10,749 matches
-
performanță). Gimnastele românce sunt printre primele În lume, iar Nadia Comăneci (născută În 1961), senzația Olimpiadei de la Montréal din 1976, a rămas un simbol. Bine cunoscut a fost și jucătorul de tenis Ilie Năstase, unul dintre cei mai talentați și admirați În anii ’70. O perioadă de glorie a avut și alergătoarea Gabriela Szabo. Însă cei mai mulți stau cu ochii ațintiți la fotbal; este, ca și În alte țări, aproape o religie națională, cu succese notabile În campionatele europene și mondiale, și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a amplificat totuși rețeaua de străzi, s-au amenajat piețe („maidane“ — cuvântul e turcesc — după modelul constantinopolitan), iar casele particulare sau hanurile, prevăzute cu cerdacuri (alt cuvânt turcesc) au urmat același model. Monumentul cel mai reprezentativ care, restaurat, poate fi admirat astăzi este Hanul lui Manuc (construit În 1808 de un bogat negustor armean), cu un magnific foișor de lemn, pe două niveluri, de-a lungul celor patru laturi ale curții sale interioare. Dar până și clădirile păstrate din epoca fanariotă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
super șarjați. Toate ușile se deschideau larg. Toată lumea ne primea cu brațele deschise și zâmbete luminoase. Am pozat pentru reviste de modă, lăfăindu-ne toți șase pe banchetele restaurantelor în vogă, abordând atitudini sugestive în costume Armani. Vedetele rock ne admirau și ne invitau în culise: Bono, Michael Stipe, Def Leppard, cei de la E Street Band. Loja de lux era întotdeauna a noastră. Locul din față al oricărei curse nebune. Nu ne auzeai niciodată spunând „Hai să nu comandăm o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în miniatură, de paie. Ne găseam într-un dormitor de mărimea unui apartament spațios atunci când am avut acest schimb de replici și am încercat să clarific situația ridicându-mi brațele și rotindu-mă încet ca să-i dau șansa să-l admire pe Bret din toate unghiurile. - M-am decis să nu port nici o mască, am zis eu cu mândrie. Vreau să fiu adevărat, dragă. E ceea ce se cheamă Fața Oficială. În timp ce continuam să mă rotesc l-am observat pe Victor, labradorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în noul meu roman când mă voi apuca a doua zi să schițez intriga. În spatele meu se găsea un stal pentru dușuri și baia cu aburi, cu mai multe rozete și o cadă imensă din marmură italiană pe care o admiram de fiecare dată când intram în baia lui Jayne; extravaganța ei își găsea un ecou în mine, mă definea cumva, cel care eram acum, ceea ce devenisem, chiar dacă în același timp se transforma într-un simbol al perisabilității mele în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în culise, doar cu câteva minute înainte ca ea să apară în talk-show-ul Live with Regis and Kelly. Își flexează bicepșii și se laudă cu abdominalii („Michael nu avea doar șase - avea douăzeci și patru; o navetă!“) oricui are chef să-l admire. Femeile îl imploră să fie mai deschis și mai afectuos, aruncându-i cu indignare replici de genul „Nu sunt o curvă!“ și „Nu vrei să vorbești niciodată despre nimic!“ și „Trebuia să luăm o cameră!“ și „Ai fost bădăran!“ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zis, încercând să-mi ascund lipsa de entuziasm. Dr. Kim citi rândurile tastate în grabă în acea după-masă, iar când ajunse la o propoziție anume se albi și mă fixă atent din locul în care se afla. În acest timp admiram distrat un cactus pitic de pe raft, îngânând pierdut, așteptând. - Acest vis pare foarte, foarte fals, domnule Ellis. Mă săgetă cu privirea, suspicioasă. Cred că ați inventat acest vis. - Cum vă permiteți! M-am ridicat în capul oaselor - o postură pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a zis nimic. M-am fâțâit prietenește prin cameră, pretinzând că mă interesează tot felul de obiecte. - S-a-ntâmplat ceva? l-am auzit spunând, îngrijorat. Am făcut ceva? - No, nu, nu, Robby, am zis. N-ai făcut nimic. Îți admiram camera. - Păi, hm, de ce? - Pentru că ești foarte...norocos. - Da? Nu mi-a plăcut deloc cum a zis asta. - Da, vreau să spun că ar trebui să fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai, am zis. Ești un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
început. Ce zici? De la zero. Un nou început. Mahmureala se risipi. Teama dispăru. Poate era într-adevăr posibil, am gândit. - Îmi place cum îți revii atât de rapid, am zis. - Da, iute la supărare, iute la iertare. - Asta iubesc și admir la tine. A tresărit. - Ce anume - că sunt atât de îngăduitoare? În spatele ei, Omar vorbea la celular, învârtindu-se și gesticulând spre perete și nu m-am putu stăpâni să nu mă uit din nou în sus. Cum se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
originalul Spago, apăruse pe Sunset Boulevard în LA, unde o dusesem pentru întâia oară pe Blair în acel 450 SL crem, după un concert al lui Elvis Costello la Greek Theatre, iar la masa din dreptul ferestrei prin care puteai admira panorama orașului i-am spus că fusesem primit la Camden și că voi pleca la New Hampshire spre sfârșitul lui august, iar ea n-a mai scos nici o vorbă tot restul serii. (Blair, o fată din Laurel Canyon, citase niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trece prin emoțiile festivalului! E o forfoteală nemaipomenită! Vitrinele au intrat În concurs și ele. Se Întrec În frumusețe! Sunt specialiști veniți și din alte orașe. Am o distracție plăcută (...). Seara, când vitrinele sunt luminate, este o feerie demnă de admirat! Au sosit deja și musafiri de prin toate colțurile globului, cu cari ne Întâlnim pe stradă. Prin televizor, veți lua și Dvs. parte la desfășurarea concursului. Noi vom urmări tot prin televizor, deoarece biletele sunt foarte scumpe și deja angajate
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ar putea fi cetite și memoriile D-lui Ciurea. Noi avem o viață mai ștearsă din punct de vedere artistic și cultural, dar ne menținem sănătatea În aerul ozonat de aci, În splendoarea peisagiilor brașovene. Foarte mulți vizitatori străini, care admiră pitorescul brașovean! Vă mulțumesc pentru interesul care-l puneți pentru activitatea mea modestă. Vă dorim, și eu și soțul meu, multă, multă sănătate și elan mai departe În ceea ce faceți. Uitam să vă mulțumesc pentru felicitări și să vă comunic
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a speriat frigul și ploaia. Peisajul, tot Îngălbenit, are farmecul lui coloristic, dar totuși strecoară În suflet, un sentiment de tristeță!? Vara aceasta ne-a oprit să facem excursii mai multe; vizitatorii nu țin cont de ploaie și frig. Au admirat splendoarea așezării Brașovului. Prea devreme am Început focul la sobă! În privința documentelor promise, chiar astăzi le-am expediat - colet - pe adresa D-lui Ciurea. Rog să nu se supere, deoarece era o cursă mai dreaptă. Ar fi fost un ocol
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
spre binele prezentului (ca exemplu) cât și, poate chiar mai util pentru posteritate. Sunteți un urmaș de mare valoare al D-lui Ciurea și al atâtor alți oameni foarte rari... de care țara a avut și are mare nevoie. Vă admir din toată inima, perseverența și puterea de muncă! În al doilea rând priceperea, chiar talentul cu care detectați valorile! Pentru Șiadbei, vă trimesesem o scrisoare a D-lui Heul, fost casier la gară (În Fălticeni, n.n.), bun cunoscut cu fam
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
statuia am dăruit-o, ca fiică a Fălticenilor. Fiecare avem necazurile noastre, luptăm În viață și... plecăm cu satisfacții ce am lăsat viitorimei, măcar ceea ce am putut face! Vă doresc multă sănătate la amândoi. Vă așteptăm cu mare plăcere, vă admir perseverența În activitate și vă urez spor la muncă. Maria Mihăescu Kalmicov P.S. (...) Din partea familiei Ciuntu, distinse salutări. Așteaptă și ei cu plăcere venirea Dvs. (...). </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”1 aug. 1978”> Mult stimate Domnule
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
adresez o rugăminte fără a vă deranja prea mult. Am de tradus În l. engleză o pagină și jumătate și nu găsesc În Suceava o persoană care să cunoască mai bine sensul ca dv. Știu că sunteți foarte ocupat și admir stăruința pe care o depuneți pentru organizarea muzeului de literatură din Fălticeni. Vă rog să-mi transmiteți verbal prin persoana care vine, dacă puteți să-mi traduceți textul anexat. Cu stimă, ing. T. Nitu </citation> <citation author=”NITU Teodor” loc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
timp În mutism total. Mă bucur mult, că te simți mai bine și urmezi riguros tratamentul. Anexez și numărul din ziarul „Secera” cerut de mata . Este adevărat, că, deși numai fost elev, primirea la Pitești a fost foarte călduroasă. Am admirat, mai ales, organizarea desăvârșită. Ceasornic, nu altceva! Puțin dar admirabil. Acum ei scot o lucrare bio-bibliografică a foștilor profesori și elevi, care au Însemnat ceva În viața culturală a noastră și m-au solicitat și pe mine și pe Schweitzer-Cumpăna
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
amintire, mi-ai dat și mie un exemplar (copie) care mi-a făcut și-mi face plăcere și bucurie, În tot timpul, căci purul adevăr e În toată lucrarea unde figurăm și noi nepoții. Eu nu pot decât să te admir și săți mulțumesc din toată inima pentru munca judicioasă ce-ai depus și răbdarea care te stăpânește. Știu că ai și alte lucrări, poate mai complicate ca a noastră, la care te-ai angajat de la sine, din dragoste. Aș vrea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
așteptată: Oceanul Atlantic, pe care nu-l mai văzusem din 1996, când mă aflam de cealaltă parte a lui, în Mexic, ca participant la un Congres al PEN Centrului Internațional, la Guadalajara. Vom merge de-a lungul coastei aproape o oră, admirând prin geamul autocarului întinderea verzuie a oceanului, împestrițată de fâșii violete, pierzându-se la orizont. O priveliște mirifică. Din loc în loc, stațiuni, hoteluri, pensiuni cu aspect mediteranean. La o răspântie de străzi remarc un indicator cu inscripția Estoril - localitate renumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Spaniei, își regăsește dimensiunea visului de altădată în continentul latino-american. România - surata lor orientală - nu a avut, din păcate, șansa unei emergențe imperiale. De aceea, este pregătită să piardă și ceea ce nu a luat de la alții. VASILE GÂRNEȚ: După Atlanticul admirat de noi de pe stâncile lustruite de valuri, la „Gura Infernului” - loc de pelerinaj obligatoriu pentru toți vizitatorii sosiți la Cascais (am văzut scrijelit - se putea altfel?! - un „autograf” în rusă: Mașa y Vova, Tula -1999) -, gazdele ne-au invitat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din România. Iată un motiv de solidaritate între patru scriitori români aflați departe de țară, rătăcind în amurg pe străzile obosite de căldură ale Lisabonei. Pe la jumătatea drumului, până să ajungem în vale, profităm de o altă terasă pentru a admira râul Tajo, mai aproape de coastă, și un velier-restaurant care se acoperă încet-încet cu lumini multicolore. În întâmpinare ne vin alte grupuri de scriitori de-ai noștri (după două zile de conviețuire începem să ne recunoaștem și ne facem semne amicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să privești cum se lucrează la copii în preajma originalului. De parcă asiști la o știrbire de prestigiu, la o degradare a valorii unice a tabloului, la o dezvrăjire a misterului creației... VASILE GÂRNEȚ: Muzeul Prado. Întotdeauna mi-a plăcut Velázquez (am admirat reproducerile din atâtea albume), dar ceea ce văd aici, în original, la scara de 1/1, îmi taie respirația. Velázquez reprezintă pentru mine esența picturii, o matrice de la care reușesc să mă deschid cu mai multă înțelegere pentru alți pictori, către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de-a lungul râului Garonne, care se varsă în Oceanul Atlantic, vedem prin fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux. E duminică, pe ambele părți ale excelentei șosele - mai trebuie spus? - admir curțile înecate în verdeață, gazonul englezesc (ar trebui să-i spun „franțuzesc”), vilele cochete, ingenios construite, dar în ogrăzi - nici țipenie de om. Francezii își savurează în pat ceasurile dimineții de duminică și vor redeveni activi pe la vreo 11-12 ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
îți imaginezi aflându-te jos. Depășim câteva persoane care s-au așezat pe trepte și își liniștesc respirația, privind obosite la schelăria de fier și blocuri de cabluri care obturează complet peisajul de dincolo. Un peisaj splendid, pe care îl admirăm și de la nivelul doi al Turnului (115 metri), unde poți urca numai cu liftul. Renunțăm să ne mai aventurăm și la platforma a treia, situată la 274 de metri înălțime, loc din care poți scruta împrejurimile - în zilele cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
militare și civile, a primit numeroase distincții. Aristocrați și oameni din stările de jos i-au dăruit cele mai frumoase veșminte. Garderoba sa, se spune, este cea mai completă și mai variată din câte există pe lume și poate fi admirată în colecțiile fostului Palat Regal. Simpaticul ștrengar îți face cu ochiul din toate vitrinele orașului, de pe tricouri și pliante, din cărți și mochete. Îl găsim și noi la intersecția cunoscută, după ce scăpăm de cetele de suporteri din Grand-Place. Micuțul își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]