9,695 matches
-
locaș cu hramul sfinților mai mari voievozi Mihail și Gavriil, din temelie ridicat întâiul de fericitul întru pomenire de Ștefan voievod cel Mare și apoi de Duca voievod înfrumusețat, iar acum, în zilele de prea înălțatului domn Mihail Grigore Sturza voievod, din nou întocmit; și s-au împodobit din porunca Prea Fericitului Patriarh al Ierusalimului Chirie Chirio Chirii, fiind stăruitor și îngrijitor prea cuvioșia sa arhimandritul Paisie, Exarhu logofăt și cavaler, Alexandru Ghica, efor și comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
O altă serie de opinii (printre care și preotul paroh Vasile Mihăilă) acreditează ideea că biserica ar fi mult mai nouă, din perioada domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), mai precis din anii 1636-1637. Istoricul Gheorghe Balș consideră că Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia datează din secolul al XVII-lea, argumentând printre altele că „forma turtită în plan a curburii altarului” nu este caracteristică pentru epoca ștefaniană. Analizând documentele de proprietate, arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
Giuseppe Boscovich, secretarul ambasadorului Angliei la Poartă a văzut în 1762 doar "„o biserică și am aflat că ținea de un sat ce fusese odată pe acel loc și se numea Scânteia, și acum era cu totul distrus”". Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost reparată de mai multe ori în decursul timpului. Lăcașul de cult a fost înfrumusețat în timpul domniei lui Gheorghe Duca (septembrie 1665 - mai 1666; noiembrie 1668 - 10 august 1672; noiembrie 1678 - 25 decembrie 1683), apoi refăcut în
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
au inscripții cu caractere chirilice. Pe un mormânt se află stema Moldovei, unele tradiții locale afirmând că acesta ar fi mormântul cronicarului Axinte Uricariul (c. 1670 - c. 1733). Alte morminte sunt atribuite comisului Panaite și boierului Ștefan Scânteie. Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia a fost construită din piatră, având formă de navă, cu altar semicircular. Ea este compartimentată în trei încăperi: pronaos, naos și altar. Deasupra pronaosului a fost înălțat un turn-clopotniță. În dreptul naosului, absidele laterale au fost înlocuite prin rezalite
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
Maxim Cupetul a construit Biserica Sfântul Elefterie Vechi. Aceasta este prima biserică ridicată în cinstea Sfântului Elefterie pentru comunitatea credincioșilor de aici în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, între anii 1743 și 1744, în timpul domniei lui Mihai Racoviță Voievod și a primit serioase consolidări între anii 1930 și 1934. Insula Sfantul Elefterie era una foarte iubită de bucureștenii de altădată, pentru că aici își găseau liniștea. Era o zonă de agrement, cu multă verdeață și ape curgătoare. După rectificarea râului
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
Lesvios, "Metafizica" căruia conține, printre altele, o teorie a percepției în care e implicată discuția despre posibilitatea conceptuală a inversiei culorilor. De asemenea, este important de menționat că Philippides este primul adept al lui Kant în cadrul voievodatelor românești. După 1821, voievozii vor fi din nou aleși de boierii locali (decizia fiind validată de sultani). Grecii vor fi înlocuiți în Academii cu români. A fost o epocă de patriotism exaltat și deelenizare culturii și obiceiurilor românești. Românii încep să meargă direct la
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
poartă numele de Pahomia. Chenarul ușii de intrare și pridvorul bisericii sunt bogat decorate. Se spune că această biserică a fost făcută de sătenii din Dobrovăț care doreau să asculte slujbele religioase în limba română, deoarece Mănăstirea Dobrovăț (ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare în satul Dobrovăț-Ruși din apropiere) fusese închinată de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) către Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos, iar călugării țineau slujbele în limba greacă. Deoarece starețul Mănăstirii Dobrovăț nu și-a dat acordul pentru construirea bisericii
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
de la Frățilești a fost retrocedată nepotului marelui agricultor, Aurel Nicolae Pană, împreună cu 10 ha. de teren care, la sugestia d-lui Răzvan Ciucă, fostul director al Muzeului Național al Agriculturii, și a părintelui consilier Ion Florea, paroh al Bisericii “Sf. Voievozi” din com. Sudiți, au fost donate Episcopiei Sloboziei și Călărașilor în vederea înființării unei mănăstiri. În present, Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Pantelimon” găzduiește obștea monahală condusă de părintele stareț Ilarion. În încheiere, aș vrea să mulțumesc Sfinției Sale, Părintele Ion Florea, care
Aurelian Pană () [Corola-website/Science/316006_a_317335]
-
Ilie Popovici...”. Popa Ilie de la biserica Cojocani își întărește, în altă notiță, proprietatea asupra cărții. Nu este lipsit de importanță a completa plaiul de unde a sosit, aici în Munții Apuseni, tipăritura buzoiană. În leatul 7230 (1722), în vremea lui Nicolaie Voievod și a Mitrop. Damaschin, pe filele cărții ce consemna: “să se știe că această carte ce iaste numită Apostol iaste a popii Radului sin Dragomir ot Cucuteni...”, rămasă de la părinți, pe altă filă regăsindu-se semnătura lui “Radu Protopop sud
Biserica de lemn din Cojocani () [Corola-website/Science/316074_a_317403]
-
atestare documentară a satului are loc într-un document din 17 martie 1418 al domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432). În anul 1490 este menționată biserica din satul Oprișeni. Teritoriul satului este donat în 1503 Mănăstirii Moldovița printr-un hrisov al voievodului Ștefan cel Mare. În anul 1772, ca urmare a luptelor purtate pe teritoriul satului de turci și ruși, aproape toți locuitorii se refugiază. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar
Oprișeni, Adâncata () [Corola-website/Science/316169_a_317498]
-
reședință pentru capitulul episcopal, adică locul unde se redactau și se autentificau acte. Din secolul al XVI-lea, a fost reședință princiară, iar pentru o perioadă de 11 luni, în anii 1599 și 1600, edificiul a servit ca reședință a voievodului Mihai Viteazul. Clădirea a fost grav avariată de turci și tătari, în timpul marilor invazii din 1658 și 1662. În urma cuceririi Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic, palatul a fost transformat în cazarmă, rămânând cu acest statut timp de trei secole. Din secolul
Palatul Principilor din Alba Iulia () [Corola-website/Science/316274_a_317603]
-
este plauzibilă, deoarece în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea orașul se afla într-un plin proces de extindere spre sud, iar circulația pe această străveche „Cale a Bucureștilor" se intensificase, așa cum rezultă și din istoricul Bisericii „Sfinții Voievozi", amplasată mai spre centru. Așa cum reiese din „Istoricul bisericii", semnat de pr. paroh Ioan Nicolae, datând din 1969, vechea biserică s-a deteriorat, încât enoriașii au hotărât să clădească un nou lăcaș de închinare. Lucrările s-au încheiat în anul
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
abagiilor” nr .1457) Într-un manuscris al profesorului de istorie Petrescu-Zagorit se spune : „Judecând după această împrejurare și după partea orașului în care se află, cred că trebuie să se acorde acestei biserici o vechime mai mare decât bisericii Sfinții Voievozi, întemeiată între anii 1753-1764 și deci, să o considerăm din prima jumătate a secolului XVIII”. Tot în „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei” din 1810, menționează că plasa orașului (Ploiești) are 9 mahalale dintre care mahalaua „Popii Radului”, hram Buna-Vestire, cu biserică de
Biserica Buna Vestire din Ploiești () [Corola-website/Science/320067_a_321396]
-
1923 "Oficiul Național pentru Educație Fizică" (O.N.E.F.). De asemenea, Emil Pălăngeanu a fost președinte al Federației Române de Atletism în anii 1933 - 1935 și 1939 - 1940. Emil Pălăngeanu a fost aghiotant regal și profesor la clasa specială a Marelui Voievod de Alba-Iulia, viitorul Rege Mihai I, cu care ținea orele de educație fizică. În același timp, era și cadru didactic la Institutul Militar de Educație Fizică. În perioada 1941-1944, Emil Pălăngeanu a condus organizația Munca Tineretului Român, calitate în care
Emil Pălăngeanu () [Corola-website/Science/320288_a_321617]
-
județul Suceava, deși are o vechime mare. Prima atestare documentară a satului Românești datează din 15 martie 1490, când Ștefan cel Mare a întărit Episcopiei de Rădăuți dreptul de stăpânire a 50 de sate "„care au fost date de ... Alexandru voievod”". Biserica de lemn din Românești a fost construită în jurul anului 1759. Biserica dispune de manuscrise liturgice în limba slavonă din secolul al XVI-lea. După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica „Sfântul Nicolae” din Românești avea
Biserica de lemn din Românești, Suceava () [Corola-website/Science/320328_a_321657]
-
, oraș Baia de Aramă, județul Mehedinți, a fost construită în 1862. Are hramul „Sfinții Voievozi”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Biserica a fost ridicată de meșteri sârbi, avându-l ca principal constructor pe meșterul Dima, zugrăvit la intrarea în pridvorul bisericii. Biserica aparțíne locuitorilor din satele Titerlești și
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
în sus, lățime 50 de stânjeni din drum spre răsărit și 60 spre apus, pentru a face biserica (zapis 1832, oct.2).” Pisania bisericii: „Cu ajutorul lui Dumnezeu s-au zidit această sfântă și Dumnezeiască biserică, unde se prăznuiește hramul Sf.Voievozi Mihail și Gavril. S-au început din temelie în anul 1862 și au luat sfârșit în anul 1863 cu toate cele trebuincioase însă prin ostenelile și cheltuielile titorilor ce se numesc la vale: Preot Iordache-Ereu, Simeon Iovănescu, Gheorghe Tănăsoiu, Gheorghe
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
nord a Obcinei Mari, pe valea râului Putna. La 10 iulie 1466, conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, s-a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504), menită a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod și familia sa. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, cel mai probabil în ultimul deceniu (deși unele surse vorbesc de anul 1468), a fost adusă de la Volovăț o biserică de lemn, construită după tradiție de Dragoș Vodă
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
Lund, îi făcea în 1536 un portret destul de elogios: "„În adevăr e un om foarte modest, foarte bun și, pe lângă aceasta, foarte prudent și destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.”" La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile în Transilvania, din cauza pericolului turcesc ce amenința Moldova, dar nu l-a urmat pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Biserica de lemn „Sfinții Voievozi” din Pârteștii de Sus, cunoscută și ca Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, este un lăcaș de cult ortodox construit în anii 1779-1780 în satul Pârteștii de Sus din comuna Cacica aflată în județul Suceava. Edificiul religios se
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
comuna Cacica aflată în județul Suceava. Edificiul religios se află localizat în centrul satului, în apropiere de drumul național DN 2E și are hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil", sărbătorit la data de 8 noiembrie. Ansamblul bisericii de lemn „Sfinții Voievozi” din Pârteștii de Sus a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 317, având codul de clasificare . El este format din două obiective: Satul Pârteștii de Sus are o veche istorie. Prima atestare
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
Mihail și Gavril", care a fost finalizată și sfințită la 8 septembrie 1780 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților. Un pomelnic-triptic copiat în anul 1838 de diaconul Teofil cuprinde informații cu privire la sfințirea bisericii: ""A căruia (biserică) este hramul mai marilor voievozi și îngerilor Mihail și Gavril s-au sfințit cu voia și blagoslovenia preasfințitului arhiepiscop Dosofteiu de Rădăuți, care sfântă biserică au luat sfârșit ca zidire la anii 1780 septembrie 8"". Conform însemnărilor de pe pomelnic-diptic, biserica s-a deteriorat în timp
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
martie 1502, Luca Arbore, portarul Sucevei, a cumpărat acest sat de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al XVII-lea, localitatea a fost cumpărată de voievodul Ștefan Tomșa al II-lea. Acesta a înălțat aici o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
o ctitorie domnească, cu rol de mănăstire de călugări. După cum relatează cronicarul Miron Costin, boierul Ștefan Tomșa ""direptŭ moldovan, din satŭ den Otéști, de pre rîul ce se chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El a fost însoțit spre scaunul domnesc de hoardele de tătari ale lui Cantemir-bei. Tot cronicarul descrie prima domnie a lui Tomșa că a fost plină de vărsări de sânge. Neexistând
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin și Ion Neculce. Printre lucrările scrise de el cu referire la Mănăstirea Solca sunt de menționat: ""Condica sfintei mănăstiri Solcăi"" (1771), ""Catastih de toate scrisorile a sfintei mănăstiri Solcăi"" (1771) și ""Arătare pentru Ștefan Tomșa voievod, domnul Țării Moldovii, ctitorul sfintei mănăstiri Solcăi"" (1772). În "Condică" sunt înregistrate toate obiectele de cult, cărțile, manuscrisele și documentele care se aflau la acea dată în patrimoniul mănăstirii. În anul 1775, Imperiul Habsburgic a ocupat nordul Moldovei, teritoriu pe
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]