă între cei doi tineri. Manuel avu multă vreme pentru Andronic o afecțiune adâncă; chiar mai târziu, când rivalitatea ambițiilor lor și calomniile dușmanilor lui
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
trată ca pe un prieten, o neînțelegere surdă se născu în curând între ei. Andronic păstra oarecare supărare față de Manuel, de a-l fi lăsat să cadă în mâinile turcilor atunci când, tânăr împărat, alerga la Constantinopol să pună mâna pe tron, fără să facă nimic spre a-l elibera, fericit poate de a scăpa, în această împrejurare, de un personaj așa de îngrijorător și de neastâmpărat. Deși de atunci Manuel îi rămase în aparență foarte apropiat-până la a-și expune viața
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
servi chiar cu vitejie în asediul orașului Zeugmin. Dar la el supunerea nu era niciodată de lungă durată; avea în sufletul lui aprig o pornire neînvinsă spre opoziție. Când Manuel, neavând nici un fiu, se hotărî să recunoască drept moștenitoare a tronului pe fiica sa Maria și pe viitorul soț al acestei prințese, Andronic refuză net de a depune jurământul de credință pe care împăratul îl cerea nobililor, față de noii prinți. El obiectă mai întâi că era un jurământ inutil, deoarece împăratul
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
mișcat de această atitudine patetică, plângea și el și invita pe vărul său să se ridice. Dar celălalt se încăpățâna să stea lungit jos și desfăcând lanțul de fier, declara că voia să fie târât ca un prizonier până la picioarele tronului imperial, drept pedeapsă pentru crimele lui. După aceasta, fu tratat cu măreție "cum se cuvenea, spune cronicarul, pentru un astfel de om întors după o lipsă așa de lungă". Totuși, împăratul crezu imprudent să țină în capitală pe acest nou
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
câțiva ani mai târziu legătura lor tot mai dura. Andronic părea a fi renunțat la toate ambițiile trecutului.Supunându-se, el jurase solemn credință împăratului și fiului său Alexe. Cumințit și liniștit, părea a fi uitat toate vechile aspirații la tron; sufletul lui furtunos părea să se fi potolit definitiv. Avea aproape 60 de ani. Într-o lucrare istorică a lui Niketas Choniates se relatează că în anul 1164 Andronic evadează din Constantinopol (unde era ținut în captivitate de împăratul Manuel
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
declarate pe care i-o acordă regenta fu acela de a supăra pe mulți oameni, nemulțumiți de a fi înlăturați și a da naștere la tot felul de zvonuri supărătoare. În curând se puse pe seama protosebastului intenția de a uzurpa tronul și de a se însura cu împărăteasa și pe seama acesteia o îngăduință secretă pentru planurile favoritului ei. Altă cauză sfârși prin a compromite noua guvernare. "Sub domnia împăratului Manuel, iubit de Dumnezeu, poporul latin, cum scrie Guillaume din Tyr,găsise
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
o nouă înfrângere pentru guvern. Aceste incidente serveau de minune intereselor lui Andronic. Împotriva unui regim urât de toți, toată lumea căuta un salvator și-și întorcea privirile către strălucitul văr al răposatului împărat. De altfel, profeții răspândite pretutindeni îi promiteau tronul; toată lumea din Bizanț credea în aceste preziceri și însuși Comnenul nu putea face altceva decât să le creadă. Dar lumea știa mai ales că el reprezintă în fața "străinei" dinastia și tradiția națională. În această capitală arzătoare și pasionată, contactul prea
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
politici, mai ales șefii marilor familii aristocratice, erau îndepărtați fără milă și loviți; în toate locurile își instala oamenii săi. Dar, pentru a deveni în adevăr împărat, trebuia să suprime mai întâi pe cele trei persoane ce-l despărțeau de tron, adică pe văduva și pe copiii lui Manuel. Fiica cea mai mare dispăru cea dintâi; ea muri subit împreună cu soțul ei Cezarul Renier și nimeni nu se îndoi că fuseseră otrăviți.Pentru a o pierde pe împărăteasa regentă, Andronic lucră
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
soarta ei tragică. Grădina imperială, cum spunea Nicetas, se despuia de arborii săi. În curând în sept 1183, un mare consiliu de coroană, dresat dinainte, emise părerea că ar fi util și potrivit ca Andronic să fie oficial asociat la tron. Când această hotărâre fu cunoscută, în capitală se produse o bucurie nebună.Poporul cuprins de delir la vestea ridicării apropiate a favoritului său, dansa pe străzi, cânta, bătea din palme. Palatul Blacherne fu invadat și, în fața mulțimii amenințătoare, tânărul împărat
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
din palme. Palatul Blacherne fu invadat și, în fața mulțimii amenințătoare, tânărul împărat cedă. Dar atunci se petrecu o scenă curioasă și neașteptată. Andronic, care pregătise totul, se prefăcea că ezită și refuză puterea. Trebui să fie așezat cu forța pe tron să, i se pună aproape fără voia lui mitra roșie pe cap, să fie îmbrăcat cu mantia imperială. În sfârșit, el consimți să se încline în fața voinței populare și, după câteva zile, când fu încoronat în Sfânta Sofia, el auzi
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
vișinie), măsurând 1,2 × 0,9 metri. Fața steagului îl prezintă pe Sfântul Gheorghe străpungând balaurul. Icoana Sfântului Gheorghe este artistic brodată pe atlas roșu, cu fire de aur, argint și mătase albă, verde și roșie. Sfântul Gheorghe șade pe tron, pe o perină roșie, trăgând spada din teacă cu stânga în timp ce cu dreapta trage de gardă, și zdrobind sub picioarele lui balaurul cu trei capete, ce se încolăcește pe sub tron. Doi îngeri coborând din cer îi aduc, cel de la dextra
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
și mătase albă, verde și roșie. Sfântul Gheorghe șade pe tron, pe o perină roșie, trăgând spada din teacă cu stânga în timp ce cu dreapta trage de gardă, și zdrobind sub picioarele lui balaurul cu trei capete, ce se încolăcește pe sub tron. Doi îngeri coborând din cer îi aduc, cel de la dextra o sabie, iar cel de la senestra un scut încrustat cu pietre scumpe, și-i pun pe cap o frumoasă coroană, împodobită și ea cu două rânduri de pietre scumpe. În jurul
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
a fost anunțată la curte în februarie 1739, când Élisabeth avea 12 ani. Filip era al treilea fiu al unchiului lui Ludovic al XV-lea, regele Filip al V-lea al Spaniei și deci era în linia de succesiune la tronul Spaniei. Anunțul viitoarei căsătorii n-a fost bine primit la curtea Franței deoarce erau șanse mici ca Filip să devină rege al Spaniei. Căsătoria a avut loc la 25 octombrie 1739 la 30 km nord-est de Madrid, la Alcalá de
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
moartea prematură a prințului Alexe, a putut după puțină vreme, să justifice faimosul pronostic. Rând pe rând, în anul 1143, cei doi frați mai mari ai lui Manuel, Alexe și Andronic, dispărură brusc în câteva săptămâni. Manuel devenea astfel moștenitorul tronului, substituit de voința tatălui său muribund, lui Isac, fratele mai în vârstă. Or, pentru un basileu bizantin, stăpânul unuia din tronurile, cele mai mărețe ale epocii, era un lucru mai mult decât mediocru să se însoare cu o simplă contesă
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
doi frați mai mari ai lui Manuel, Alexe și Andronic, dispărură brusc în câteva săptămâni. Manuel devenea astfel moștenitorul tronului, substituit de voința tatălui său muribund, lui Isac, fratele mai în vârstă. Or, pentru un basileu bizantin, stăpânul unuia din tronurile, cele mai mărețe ale epocii, era un lucru mai mult decât mediocru să se însoare cu o simplă contesă germană. Pe lângă aceasta, se pare că aerele disprețuitoare pe care le arăta Conrad al III-lea jignise lumea din Constantinopol. În
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
totul sfârși cu bine. O ambasadă germană sosi la Constantinopol și șeful ei, episcopul de Würtzburg potrivi lucrurile spre satisfacția generală. În luna ianuarie 1146, Bertha de Sulzbach se căsători în sfârșit cu împăratul Manuel Comnenul și urcându-se pe tron lua prenumele bizantin de Irina, simbol desigur al păcii stabilite între țara ei natală și noua patrie. Trebuie de altfel să recunoaștem că împăratul Manuel Comnenul se arătă, cel puțin la începutul căsniciei, foarte grăbit să placă tinerei femei pe
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
a fost și regină a Danemarcei sau Suediei. S-a născut la Londra ca fiică a lui Albert Eduard, Prinț de Wales, care era al doilea copil și cel mai mare fiu al reginei Victoria și în acel moment moștenitorul tronului britanic. Mama sa a fost Prințesa ed Wales, Alexandra a Danemarcei. A fost un copil plin de viață, o calitate prin care și-a câștigat porecla de "Harry". Prințesa Maud lua parte la aproape toate vizitele anuale pe care mama
Maud de Wales () [Corola-website/Science/315625_a_316954]
-
iulie 1903. Prințul Carl a fost ofițer în marina daneză și el împreună cu familia au trăit în principal în Danemarca până în 1905. În iunie, parlamentul norvegian a dizolvat unuinea de 100 de ani cu Suedia și a votat pentru oferirea tronului Prințului Carl. Prințul a acceptat tronul Norvegiei luându-și numele de Haakon VII iar fiul său pe cel de Olav. Regele Haakon și regina Maud au fost încoronați la catedrala Nidaros în Trondheim la 22 iunie 1906, ultima încoronare a
Maud de Wales () [Corola-website/Science/315625_a_316954]
-
ofițer în marina daneză și el împreună cu familia au trăit în principal în Danemarca până în 1905. În iunie, parlamentul norvegian a dizolvat unuinea de 100 de ani cu Suedia și a votat pentru oferirea tronului Prințului Carl. Prințul a acceptat tronul Norvegiei luându-și numele de Haakon VII iar fiul său pe cel de Olav. Regele Haakon și regina Maud au fost încoronați la catedrala Nidaros în Trondheim la 22 iunie 1906, ultima încoronare a unui monarh scandinav. Regina Maud nu
Maud de Wales () [Corola-website/Science/315625_a_316954]
-
Corp de armată, pentru a bloca operațiunile britanice. Aceștia din urmă, suferind enorm de pe urma unei epidemii, se îmbarcă în septembrie, fără a fi putut realiza nimic. Contrar amenințărilor sale inițiale, Napoleon I permite menținerea unității Imperiului austriac și rămânerea pe tron a Împăratului Francisc I și a dinastiei Habsburg. Pacea este semnată pe 14 octombrie la Schönbrunn, Austria pierzând o șesime din populație (4 milioane de locuitori), în favoarea aliaților Franței, în principal Bavaria și Ducatul Varșoviei. Austria pierdea prin acest tratat
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Victoria, Prințesa Moștenitoare a Suediei, Ducesa de Västergötland (, Victoria Ingrid Alice Désirée; n. 14 iulie 1977) este moștenitoarea tronului Suediei. Dacă va deveni regina, așa cum e de așteptat, va fi a patra regina a Suediei, după regina Margaret, regina Christina și regina Ulrika Eleonora. Victoria este primul copil al regelui Carl XVI Gustaf al Suediei și al reginei Silvia
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
Suediei, după regina Margaret, regina Christina și regina Ulrika Eleonora. Victoria este primul copil al regelui Carl XVI Gustaf al Suediei și al reginei Silvia și aparține casei regale de Bernadotte. Născută Prințesa a Suediei, a fost moștenitoare prezumtiva a tronului până la 13 mai 1979, când s-a nascut fratele ei mai mic, prințul Carl Philip, care a devenit atunci prinț moștenitor. La 1 ianuarie 1980 a intrat însă în vigoare o modificare a Legii Succesiunii la tronul Suediei, prin care
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
moștenitoare prezumtiva a tronului până la 13 mai 1979, când s-a nascut fratele ei mai mic, prințul Carl Philip, care a devenit atunci prinț moștenitor. La 1 ianuarie 1980 a intrat însă în vigoare o modificare a Legii Succesiunii la tronul Suediei, prin care s-a adoptat sistemul primogeniturii absolute (astfel bărbații și femeile având drepturi egale la succesiune). De atunci, Prințesa Victoria ocupă din nou prima poziție în ordinea succesunii la tron, primind și titlul de Ducesa de Västergötland. Victoria
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
în vigoare o modificare a Legii Succesiunii la tronul Suediei, prin care s-a adoptat sistemul primogeniturii absolute (astfel bărbații și femeile având drepturi egale la succesiune). De atunci, Prințesa Victoria ocupă din nou prima poziție în ordinea succesunii la tron, primind și titlul de Ducesa de Västergötland. Victoria se află și în ordinea succesiunii la tronul britanic prin tatăl ei, care este stră-strănepot al reginei Victoria a Regatului Unit. Poartă numele de Victoria Ingrid Alice Désirée în cinstea mai multor
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]