9,824 matches
-
farisei incapabili de credință și de dragoste. în sfârșit, efectele ei, atunci când se produc, ne scapă foarte adesea. Ni se pare că răspunsul la cererile și la dragostea noastră este dat de obicei lent, insensibil, aproape imperceptibil. Vocea care ne șoptește acest răspuns este percepută abia ca un murmur în interiorul nostru, și acela înăbușit de preocupărilor exterioare și de zgomotele lumii. Rezultatele materiale ale rugăciunii sunt și ele învăluite în mister. Ele sunt confundate, în general, cu alte fenomene. Puțini oameni
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu-i smulge filtrul roz prin care interpretează el lumea. El iubește revoluția! El vrea să se jertfească pentru țara lui, pentru Rusia, ar fi aberant să existe o lume a umilinței, a lipsei de libertate, de demnitate așa cum îi șoptesc lui unii pățiți! Ar fi ilogic să existe o lume ca în povestirile celor ce vin din lagăre! Filosofia care stă la baza ideologiei la care a aderat el este irefutabilă, poartă cartea la el în geantă tot drumul spre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pivniță, grozăviile întrec orice imaginație. Mirosul e înmiit, iar în gaura neagră a intrării în pivniță, soția doctorului vede flăcări dansând. Cât pe ce să leșine, scoasă din magazin de soțul ei, strivită de bolovanul greu al vinovăției. Morți, îi șoptește conștiința. Și tot conștiința, necruțătoare îi șoptește: Din vina ta, tu le-ai deschis drumul spre moarte, au mirosit mâncarea scoasă de tine și au năvălit spre scările ucigașe ale pivniței. - Conștiința este ceea ce desparte animalul de umanitate. În orbirea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
înmiit, iar în gaura neagră a intrării în pivniță, soția doctorului vede flăcări dansând. Cât pe ce să leșine, scoasă din magazin de soțul ei, strivită de bolovanul greu al vinovăției. Morți, îi șoptește conștiința. Și tot conștiința, necruțătoare îi șoptește: Din vina ta, tu le-ai deschis drumul spre moarte, au mirosit mâncarea scoasă de tine și au năvălit spre scările ucigașe ale pivniței. - Conștiința este ceea ce desparte animalul de umanitate. În orbirea ei contagioasă, omenirea pierde ce are ea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
macranthropiei, definit drept "o formulă concretă și pitorească a geniului și a izolării sale definitive". Eliade redă imaginea macranthropiei unui tânăr care "crește până la doisprezece metri. Nu mai aude sunetele oamenilor. Cum își ia iubita pe palmă și, când îi șoptește tragedia lui, fata se cutremură (îi vede gura, monstruoasă etc.). Izolarea lui definitivă într-o cabană făcută de el, în munte"193. Cel care trăiește această experiență limită este Eugen Cucoaneș, un fost coleg al naratorului, inginer cu o existență
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mavrogheni și Bărăgan (tehnică utilizată de Eliade în Podul), Adrian, în schimb, apare în al doilea plan al narațiunii. Narațiunea are loc după întoarcerea lui Orfeu din Infern, așa cum avertizează Leana: "Adrian, Măria-ta, să nu te mai uiți înapoi, șopti apropiindu-și buzele de urechea lui. Să privești tot înainte [...]. Că dacă te mai uiți o dată înapoi, ne pierdem. Ne pierdem pentru totdeauna...549. Amnezia, peregrinările sale prin hotelul-infern dau impresia că a murit (morții sunt cei care și-au
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
valorizează trei evenimente - demolarea casei părintești (loc al repetițiilor teatrului experimental), regăsirea iubitei sale, Marina (pentru care Ieronim se dovedește a fi cel îndelung așteptat: El m-a așteptat zece ani. Tot atâta am să-l aștept și eu...". "Ieronim! șopti Marina. Știam că într-o zi am să te regăsesc!"649) și moartea: "lecția era prea simplă, de aceea mi-au trebuit două luni ca s-o înțeleg. Nu mă întrerupe, te rog, adăugă precipitat, cu o bruscă exaltare în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
își acoperă atât de bine sensul încât ceea ce se spune se vede precum în golul care atrage vederea spre neființă, punând-o în adânc pe orbita (și în orbirea) unei alte căi10. Într-adevăr, "Totul în juru-mi/ a nu fi, șoptește". În jurul vederii, nimic de spus, nimic de înțeles, dar de văzut ca împrejmuire evacuată, ecranată. Ce înseamnă în jurul în care șoptește a nu fi? Nu e neființa absolută, ci încă neajungerea la ființă, pre-ființarea posibilului care deja este, conturul vag
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-o în adânc pe orbita (și în orbirea) unei alte căi10. Într-adevăr, "Totul în juru-mi/ a nu fi, șoptește". În jurul vederii, nimic de spus, nimic de înțeles, dar de văzut ca împrejmuire evacuată, ecranată. Ce înseamnă în jurul în care șoptește a nu fi? Nu e neființa absolută, ci încă neajungerea la ființă, pre-ființarea posibilului care deja este, conturul vag al unui aproape-nimic, bord invizibil neabordat de nicio privire. Dar acolo unde vedere nu e, în jurul de neînțeles ia naștere haloul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Chiar și eroica luptă „pe viață și pe moarte” declarată de dl Băsescu corupției și „grupurilor de interese”. Inițial „nenominalizate”, acuzațiile aduse de șeful statului dlui Sorin Roșca Stănescu păreau că vor stârni o tornadă. Un bun-simț elementar mi-a șoptit că totul nu va fi decât o furtună într-o halbă cu bere. Cu cât deveneau mai tăioase replicile, cu atât mai mult aveam sentimentul că e un alt circ. Din păcate (și de prea multe ori), pe unde vâjâie
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
luat-o spre ieșirea aparatului. S-a oprit în capul scării și a început să mormăie în celular, deși ceilalți pasageri așteptau să coboare spre autobuz. Simțind că sunt iritat, magistratul român pe care îl cunoscusem în avion mi-a șoptit: „Democrația ne-a adus și oameni dintr-ăștia. Lăsați-l în pace. Cu ăsta nu se pune nimeni, domnule Tudoran”. „De ce?”. „E Becali”. „Becali?”, m-am mirat. „Dar arată altfel decât știu eu”. „Sunt mai mulți. Nu e bine să
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
a Pandorei, șeful diplomației românești nu ar trebui să se mire că este acuzat (pe drept ori pe nedrept) că atât tatăl, cât și socrul Domniei sale au ocupat poziții foarte înalte în structurile Securității ori că voci nu tocmai binevoitoare șoptesc că nici însuși dl Geoană nu ar fi tocmai străin de instituția cu pricina. Oricum, în cele cerute de NATO nu se face vreo diferență între „securiști cumsecade” și „securiști răi”, între „spioni de bine” și „spioni de rău”, nu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
astăzi într-o teribilă schimbare de voce. Și asta l-ar fi dezavantajat în războaiele orale pe care le tot poartă la intervale ciudat de fixe (cumva, după un orar electoral?) cu președintele. La rândul său, părintele „democrației originale” românești șoptește enervat presei că nu o privește ceea ce se întâmplă la vârful partidului de guvernământ. Ba, există și temeri că mandarinii opoziției - opoziție care își zice, cu o autoironie de zile mari, Alianța pentu Dreptate și Adevăr - își ascut geluții și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dus la capăt în chip desăvârșit? Adrian Marino a avut obsesia lucrului temeinic făcut - o stare nenaturală pentru români. Nu-i pot promite nici acum că voi găsi vreodată acele trei ore pe zi. Tot ceea ce pot face este să șoptesc: Noapte bună, domnule profesor. Odihniți-vă în pace... (Jurnalul Național, 25 martie 2005) O națiune imaginară: Basarabia, mon amour Cei șapte ani petrecuți în Republica Moldova m-au învățat că, deși rămâne pentru mulți locul în care nu se întâmplă nimic
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
e necesară ca să nu atingi niciuna din pudorile delicate, din infinitele gingășii ale unui suflet feciorelnic, hrănit cu visuri". Plin de blândețe așadar, tânărul prădător îngenunchează lângă patul soției sale, îi ia mâna și i-o sărută cu respect. Îi șoptește cu glas domol, ca o suflare: "Vrei să mă iubești?". Apoi, mușcând ușor degetele mici și delicate ale soției, explică: "Vrei să-mi dovedești că mă iubești?" Jeanne, la început liniștită de delicatețea soțului său, se ferește, se înspăimântă din
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ceremonia de nuntă Julien își îngăduie să-și sărute nevasta, departe de ochii nuntașilor, în timpul unei plimbări într-o pădurice. Cuprins de o excitație febrilă, Julien dă acum dovadă de mai multă inițiativă. Îi atinge urechea cu buzele și îi șoptește: În seara asta ai să fii soția mea". Jeanne, pentru care partea esențială a unei căsătorii era schimbul de jurăminte, nu prea înțelege ce însemnă acele cuvinte. "Cu toate că aflase multe de când stătea la țară, Jeanne nu se gândea încă decât
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tăcere", să-i declare că o iubește. Îi propune, "făcând tot soiul de aluzii", să-i devină amantă. Ce duș rece, ce umilință pentru Marie, care înțelege dintr-odată că d'Audiffret își bătuse joc de ea! Frumoasa rusoaică, îi șoptise cu înțeles aristocratul din el, era o fetișcană cu care flirtezi, dar pe care n-o iei de nevastă. Îndurerată, Marie își face bagajele și pleacă la Roma împreună cu mama sa, pentru a-și continua studiile artistice, dar și în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a tot repetat că femeile sunt adesea atinse de meteahna de a se arăta "cochete". Acestea manifestă "vanitatea de a plăcea". La rândul lor, bărbații, chiar dacă nu țin neapărat să cucerească inima unei femei, se surprind uneori alunecând în "galanterie", "șoptind dulci nimicuri". În perioada Belle Époque, acest străvechi joc amoros începe dintr-odată să fie desemnat în mediile burgheze printr-un cuvânt nou, flirt. Acesta se află pe buzele tuturor, se răspândește în saloanele mondene. Este considerat amuzant, fiind repetat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
moi, bărbatul simte adierea dulce a parfumului răspândit de ea, de umerii delicați, de rochia foșnitoare, de părul ei în care licăresc nestemate. Ea îi vorbește, în atmosfera intimă a acestui colț de salon, pe un ton discret. Ce-i șoptește oare? Și ce răspuns primește de la el? Ea râde, dezgolindu-și dinții fermecător de albi. Ochii lui strălucesc, trădând acea amețeală a amorului propriu și totodată a voluptății fizice de care e copleșit un bărbat atunci când se bucură de atenția
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o paralizează". Tâmplele încep să-i pulseze "îngrozitor". Își simte capul "înfierbântat" și "o neliniște, o neliniște năucitoare vibrează acum de-a lungul întregului său corp". Își trage brusc mâna. Baronul încearcă din nou să o oprească. "Mai stai", îi șoptește. "Însă ea fugise deja, cu o grabă nesigură, care îi trăda tulburarea și neliniștea. Ajunsese la gradul de exaltare la care voise s-o aducă celălalt; era conștientă de agitația care pusese stăpânire pe ea. Simțea dogoarea spaimei cumplite că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
puțin din marea taină a sexualității, să culeagă de ici, de colo câte o fărâmă de educație sexuală. Cum putea să rămână pe de-a-ntregul inocentă într-o lume dezorganizată? Prietenele ei, mai bine informate, îi mai scapă câteva secrete șoptite la ureche. Și ea însăși își mai lasă ochii să-i alunece pe câte un roman-foileton, "în care eroul își așeza buzele arzătoare pe sânii dalbi ai eroinei", înainte de a începe să devoreze pe furiș cărțile interzise din bibliotecă. În ciuda
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
este torturat la rândul său de gelozie, iar Bab primește în această privință o dovadă de netăgăduit. Spre sfârșitul seratei, în momentul în care tânăra și Thibaud care se oferise să-și conducă partenera se pregătesc de plecare, Zoé îi șoptește în treacăt la ureche prietenei sale: Nu cumva să-l săruți pe Thibaud!". Îmboldindu-se astfel unele pe altele, chit că pozează uneori în rivale, tinerele tind să reproducă tipul de comportament amoros pe care îl urmează de multă vreme
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
făgăduiască lui Stingo un înec divin, un ocean de fericire. Cu toate că este femeie, Leslie sărută așa cum face un bărbat dragoste, violent, impetuos, ca într-un soi de "căutare" pătimașă, deznădăjduită a unui dincolo "de neatins". "Acum nu se poate", îi șoptește ea totuși în ureche. Nici să n-audă de-așa ceva! se gândește Stingo, ștergându-și fața mânjită de ruj de buze și îndreptându-și hainele în fața unei oglinzi. Oricât ar fi fost de senzuală, Leslie nu părea deloc "o târfă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și groși, că pe spatele lor ai fi putut să te culci. La picioare, deasupra copitelor, aveau un fel de păr crescut ca niște franjuri care le dădeau o anumită notă de eleganță. —Cai capturați din Franța, ni s-a șoptit de către cineva care vroia să pozeze în cunoscător. După cum am înțeles, acești militari nu erau solda ți, ci gradați, care ne-au explicat, mai prin semne-mai prin cuvinte, că unii rupeau câte o vorbă în limba română, precizându-ne că
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
leu. Mă întorc puțin în urmă cu câțiva ani. Cum în Iași, ca în toată țara, aprovizionarea cu alimente o faceam eu. În casă era frig, lumină electrică nu era... Starea sănătății soției se agrava. Căzută la pat, mi a șoptit că are dureri în spate, jos la coloana vertebrală. Am întors-o am cercetat-o și am văzut că-i apărea o rană care cu timpul a tot progresat, iar ea nu mai putea suporta dureril e. Slăbise complet, rămăsese
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]