10,318 matches
-
pentru tema emancipării adolescentei musulmane, cât pentru povestea unei fete zburătoare cu pielea arămie și privirea GREA & coregrafia Kung Fu semnată de același Xian Gao, care le-a făcut să zboare pe zânele din Crouching Tiger, Hidden Dragon) » Ce-l adoarme sigur? Beneficiile plânsului și Pericol real » Întârzie la film? O, da, la Primii ani din viața lui Erik Nietzsche (relativă autobiografie a lui Lars Von Trier) » Alte întrebări: planuri de viitor? Fighter TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Dedicație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
norii zburând. Cerul deschide o poartă de grotă cu lumină, un paradox al propriului destin și noi intrăm ca două suflete spre judecată Tu-cu capul cuibărit pe umărul meu, Eu-cu capu-nvelit de păruți albastru de la culoarea cerului. Tu adormi, iar eu zbor către acolo unde reușesc să ajung chiar și-atunci când doar aripa stângă mai mișcă, chiar și-atunci când doar eu rămân a răzbate cerul cu tine alături.
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92918]
-
exact contrariul“. Exact. rockin’ by myself Fericirea ca o insulă-n derivă Dumitru UNGUREANU Eram prieten cu doi tineri proaspăt căsătoriți. Apartamentul lor sta deschis, la orice oră găseam o cafea, un sandviș, o sticlă de băutură, o canapea unde adormeam obosit. Muzica nu se oprea niciodată, casetofonul se strica rar, boxele vibrau profund. Aveau și video, și-un telecolor prăpădit. Tocmai se deschisese „piața“ În țara noastră, intrau cu toptanul (video)casete din Polonia sau cine știe de unde... Mergeam În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
rând ca să ne păzim de teroriști, dar nu îmi amintesc să fi stat ascunși în casă când s-a zvonit că este un terorist pe blocul din față. Mai terorizant a fost să stăm ceasuri întregi în fața televizorului și să adormim claie peste grămadă acolo ca să urmărim procesul lui Ceaușescu, cu televizorul mereu aprins în speranța că vom avea informații noi. Procesul a fost însă sumar și nu atunci am aflat ce ni se întâmplase în ultimii 40 de ani. 3
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ca să percep situația, ca să rezist până venea ea. Și mă jucam cu frenezie singur, de-a vedetele de la televizor inventând cântece și interpretându-le. Și dădeam viață umbrelor... cu cât mă agitam, cu atât balaurii casei mă copleșeau. Așa că am adormit între pernele uriașe din dormitor. Și m-a trezit mirosul de pește prăjit. Venise mama! A ce miroseau vremurile acelea? În bloc - a tocăniță? Pe străzi - a covoare spălate desculț pe trotuar? Mâncăruri, clar. Tarhon, bame, ghiveci. Vinete coapte. Pește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
proaspăt-tipăritul „Orizont“, cu figurile noastre răsfirate pe prima pagină, acolo unde poftesc numai conferențiarii Microsoft! 3, 2, 1, 0 Mihaela Michailov Ești un aparat foto. Îți surprinzi moartea. Ea nu te surprinde pe tine. Știi că vine. O palpezi, o adormi pentru câteva luni, zile, secunde. Îți dorești atât de mult să fii doar puțin îndrăgostit înainte să mori. Moartea e pe urmele tale. În aeroport, în gară, în casă. Îți e atât de aproape. La anul mori. Pa! Spectacolul regizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
conține nimic în plan științific. Numai că miracolul domnului Manu are niște fisuri greu de surmontat astăzi când adevărul se cunoaște. Cu toate acestea autorul continuă să mențină evenimentul, derulat doar în câteva luni, scufundat în misterul unor basme de adormit copiii. Nimeni nu va ști vreodată cine a fost în spatele acestei ciudate alcătuiri lucrative, dar derularea activității acesteia prin prisma timpului va fi mai mult decât evocatoare. Prima tentativă a grupului, după cum se știe, a fost un eșec total, făcând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
zi mi s-a adus Călinescu!!! Mama mă imploră mut să nu-i zic nimic lui tata... Desigur, am tăcut mâlc, zăpăcit de comorile ce mi se ofereau... De pe la 6-7 ani mama dormea după masa cu mine... adevăru-i că ea adormea până la urmă, eu mă foiam căutând să-i ating fesele aromitoare, nefiresc de calde și... nesimțite... niciodată nu mi-a dat lăbuțele deoparte de pe ele... oricât de îndrăznețe deveneau... Se prefăcea? Se crease o complicitate destul de echivocă între noi... Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ceva nu sună bine, nu mi-ar mai spune. Dar soția mea mi-o spune foarte sincer și am mare încredere în ea. Iar acum m-am obișnuit să cred că are întotdeauna dreptate, iar atunci când lectura o face să adoarmă e semn că trebuie tăiat. Sunt romane în care nu am tăiat nici un rând și altele în care am renunțat la pagini întregi. La cât ați renunțat în Suflete cenușii și în Raportul lui Brodeck? În Suflete cenușii am tăiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Oricare 5 RSS feed-uri bine găsite. 5 scule intelectuale pentru lucrul pe web 1. GoogleDocs 2. Mindmapping 3. del.icio.us 4. WorldCat Identities (Beta) 5. Second Life De 3 ori E! pentru un 2008-im (aiurări translucide) Florin Dumitrescu Am adormit la televizor în ultima noapte cu furtună. M-am trezit în fața ecranului cu purici. (Vreo până de curent întrerupsese cablul.) Buimăceala îmi dădea o stare extrasenzoriala neobișnuită. Atunci mi s-a întâmplat nemaiântâmplatul. În acea transmisie catodica atât de neomeneasca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
trei ori printre grăuntele mișcătoare, ca o epifanie: E... E... E... Cele trei dare orizontale ale literei mi-au străpuns de trei ori ochii că un trident țâșnit din învolburarea oceanului de particule-unde. Solicitarea extremă a întregii ființe m-a adormit la loc (sau o fi fost un leșin?)... În vis mi s-a deslușit totul, așa cum m-am grăbit să notez mai apoi, în stare cât de cât lucida: E de la Ecologie: 2008 va fi verde. Chiar așa era primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
proza, după încheierea așteptată a trilogiei cărtăresciene, rescrierea masivă a Întâlnirii de Gabriela Adameșteanu, care a dus la un fascinant român, practic nou, cel mai bun român al exilului pe care-l avem, si apoi cartea lui Bogdan Popescu, Cine adoarme ultimul, ficțiune coerentă și seducătoare, istorie corectata prin vis. Noaptea lui Iuda, de Dan Stâncă, si Asediul Vienei, de Horia Ursu, sunt române ale autorilor generației mature, care își dă măsură. Între tineri, trebuie notați și urmăriți Iulian Ciocan cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
unor oameni prea singuri ca să nu o ia razna atunci când li se interzice să mai doneze sânge sau când le învie manechinul iubit. În Povestiri..., partajarea însingurării se face la vedere, între semne de circulație și fiole cu care personajele adorm ghemuite, donându-și țăcăneala inocentă și visând la „razna“ de mâine. Afrim pune la bătaie cu aceeași abilitate de dozaj contrapunctic din joi.mega Joy sau Plastilină nodul din gât și contracțiile din stomac. Adică tristețea celei care rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
aiurelilor, perversiunilor și obsesiilor de apartament se scurge încet, dar sigur. Afrim creează o lume de însingurați, de omuleți care au nevoie să se țină de mână ca să simtă că trăiesc, care aleargă după cineva, după oricine numai să nu adoarmă singuri. Manechine, seringi, animale împăiate, chiuvete colorate, accesorii care încearcă să prindă din urmă un timp trecut (Constantin Cojocaru e adolescentul de vârsta a treia, sărac cu duhul și șmecheros, cu agrafă care-i ține bretonul, tricou roz și suflet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
două lucruri sunt mărețe și frumoase aici și fac viața suportabilă. Biserica Catolică singura care deține adevărul și în afara căreia totul e proză, sterilitate și minciună -, pentru a ne potoli sufletele frământate, a alina nostalgiile și amărăciunile din noi, a adormi dorințele care ne bântuie și curiozitățile noastre morbide. Franța, țară a visului și-a idealului, țară a sentimentelor naive și cavalerești, a elanurilor nebunești și radioase, țară a Frumosului, Inteligenței și Grației pentru a fi bucuria și delectarea spiritului nostru
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fir de simpatie care vibrează de durerea lor. Priviți-o pe Smaranda, fiica sălciilor. Ea nu văzuse niciodată pe nimeni și n-avea alt prieten decât chipul său oglindit în apă. Dar, într-o zi, un tânăr și frumos voievod adoarme sub sălcii. Ea îl vede și, ca și cum sălciile speriate ar fi făcut-o pe fată nevăzută, voievodul aude o voce blândă spunând: "Te iubesc și aș muri pentru tine". Iar când el se întoarce acasă, o frunză de salcie îl
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un copac bătrân cât lumea, într-o vale lină împodobită cu flori vesele, lângă o colină frumoasă de unde un pârâiaș curgea cristalin dintr-un trunchi de lemn uscat și își croia drum lucind în soare; mii de păsărele ciripeau. Făt-Frumos adoarme. Vede în vis o zână care-i poruncește să meargă la palatul împăratului, unde are să se îmbogățească. La început nu îndrăznește, dar, cum visul se repetă, pleacă de la stăpânul lui, căruia-i pare tare rău după el. Intră în slujbă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Doxa atribuie bărbatului un libido deschis, întrucâtva spontan, iar femeii o relație problematică cu propria ei sexualitate, pe care se presupune că o descoperă. Regăsim aici figura arhetipală a mijlocitorului care este Făt-Frumos, al cărui sărut o trezește pe frumoasa adormită la sexualitate. Psihanaliștii, folosind un limbaj foarte diferit, teoretizează această necesitate de devenire a femeii. În atare condiții, se înțelege cu ușurință de ce bărbatul, despre care se presupune că accede fără dificultate la juisarea falică, este un candidat mai puțin
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
doilea volum de povestiri și lucrez la Pentru cine bat clopotele, îmi dau seama cât a ajuns să-mi placă Hemingway, altfel never o feblețe de-a mea. Îmi place pentru liniștea lucrată care rămâne în urma oricărei povestiri, pentru atenția adormită față de celălalt, pentru delicatețea cu care cunoaște sufletul puber spre adolescent și pentru multe altele care nu încap în 1.500 de semne. Primele două volume apărute în seria de autor „Ernest Hemingway“: Bătrânul și marea și Zăpezile de pe Kilimanjaro
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
dans din ce în ce mai contemporan, până și-au descoperit preocupări și mijloace proprii. E antologic unul dintre primele dialoguri cu Manuel, purtat la barul de la centrul Multi Art Dans o noapte întreagă, până spre dimineață, în timp ce restul cunoscuților inițial participanți la discuție adormeau, rând pe rând, cu capul pe masă. Manuel era de neoprit, iar entuziasmul lui era molipsitor. Mai aveau o calitate interesantă acești dansatori: interesul real pentru ce se întâmpla în jurul lor - în realitatea socio-politică și în celelalte arte. Venind dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
duci într-o pădure; să te așezi pe un trunchi de brad căzut pe marginea unui drumeag. Licornul se ivește fără veste, atunci, din bungete de codru. Se-apropie, își îndoaie un genunchi, își pune capul în poala prințesei și adoarme. Uneori, are să-i împărtășească acesteia grijile și micile-i necazuri. O prințesă ar fi strâns într-o bucoavnă cu numele Ce povestesc prințesele licornii, toate aceste mărturii, dar ea nu mai e, astăzi, de găsit. S-o fi rătăcit pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
grăsimiă, mă simt pierdut, fără continent de bază, fără părinți, fără prieteni, fără iubită, fără ibric, fără nasturi la prohab, somnolent în pijama, undeva, în provincie. Într-un orășel viclean și vicios, acolo, la răsărit de Eden, vorba lui Steinbeck, adormit de vraja vechilor lecturi reamintite de-un abur subțire, trecător, de luciditate matinală... În colțul ocrotit de arșiță și scorpioni al unei verande pustii, spre amurg, prin coloniile olandeze, portugheze, engleze etc., bând absint dintr-un pahar înalt, zvelt, apărată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
de teorie literară (nici serios, nici flușturatic). Întrebarea dumneavoastră mă îndeamnă a mă întreba la rânduțmi: oare se poate scrie (mă rog... ) literatură de ficțiune cu un manual în mâna stângă și cu stiloul în dreapta? Am mari îndoieli. În Cine adoarme ultimul vor fi fiind lucruri în plus ori în minus (mi sțau făcut imputări de către critici și sunt mândru de aceasta). Ceea ce pot eu ști este că elementele cu pricina sțau cerut singure în poveste, șițau ocupat locul pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de tot mediocru - sța văzut. Din schemele pe care le făcusem nu sța ales mai nimic: au supraviețuit niște rămășițe, răspândite, icițcolo, în părțile neesențiale. Totul a mers de la sine și sța desfășurat fără hopuri majore. Vremelnicie pierdută și Cine adoarme ultimul: al doilea roman, și cel mai recent, lța înghițit pe primul. De ce ați ales această variantă și nu ați preferat să publicați unul cu totul și cu totul nou? Ați fost nemulțumit de receptarea și vânzarea primului? Nu cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
de receptarea și vânzarea primului? Nu cred că a doua carte a înghițitțo neapărat pe prima. Vremelnicia pierdută rămâne (în ciuda unor stângăcii juvenile mai mult sau mai puțin evidente) de sine stătătoare și nu cred că e anulată de Cine adoarme ultimul. Oricum, nu puteam părăsi prea curând lumea aflătoare în paginile acelea. Mai erau destule de spus, încă nu eram gata sțo las. Astăzi sunt convins că nu voi pleca niciodată de acolo cu adevărat. Mai e ceva: primul volum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]