92,267 matches
-
de Dunăre. Operația de la Flămânda „"- subiect de studiu excelent în manualele de artă militară - a fost o improvizație cu efecte dezastruoase pentru începutul campaniei anului 1916 în România"”. Acest lucru a fost recunoscut după război chiar de principalul ei artizan, generalul Averescu, care arăta că: Operația de la Flămânda s-a desfășurat între 23 septembrie - 6 octombrie 1916. Planul inițial prevăzând trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
în data de 1 octombrie 1916, operația a fost anulată în ziua următoare, din cauza ruperii podului și inundării sectorului de trecere în urma unor ploi torențiale. Trupele au fost retrase la nord de Dunăre pe 3 și 4 octombrie 1916. Paradoxal, generalul Averescu își asumă și aici marele merit de a fi ajutat astfel Marele Cartier General să mute aceste trupe din nou pe frontul din Carpați: „"Aceasta schimbare a putut sa se facă la timp, și deci cu rezultat fericit, mulțumită
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La 1 septembrie 1916 Armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La 1 septembrie 1916 Armata a 3-a bulgară a trecut frontiera bulgaro-română și a înaintat spre Dobrogea. Generalul rus Andrei Medardovici Zaioncikovski și trupele sale au sosit în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
în grabă pentru a întări frontul aliat româno-rus, în încercarea de oprire a armatei lui Mackensen mai înainte ca acestea să cucerească calea ferată București - Constanța. Au urmat lupte grele, cu atacuri și contraatacuri viguroase până pe 21 septembrie. În Dobrogea, generalul Mackensen a lansat o nouă ofensivă pe 20 octombrie, după o lună de pregătiri atente, și trupele amestecate de sub comanda sa au reușit să le învingă pe cele ruse. Rușii au fost forțați să se retragă din Constanța spre Delta
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
a unui al doilea ultimatum în mai puțin de un an a devenit o mare sursă de nemulțumire față de guvernarea sa autoritară. Ultimatumul german a declanșat o criză politică: cabinetul pasiv al lui a fost înlocuit cu unul condus de generalul . Pentru prima oară după , guvernul cuprindea membri ai opoziției: , din , a fost numit ministru al educației și Jurgis Krikščiūnas, de la , a fost numit ministru al agriculturii. Întrucât alte partide erau interzise, Bistras și Krikščiūnas au fost oficial anunțați ca miniștri
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
oară după , guvernul cuprindea membri ai opoziției: , din , a fost numit ministru al educației și Jurgis Krikščiūnas, de la , a fost numit ministru al agriculturii. Întrucât alte partide erau interzise, Bistras și Krikščiūnas au fost oficial anunțați ca miniștri independenți. Patru generali erau acum membri ai guvernului. Cu toate acestea, nici măcar criza internațională ce se profila nu i-a făcut pe politicienii lituanieni să se unească, ei continuând să se angajeze în dispute politice meschine. Pierderea unicei ieșiri la Marea Baltică a fost
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
În România, drepturile omului sunt în general respectate de autorități. Totuși, există îngrijorări în ceea ce privește abuzurile din partea forțelor de ordine, discriminarea minorității rrome și a minorităților sexuale, corupția guvernamentală, condițiile precare din închisori și independența judiciară compromisă. România s-a clasat pe locul 59 din 167 de țări
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
cinci este de părere că presa este liberă ("complet independentă" sau "mai degrabă independentă"), iar 24% dintre români cred că presa "nu este nici independentă, nici dependentă". Constituția și legile țării protejează libertatea religioasă, iar în practică, guvernul respectă, în general, libertatea religioasă. Cu toate acestea, autoritățile locale nu au reușit să răspundă plângerilor de discriminare înaintate de către grupurile religioase minoritare. Lipsa progresului în ceea ce privește retrocedarea bisericilor greco-catolice transferate de către fosta guvernare comunistă Bisericii Ortodoxe Române, în toamna lui 1948, rămâne o
Drepturile omului în România () [Corola-website/Science/335852_a_337181]
-
devenit un prieten al Electorului Friedrich Wilhelm I de Brandenburg. În 1670 Frederic s-a recăsătorit cu nepoata Electorului, Prințesa Luise Elisabeth von Kurland, după ce s-a convertit de la luteranism la biserica reformată și a intrat în serviciul Brandenburg ca general. În 1672 el a primit comanda tuturor forțelor din Brandenburg. În 1672 și 1674 a luptat în Războiul olandez. În calitate de comandant al cavaleriei Brandenburg, în timpul invaziei suedeze, la 28 iunie 1675 în Bătălia de la Fehrbellin, el a atacat armata suedeză
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
erau reprezentați și de cinci membri ai parlamentului, iar mulți dintre ei ocupau posturi în administrație, ceea ce trezea resentimente în rândul populației musulmane majoritare. În anii 1920 a început și în Irak o activitate sionistă organizată. Populația evreiască era în general favorabilă mișcării, chiar dacă nu vedea în întoarcerea în Palestina o soluție absolut necesară a problemelor ei ca minoritate națională și religioasă. În martie 1921 autoritățile britanice au acordat un permis oficial organizației sioniste din Bagdad, dar în anul următor guvernul
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
la 8 noiembrie 1859, Prințul Heinrich i-a succedat ca Prinț Reuss de Greiz. Cum Heinrich avea doar 13 ani, mama sa Caroline a servit ca regentă până la majoratul său, la 21 de ani, în 1867. Ca fiică a unui general austriac și soție a unui ofițer austriac, Caroline era vehement anti-prusacă. Drept rezultat, în timpul Războiului austro-prusac, Reuss s-a situat de partea autriacă. După înfrângerea suferită de partea austriacă, Reuss a scăpat de alipirea la regatul Prusiei, dar a fost
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
este observat, evaluat și/sau judecat de către alte persoane și că se va face de râs sau va fi umilit. Anxietatea socială este una dintre cele mai des întâlnite probleme de sănătate mentală și afectează aproximativ 13% din populație. În general, persoanele cu anxietate socială: Anxietatea socială afectează gândirea, dispoziția și comportamentul. Totodată, comportamentele disfuncționale mențin tulburarea și creează la rândul lor o serie de probleme: abandon școlar sau pierderea locului de muncă, dificultăți în a începe și a mentine o
Fobie socială () [Corola-website/Science/335895_a_337224]
-
persoane importante. Alte studii au găsit o legătură între prezența unor evenimente negative majore precum divorțul părinților, violență în familie, probleme psihice ale părinților, abuzuri fizice sau sexuale și riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate sau depresie în general. Printre factorii psihologici se numără existența unei traume emoționale sau psihologice avută în copilărie sau lipsa unei relații de atașament corespunzătoare în primii ani de viață. O trăsătură de personalitate cu impact în dezvoltarea fobiei sociale este neuroticismul. Termenul se
Fobie socială () [Corola-website/Science/335895_a_337224]
-
emoții negative în situații stresante (se enervează, se sperie, plâng ușor) sau de a se simți vulnerabili în fața stresului. Persoanele cu nivel ridicat de neuroticism sunt mai vulnerabile să dezvolte de-a lungul vieții probleme de anxietate și depresie în general și au mai multe acuze somatice în perioade de stres. Unele persoane sunt mai predispuse să dezvolte fobie socială. Este foarte probabil ca acest lucru să fie determinat de niște mecanisme genetice. Mai multe studii familiale au raportat că există
Fobie socială () [Corola-website/Science/335895_a_337224]
-
der Wehrmacht" și-au îndreptat atenția asupra Europei Occidentale. Aliații occidentali au pierdut inițiativa strategică, preluată de germani în 1940. Statul Major General german a conceput mai multe proiecte de plan de operațiuni. Șeful Marelui Stat Major al forțelor terestre, generalul Franz Halder, a prezentat primul plan cu numele de cod was "Aufmarschanweisung N°1, Fall Gelb" (Instrucțiunile de desfășurare a trupelor No. 1, Cazul galben). Planul prevedea o operațiune limitată în timpul căreia Luxemburgul și Olanda trebuiau ocupate pentru asigurarea unei
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
(n. 25 ianuarie 1863 - d. ?, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. a urmat cursurile Școlii de subofițeri din București între 1881-1883, după absolvirea căreia a fost admis să susțină examenul de absolvire a Școlii
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare cum ar fi cea de comandant
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare cum ar fi cea de comandant al Comandamentului teritorial al Diviziei 6 Infanterie.
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
unitate de nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul de divizie Gheorghe Văleanu. Corpul VI Armată a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și 20 ianuarie/3 februarie - 1
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
a fost desființat. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Corpul VI Armată avea următoarea ordine de bătaie:<br> Corpul VI Armată În vara anului 1917, Corpul VI Armată a fost reînființat ca o mare unitate mixtă, româno-rusă, sub comanda generalului român Eremia Grigorescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea:<br> Corpul VI Armată Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Corpul VI Armată a avut următorii comandanți:
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
O grea lovitură a reprezentat pentru el moartea fratelui său Eran ucis accidental de un glonț la 8 noiembrie 1954 în timpul cursului de ofițeri de infanterie. În urma acestui eveniment s-a întărit voința sa neabătută de a ajuta răniții în general, și cei din armată în special.Pfeffermann a facut stagiul de medic în Spitalul Sheba din Tel Hashomer. Apoi în anul 1962 a începutul serviciul său militar ca medic în forțele aeriene. S-a ocupat în mod deosebit cu evacuarea
Reuven Pfeffermann () [Corola-website/Science/335929_a_337258]
-
a fost înscăunat un vasal al etiopienilor, Sumyafa Ashwa, deoarece axumiților le era mai lesne să guverneze prin intermediul unui localnic decât în mod direct. Acesta din urma a fost in cele din urma detronat în jurul anilor 530 de către Abraha, un general etiopian, în circumstanțele unei răscoale. Prin anul 535 Abraha s-a proclamat independent de Imperiul Axumit și a ales Sanaa drept capitală.În acest fel, el a depășit izolarea politică-geografică ce caracteriza Zafarul, s-a detașat de tradiția himyarită de
Regatul himiarit () [Corola-website/Science/335939_a_337268]
-
de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn, proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major general. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Înfrângerea forțelor germao-austro-ungare în Prima bătălie de pe Valea Jiului a fost interpretată diferit de cele două părți. Generalul Falkenhayn a realizat, în ciuda înfrângerii, că în Valea Jiului Carpații puteau fi forțați cel mai ușor. Rezultatul calculelor a fost ca ceea ce n-am putut obține în regiunea Surduc, prin surprindere, trebuia obținut prin întrebuințarea forței brutale. Numai în această cea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]