9,974 matches
-
tăcere împietrită, iar eu simt că-mi ia foc fața. — Îhm... Îmi dreg glasul și surâd nonșalant. E... corect. — Serios? face Suze, holbându-se la mine. N-am știut asta. De ce? — Ca să pot să... îhm... îmi explorez întregul potențial, murmur, neîndrăznind să mă uit la mama. Și... să ajung să mă cunosc pe mine, cea adevărată. — Să te cunoști pe tine, cea adevărată? Vocea mamei a devenit de-a dreptul stridentă. Și de ce ai nevoie de zece ani pentru asta? Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suze se pregătește să pornească. — Bine, să zicem vreo șase ani, adaug în treacăt. Sau... cinci. Depinde. Se lasă iar tăcerea, întreruptă doar de sunetul ritmic și liniștitor al pașilor noștri. E o încordare foarte ciudată între noi, și nu îndrăznesc să mă uit la Luke. Îmi dreg glasul și-mi frec nasul, încercând să mă gândesc la un comentariu despre vreme. Ajungem la poarta bisericii și Luke se întoarce să se uite la mine - iar expresia lui caustică obișnuită i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor și Robyn vorbesc doar despre nunțile din New York la care au fost, iar eu îmi mănânc mâncarea în tăcere, rezistând la toate încercările lor de a mă atrage în conversație. În exterior sunt calmă, dar în interior fierb. Cum îndrăznește Elinor să încerce să-și adjudece propria mea nuntă? Cum îndrăznește să angajeze o organizatoare de nunți, fără măcar să mă consulte? Cum îndrăznește să vorbească despre curtea mamei ca despre o „grădină englezească oarecare“? E o vacă nesimțită, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au fost, iar eu îmi mănânc mâncarea în tăcere, rezistând la toate încercările lor de a mă atrage în conversație. În exterior sunt calmă, dar în interior fierb. Cum îndrăznește Elinor să încerce să-și adjudece propria mea nuntă? Cum îndrăznește să angajeze o organizatoare de nunți, fără măcar să mă consulte? Cum îndrăznește să vorbească despre curtea mamei ca despre o „grădină englezească oarecare“? E o vacă nesimțită, care se bagă unde nu-i fierbe oala, și dacă ea crede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încercările lor de a mă atrage în conversație. În exterior sunt calmă, dar în interior fierb. Cum îndrăznește Elinor să încerce să-și adjudece propria mea nuntă? Cum îndrăznește să angajeze o organizatoare de nunți, fără măcar să mă consulte? Cum îndrăznește să vorbească despre curtea mamei ca despre o „grădină englezească oarecare“? E o vacă nesimțită, care se bagă unde nu-i fierbe oala, și dacă ea crede că eu am de gând să mă mărit la cine știe ce hotel uriaș din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu totul altă lumină, nu? Și ar înțelege ce ocazie unică mi s-a oferit, nu? Problema e că nu prea reușesc să-mi adun curajul pentru a aduce iar vorba de subiectul ăsta. Nici de petrecerea asta n-am îndrăznit să-i spun. S-ar fi simțit ofensată și ar fi spus că și ei ar fi putut foarte bine să dea o petrecere de logodnă pentru noi, nu numai Elinor, sau așa ceva. Și pe urmă m-aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am avut! spun nevenindu-mi să cred. Mie nu mi-a zis nimic de asta. N-a zis nimic nimănui. Eu am aflat absolut din întâmplare, pentru că fata asta o cunoaște pe fiica mea, și s-a gândit că poate îndrăzni să mă sune. Michael coboară glasul. Singurul pericol real e că ar putea ca asta să ajungă la urechile investitorilor noștri. Și atunci Luke chiar că ar avea o problemă. Nu reușesc deloc să procesez informația asta. Cum poate Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nevoie de lista ta de oaspeți! Ridică privirea spre mine și mă ceartă cu degetul. Foarte curând ne vom ocupa și de invitații! Mai ales pentru invitații de peste ocean! — OK, am să... mă ocup eu de asta, murmur. Nici nu îndrăznesc să mă uit la Suze. — Minunat! Deci luni ne vedem la Antoine’s, la ora zece dimineața. Când o să guști din torturile alea, îți spun... o să leșini. Acuma trebuie să fug. Își închide agenda și-i zâmbește lui Suze. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
creatoare mi-l pun în munca mea. Plâng, țip de durere, îmi storc la maxim fiecare strop de sânge creativ. Dar instituțiile de modă nu dau doi bani pe noile talente! Nu sunt interesate să-l sprijine pe nou-venitul care îndrăznește să fie un pic altfel! Însuflețirea îl face să ridice vocea. Mă puteți condamna că am apelat la soluții extreme? Dacă mă tăiați, credeți că n-am să sângerez? — Uau, spune Lisa cu respirația tăiată. Habar n-am avut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dar eu niciodată... — Mi-a zis că e evident. Plus că ți-au mai scăpat niște chestii... Știi, să ții un secret nu e deloc atât de ușor cum pare. — Pur și simplu... nu-mi vine să cred. N-am îndrăznit să spun nimănui! Îmi îndepărtez părul de pe fața în flăcări. Nici nu vreau să știu ce părere ai despre mine acum. Nimeni nu și-a schimbat părerea despre tine din cauza asta, spune Christina. Crede-mă. — N-am vrut ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i trimiți tu nimic. Absolut nimic. Nici măcar niște liste de meniuri? Sunt sigură că i-ar face plăcere să le vadă, măcar pe astea! Nu! Nimic! Am mâna încleștată pe receptor și simt broboane de transpirație pe față. Nici măcar nu îndrăznesc să mă uit la mami. — Bine, OK! zice Robyn într-un final. Tu ești șefa! Așa, fii atentă. Am vorbit cu Sheldon Lloyd despre cum aranjăm mesele... În timp ce ea turuie de zor, îi arunc o privire lui mami, care e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
acum, ci alta, mai spre capătul lui Park Avenue. Oamenii care treceau pe lângă mine mă priveau mirați, dar mie nu-mi păsa. Ia o gură de băutură și eu mă uit la el, fără să-mi pot dezlipi privirea. Nu îndrăznesc să scot nici un sunet. Nu îndrăznesc nici să respir. — Și, pe la ora prânzului, a ieșit din bloc o femeie. Era brunetă și avea o haină foarte frumoasă. Îi cunoșteam chipul din fotografii. Era mama. Rămâne în tăcere câteva clipe. — Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Park Avenue. Oamenii care treceau pe lângă mine mă priveau mirați, dar mie nu-mi păsa. Ia o gură de băutură și eu mă uit la el, fără să-mi pot dezlipi privirea. Nu îndrăznesc să scot nici un sunet. Nu îndrăznesc nici să respir. — Și, pe la ora prânzului, a ieșit din bloc o femeie. Era brunetă și avea o haină foarte frumoasă. Îi cunoșteam chipul din fotografii. Era mama. Rămâne în tăcere câteva clipe. — Și atunci... m-am ridicat repede. Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
părinții mei. Merită din plin. Coborâm scările și ieșim din bloc în tăcere. Cred că amândoi suntem la fel de șocați. Luke ridică mâna pentru a face semn unui taxi, îi dă șoferului adresa și urcăm. După câteva sute de metri abia îndrăznim să ne uităm unul la celălalt. Luke e livid și tremură vag. — Nu știu ce să zic, spune. Nu-mi vine să cred că am făcut una ca asta. — Ai fost super, zic fermă. Trebuia să se aștepte la una ca asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
au așezat în ordine, și îmi vine în minte câte o replică sau câte o imagine. Felul în care arăta Luke. Parcă un pic prea vesel. Cu ochi prea strălucitori. Și cum râdeam încontinuu amândoi, ca niște demenți. De parcă nu îndrăzneam să ne oprim din râs. Și alte lucruri. Cum arăta Elinor când am plecat. Conversația pe care am avut-o cu Annabel, acum mai multe luni. Ar trebui să-mi trăiesc triumful la cote maxime. Să mă simt răzbunată. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se hotărăscă brusc să se întoarcă la New York și să te caute din nou, ca să se convingă că poate nu ești chiar atât de rea cât a crezut el. Și o s-o luăm iar de la capăt. — E complet aberant. Cum îndrăznești să... — Elinor, tu-ți dorești foarte mult nunta asta. Știu asta foarte bine. Nu trebuie decât să fii drăguță cu propriul tău fiu și, în schimbul acestui lucru, poți avea nunta la care ai visat. Ce Dumnezeu, îți cer chiar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lea, Într-un oraș-port locuit de greci, de lângă Constantinopol : „Pe atunci În orașul Arnăutchioi nu locuiau decât creștini [= greci]. Evreii frecventau puțin orașele nelocuite de turci, căci ajungeau obiectul a tot felul de jigniri [...]. În timpul Săptămânii Patimilor nici un evreu nu Îndrăznea să se arate [pe chei]. Ștrengarii din Arnăutchioi, prinzând un contravenient, i-au uns barba cu smoală și i-au dat foc ; nenorocitul a alergat să se arunce În mare ca să scape de arsură” <endnote id="(315, p. 42)"/>. Tot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mahalale” au năvălit În cartierele evreiești, „spărgând geamurile prăvăliilor și ale sinagogilor, bătând pe evrei pe străzi, smulgând bărbile și perciunii bătrânilor” <endnote id="(537, p. 85)"/>. Evident, național-socialiștii nemți supuneau la același tip de maltratări pe „evreii estici” care Îndrăzneau să se arate În portul lor anacronic pe străzile orașelor din Germania <endnote id="(331, p. 76)"/>. Una dintre marile plăceri ale soldaților și ofițerilor germani din timpul celui de-al doilea război mondial era să taie - câteodată cu baioneta
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
198, II, p. 169 ; 687, p. 55 ; 135, p. 228)"/>. Alteori, evreilor polonezi li se ardeau pur și simplu bărbile și perciunii rituali <endnote id="(784, p. 28)"/>. La situații umilitoare de acest gen, cei mai mulți evrei asistau resemnați, fără să Îndrăznească măcar să schițeze o ripostă. Un proverb evreiesc sintetizează cum nu se poate mai bine acest amestec de lașitate și Înțelepciune : „Mai bine evreu fără barbă decât barbă fără evreu” („Barba las-o să se ducă, capul să trăiască”, În versiunea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Centrală Începe să bântuie fantoma emancipării evreilor. Deja În 1778 istoricul maghiar J. Benkö observa că, În Transilvania, evreii sefarzi (Judaei Turcici) poartă „haine turcești”, evreii așkenazi (Judaei Germanici) „poartă haine la fel ca germanii sau ungurii” și că ultimii „Îndrăznesc acest lucru” În pofida interdicțiilor stabilite prin lege <endnote id=" (124, p. 191)"/>. După 1780, politica Împăratului Iosif al II-lea va fi diferită de cea a mamei sale, Maria Tereza : conform noii stra tegii, evreii din imperiu nu mai trebuiau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În Istoria Imperiului Otoman și În Sistemul sau Întocmirea religiei muhammedane <endnote id="(561, p. 459)"/>. La Constantinopol, purtarea turbanului de către ghiauri era strict interzisă, sub amenințarea pedepsei cu moartea. La București, În primele decenii ale secolului al XIX-lea, Îndrăzneau să poarte turban doar boierii cei mari, așa cum poruncise domnitorul Grigore Ghica În 1823 <endnote id=" (363, p. 101)"/>. Stabilit În București În perioada 1710-1716 ca secretar al domnitorilor munteni, evreul convertit Anton Maria del Chiaro notează și el că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
netoleranței și a prejudecăților sălbatice ale norodului, el n-are demnitatea amară a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul reacționa totuși, românul se arăta uimit. În 1823, de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii „trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra valahilor țării, care astfel domnesc și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că, În 1710, preotul calvin Jacques Bosnage a publicat, În toleranta Olandă, prima carte de Istoria evreilor care nu era scrisă de pe poziții iudeofobe. Același teolog a publicat un alt volum, nu Întâmplător intitulat Tratat de toleranță universală, În care Îndrăznea să formuleze o Întrebare de neimaginat până atunci : „Cei care au strigat « Crucificați-l, crucificați-l !» au fost pedepsiți, templul lor distrus, orașul, de asemenea, de ce toate generațiile de după ei să fie considerate vinovate ?” <endnote id="(63, p. 195)"/>. Este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alergând În casă și scoțând o sabie, a ajuns pe suntul și Îndată i-a tăiat cinstitul lui cap și așa, deslegând și restul trupului, l-au lăsat la un loc cu capul, zăcând disprețuit și nici unul dintre cucernici [= creștini] neîndrăznind a se atinge de dânsul” <endnote id=" (78, p. 96)"/>. Pe timpul nopții, deasupra trupului lui Ioan s-au arătat lumini și trei Îngeri „cu chip de lumină”. Crezând că au venit credincioșii creștini să-l Îngroape, „unul dintre iudei” - un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al V-lea (cu o versiune gnostică anterioară) și s-a bucurat de o mare răspândire, mai ales În spațiul bizantin. Cercetătorii cred că originea acestui text este fie legenda veterotestamentară a lui Uza, cel omorât de Iehova pentru că a Îndrăznit să atingă cu mâna chivotul legii (II Samuel 6, 1-8), fie povestea neotestamentară a lui Saul, cel orbit de Isus pentru că i-a prigonit pe creștini (Faptele apostolilor 9, 1-18) <endnote id="(478)"/>. Iată episodul care mă interesează acum din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]