10,539 matches
-
Corpului 1, în care intra și Regimentul 4 Linie, la comanda căruia se afla maiorul Gheorghe Teleman, să păzească linia Dunării pe zona de la Calafat la Bechet, să respingă orice încercare a turcilor de a trece pe teritoriul țării. În zorii zilei de 3 iunie 1877, avanposturile Regimentului 4 Linie sesizează artileriei că un grup de vase inamice au pornit din Vidin spre Calafat. Patru din aceste vase turcești au fost scufundate ca urmare a intervenției Regimentului 1 Artilerie. În noaptea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a Laptelui (I.C.I.L.), Centrul de Industrializare a Cărnii (I.R.I.C.); ele completau tabloul economiei hușene. Aprovizionarea populației cu produse de larg consum, ca și prestările de servicii, se realizau prin Întreprinderea Comercială de Stat Mixtă Huși, Cooperația de Consum, Cooperativele meșteșugărești „Zorile” și „Răsăritul”, precum și de către I.A.S. și cele două cooperative agricole: C.A.P. Huși (înființată în 1962) și C.A.P. Corni (înființată în 1961). Agricultura, cea mai veche îndeletnicire a hușenilor, a evoluat în coordonatele firești impuse în primul rând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
am auzit o menajeră vorbind despre opiu și povestind că dacă fumezi opiu, visezi frumos, iar eu am zis: „CÎnd mă fac mare, o să fumez opiu”. CÎnd am fost copil, am suferit de halucinații. O dată m-am trezit În lumina zorilor și-am văzut omuleți jucîndu-se Într-o căsuță de lemn pe care o construisem. N-am simțit frică, ci doar un sentiment de liniște și uimire. Altă halucinație sau coșmar avut În mod repetat privea „animalele din perete”, și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cantități mari: pînă la doisprezece butoni la o doză. A murit de o boală diagnosticată drept poliomielită. Din cîte-am Înțeles Însă, simptomele otrăvirii cu peyote și cele ale poliomielitei sînt identice. N-am putut să dorm pînă-n dimineața următoare În zori și-apoi am avut un coșmar de fiecare dată cînd ațipeam. Într-unul dintre vise mă Îmbolnăveam de turbare. Mă uitam În oglindă și fața mi se modifica și-ncepeam să urlu. În alt vis eram dependent de clorofilă. Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
proprietarei legitime. Crăciunul lor trecuse, ilustrat printr-o serie de orgii. La mess-ul din casa d-rului Angelescu, un ofițer beat, care se urcase pe bufetul din sufragerie, căzu de acolo și își rupse brațul; mulți zăceau a doua zi în zori pe trotuare și prin grădini. Și în ce stare! Într un lac de murdării rezultate din prea multă băutură și mâncare. Aproape nu se mai putea circula. Această destrăbălare, deși ne dezgusta și ne îngreuia situația temporară, ne bucura totuși
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
el să se facă în acea zi legătura între un trecut scump și viitorul strălucit al neamului românesc întregit, precum și, mai târziu, încoronarea celor dintâi suverani obștești. sibiu Dar marșul triumfal regal nu se sfârșise. La Sibiu, ziua următoare, din zori, a început fierberea premergătoare unei mari sărbători naționale; din toate părțile soseau sate întregi și convoaie lungi de automobile și trăsuri, chiar din Vechiul Regat. Piața cea Mare, împodobită cu tribune frumos decorate, cu steaguri și flori, era înțesată de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cer, Dar pentru asta încă nu sunt vrednic. Cu scriitorii eu mă am de bine: Îi știu pe toți, ei nu mă știu deloc. Și ce dacă semnez niște cărți anonime? Nu eu sunt acela ce pierde. Când se ivesc zorii de ziuă, E cum ne-am mai naște o dată. Aș adormi pe-o brazdă-abia cosită, Căci iarba mă îndeamnă să visez. Coroanele sunt toate efemere, Doar fără cap devin nemuritoare. Am fost cândva și staroste de hoți - Furam măcar cate
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
A fost extraordinar, nu mă așteptam să fie așa, lume bună, sala plină. Vernisajul a fost făcut de directorul Casei de Cultură, prof. Horațiu Vornica și artistul plastic Ion Bobeică. Ca de obicei discuțiile amicale au continuat cu prietenii până zori la atelier. Acea zi de joi 20 martie 1980, mi-a rămas în memorie ca ziua cea mai impresionantă din viața mea artistică de până atunci. Petreceam multe ore din timpul liber în sala de expoziții, astfel puteam studia lucrările
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de facultate al lui Vintilă. După moartea soțului, s-a mutat împreună cu o soră a ei de o vârstă apropiată, bucurându-se de frumusețile vieții. După plecarea lui Vintilă la culcare, seara s-a terminat cu un mic chef, până în zori, discutând și povestind diferite lucruri din domeniul artelor. Mihai Vintilă, Gheorghe Dejeu, doamna Popovici, Doina Marița Hlinka, Gustav Hlinka, Viorel Rău, Anita Hauser, Titus Crișciu, Dumitru Răducă, Bogdan Brăila, Vasile Popovici, Costel Iftinchi A doua zi, după servirea micului dejun
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
hotărâsem că, dacă tot trec prin Timișoara să vizitez și expoziția de la muzeu la care eram premiat. Nu-mi rămânea de cât să plec spre Iași cu trenul de la prânz, rămânând în gară o noapte. Noaptea a trecut repede și zorii zilei se iviră de după vagoanele ce erau trase în gară. După ce am luat micul dejun de la un expres cu autoservire, m-am îndreptat spre muzeul care se afla în centrul orașului. Vizita a fost foarte plăcută, fiind și singurul vizitator
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
el însuși avea să consemneze după ani (v. nota biobibliografică la ediția Versuri, B.P.T., 1981, redactată de autor). Dar acestea rămăseseră în urmă când l-am cunoscut eu pe Geo Dumitrescu, într-un moment în care mijeau și la noi zorii destinderii ideologice, unul dintre primele semne fiind tocmai „reabilitarea“ poetului, readucerea numelui său în circuitul public. Procesul slăbirii chingilor dogmatismului s-a accentuat în anii următori, când au fost „reabilitate“ („reconsiderate“) și alte nume de autori tabuizați în deceniul dinainte
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și captivantă pentru mine, să urmăresc în toate fazele lui, din interior, procesul tipăririi Gazetei, de la culegerea la linotip, a textelor dactilografiate, aduse de la redacție, până la ieșirea din rotativă a revistei, gata împăturită, fapt petrecut noaptea târziu și uneori în zorii zilei următoare. Pe acest complicat parcurs aveam și noi rolul nostru, făcând corecturile în șpalturi și apoi în pagini până le „albeam“. Țin minte și azi care a fost primul text de care m-am ocupat în cali tate de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bun. După ce mi-a dat acest sfat, din care am înțeles că avea rezervele lui față de „dom’ Pavelică“, mi-a strâns mâna și mi-a urat noroc. Aveam nevoie. Munca noastră la corectură se încheia miercuri noaptea sau joi în zori, cum am mai spus, după care până lunea următoare eram liberi să facem ce vrem. Dar ce să fi făcut alt lucru mai bun, și mai cu plăcere, decât să ne întâlnim din nou, de data aceasta la redacție, în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
forma, iar inspirația mi se frăgezește, spunea el. Cu toate că a veni în Naipu echivala pentru bucureșteanul din centru cu o expediție temerară, eram vizitați destul de des de amicii noștri literari. Se încingeau nesfârșite discuții presărate cu libațiuni, desigur, până la ivirea zorilor. Au fost pe acolo Breban, Ilie Constantin, Matei Călinescu, Hagiu și mulți alții. Cred că și Eugen Simion ne-a vizitat. În 1962, în primăvară, colonia din Naipu s-a desfăcut. Eu m-am mutat în subsolul clădirii redacțiilor din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Locuiesc în vila mea, si de când mi s-au intamplat acele accidente recente 170, nu cred c-am mai fost în Florența douăzeci de zile cu totul. Până acum am vânat păsăret mic de unul singur 171. Mă scol înaintea zorilor, așez coșurile cu capcane și, apoi, mă duc cu niste cuști la spinare, așa, probabil că semăn cu Geta, când se întorcea el din port cu cărțile lui Amphitryon 172, și iau cel puțin două și cel mult șase pasarele
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
două și cel mult șase pasarele. Și așa-mi petrec toată luna septembrie 173. După aceea, spre neplăcerea mea, desi nepotrivită și ciudată, aceasta distracție ia sfârșit. Și vă voi spune cum este viața mea acum. Mă trezesc dimineața în zori și merg într-o pădure de-a mea pe care am pus s-o taie, unde stau vreo două ore să verific ce s-a făcut în ziua precedentă, îmi pierd timpul cu tăietorii de lemne, care întotdeauna sunt implicați
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ne stimula și ne încălzea inima cu farmecul cuvintelor și al ochilor ei. Ei! Sunt mulți ani de când frumoasa femeie a trecut hotarul vieței, pământești, dar chipul ei mi-a rămas și acum în minte ca o plăcută vedenie din zorile tinereților mele. Acum eram dezlegat de orice rezervă față cu grecoteiul și hotarât pe luptă pănă în pânzele albe. Dar n-avurăm noi nevoie cei din Suceava de luptă așa de aprigă, căci conducătorii noștri din Iași izbutiră să puie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
împreună ne-am dus de cu sară la moșia Cristeștii din împrejurimile Iașului, pentru ac a doua zi să vânăm rățe pe lacul Vladnicului. Am petrecut noaptea într-o casă țărănească și a doua zi, pe când abia se re vărsau zorile, ne-am suit fiecare într-o luntre condusă de câte un sătean și am plecat pe cărările de stuh65 ale Vladnicului. În direcțiuni diferite. După câteva minute, mi-a sărit un cogeamite rățoi gras, cu capul verziu pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
perinele lui Pogor începuseră să-și joace rolul, chestiunea fu dezlegată în sensul părerei optimiste. Apoi, altă discuțiune, cum să se numească gazeta. Dar timizi, cum eram la început, pentru a nu-i da un nume pretențios ca Facla, Lumina, Zorile, Renașterea, cu care se împodobiseră altădată niște ciuperci sporadice ce au trăit cât roza lui Malherbe, ne-am oprit cu toții asupra titlului modest: Convorbiri literare. După ce lucrul fu hotărât definitiv în mijlocul unui ura frenetic, ne-am dus cu toții la Franțoz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu un zgomot cumplit al depărtare de câțiva pași numai. Vai ș-amar dacă ne atingea!... Iar vuietul căderei ei de o singură clipă mi-a sugerat un vis întreg care mi s-a părut o eternitate. Se ivise acum zorile. Noi pe culme eram înecați în razele răsăritului, pe când văile dormeau încă în umbră. Am regăsit cararea, dar, înainte de a pleca, eu unul mi-am făcut cruce ca omul care mulțămește lui Dumnezeu că vede încă o dată lumina zilei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era nevoie de un organism, evident cu acțiune reductivă. Fie-mi permis acum să fac o paralelă. Tot un proces liniar este și tehnologia, de care am discutat În capitolele anterioare. Ambele procese liniare, tehnologia și lanțul trofic heterotrof din zorii Vieții, au un caracter comun: produc deșeuri și, Încă, sunt primitive; are cineva pretenția că tehnologia a atins perfecțiunea? Acea Viață primitivă era cam tot un fel de tehnologie: consumă o resursă, acele substanțe sintetizate abiotic, pe care o transformă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acum dar și În diferite alte moduri, de la una dintre prerogativele sale: reglarea, pentru supraviețuirea și evoluția Vieții În ansamblul ei, nu doar a celei umane. “Radiosfera”, 11 decembrie 1995, ora 12,45 60. O ulcică e doar atâta? În zorii existenței sale omul, culegător, dar mai ales vânător, ducea o viață nomadă, În căutarea hranei. Așa de exemplu, acum vreo 40 de mii de ani America, până atunci exterioară ariei de formare a speciei, s’a trezit colonizată. De impact
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o degradare a mediului indusă de civilizație? Desigur, civilizația Însemnând un plus de complexitate, deci de scădere a entropiei, va induce, În compensare, o creștere corespunzătoare a entropiei, deci a dezordinii, În mediu. Să exemplific. De pildă cu transportul. În zorii civilizației, pe când omul se ostenea să umble pe propriile picioare, se putea spune că această necesitate umană nu aducea nici un prejudiciu mediului: omul consuma pentru aceasta propria sa energie biologică, iar urma pașilor săi se pierdea aproape instantaneu. Și oricum
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
activitate deci, a produsului său ultim, omul? Pentru că eu cred În acest interes, Încerc acum să-l demonstrez. Pentru omul primordial ideea de vacanță nu exista. Ca și pentru restul regnului animal, din care tocmai se desprindea, fiecare zi, din zori și până ’n noapte, Însemna a-și agonisi cele necesare traiului. Abia omul tehnologic, căci primul vârf de săgeată a Însemnat tehnologie, a putut, grație posibilității unei productivități crescânde pe care o incumbă tehnologia, să reducă din timpul afectat activității
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]