24,560 matches
-
decât 17 minute cu trenul, iar telefonul local este același pentru ambele orașe. Prin urmare, nu va trebui să telegrafiați telegramă, dar dacă nu vă voi putea întâmpina, ceea ce este puțin probabil, va trebui să sunați imediat la Malmö, de la aeroport sau de la gară, unde toți călătorii sunt conduși cu autobuzul de la avion. Numărul meu de telefon este 13207, dacă vorbiți engleza veți găsi imediat oameni care vă vor ajuta. Dar voi fi acolo! Înțeleg că aveți dificultăți cu viza. Danezii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
perioadă va fi mai puțin indicată. Dar sunteți bine venit oricând! Omagiile noastre dnei Eliade! Cu afecțiune, al dvs., Stig Wikander XVIIItc "XVIII" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Lund, 28 martie 1952 Dragă prietene, Joi, 20 martie, așteptam pe aeroportul din Malmö - dar nici un țigan balcanic nu a coborât din avionul de Copenhaga, doar ca-ntotdeauna o serie de burghezi danezi și suedezi, dintre cei mai corecți și mai puțin capabili să ne comunice cea mai vagă idee despre șamanism
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
februarie până pe 29 (?! sau 1 martie) șsubl. S.W.ț. Când sosiți la Club vă rog să-mi dați un telefon: Dorchester 3-4282 (domiciliu) sau Midway 3-0800 (birou). Îmi cer iertare că nu pot să vin să vă iau de la aeroport, dar după-amiaza sunt confiscat la Oriental Institute cu „ritualul PhD” al unui tânăr sirian Hassan S. Haddad despre „Baal-Hadad: A Study of the Syrian Storm God”. În orice caz, cocktail & dinner with us!(Găsiți laaeroport taxiuri. Drumul durează cca 20
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
m-aș putea ocupa de probleme ale Pantheonului urartic, armean sau de probleme înrudite. V-aș fi deosebit de recunoscător pentru ajutorul dvs. Cele mai importante lucruri v-au fost, probabil, comunicate de domnul profesor Alf Lombard. Scriu aceste rânduri la aeroport și, cum vedeți, în mare grabă, fapt pentru care îmi cer iertare. Vorbesc foarte bine germana, franceza, rusa. Mă gândesc că în Suedia aș putea vorbi germana sau franceza. Cu cele mai bune urări, rămân al dvs. credincios, Vlad Bănățeanu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al orașului, nu-l mai găseai la masă compunând texte sau melodii, pe scenă sau lângă ea, cu prietenii, nici la beții de zile întregi și chiar nu mai provocase niciun scandal pe undeva, pentru că era mai tot timpul la aeroport, fie în aer, fie în hangar, lustruindu-și minunăția de avion, cu care se purta mai delicat decât cu o femeie. L-am cunoscut... pe un aerodrom din București, unde a ate- rizat cu avionul său pentru o mică revizie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se lasă tot mai jos, centimetru cu cen- timetru, apoi metru cu metru, și e tot mai mic, a rămas uluit de-a dreptul. Fascinația a învins, cu greu, ce-i drept, frica. În nici un minut măcar erau bine deasupra aeroportului de la Băneasa și deja se vedea o parte din oraș. Era înmărmu- rit. Un sentiment cu totul nou, un amestec de teamă și incertitudine, cum îi spusese și Fernic, care nu mai era totuși atât de intens, și o senzație
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la ceva anume. Mintea i-o lua pe tot felul de drumuri scurte, aiurea, fără nicio concluzie. Dădea din picioare întruna, nerăbdător, așteptând să ajungă și el odată la Cotroceni cu prietenul său, care trebuia să fi aterizat deja la aeroport. Pe ultima sută de metri, Ionel, aflat departe, la școala de pilotaj, prinsese un loc la o cursă de la Varșovia până la Salonic, cu aterizări la Cernăuți și la București. Făcuse un scandal monstruos să prindă un loc de la Cernăuți în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așteptat mai bine de un ceas și ați decis să mergeți singur, sigur va înțelege. — Mi-e teamă să nu fi luat și el aceeași decizie, râde Cristi, fără să aibă cum să mă anunțe. Îl și văd zburând de la aeroport la Palat, și dă băutura pe gât, după care se ridică grăbit de la masă. Îți mulțumesc mult, tinere, și îi dă ospă- tarului o bancnotă mare, de zece ori poate cât fusese con- sumația sa, și o întinde. De la Cișmigiu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lase un gând bun Reginei Maria. — Cristian ! strigă tare cineva din spatele său. Cristian ! La câțiva metri, un domn înalt, elegant, alerga spre el. Era Moscopol : — Cristian, ai auzit nenorocirea ? — Ce nenorocire ? ! — Avionul lui Fernic ! Eu trebuia să-l iau de la aeroport... — Ce s-a- ntâmplat cu avionul ? se albește imediat Cristi la față. — N-a ajuns niciodată la Băneasa. Am tot așteptat cu speranță până în ultima clipă. A fost lovit de trăsnet pe drum, au zis. S-a făcut praf ! Un avion
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unei simple vizite particulare a regelui. În primii ani, acestuia i s-au refuzat sistematic viza de intrare și chiar redobândirea calității de cetățean român (care Îi fusese retrasă de regimul comunist). Când regele a reușit totuși să ajungă la aeroportul Otopeni, iar poliția de frontieră, intimidată, l-a lăsat să meargă mai departe, a urmat un episod rocambolesc: urmăriri pe șosea, mașina regelui Întoarsă din drum și fostul suveran nevoit să ia avionul Înapoi. În sfârșit, i s-a permis
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai multe droguri. Ca atare, am continuat să mă fac praf și să picotesc în timpul interviurilor din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință la clasa întâi înainte de a fi împins într-un cărucior cu rotile prin aeroporturi, cu un angajat al companiei aeriene în dreapta mea pentru a mă împiedica să cad în bot. „Indigestie“, a declarat presei Paul Bogaards, acum șeful departamentului de publicitate de la Knopf. „S-a intoxicat cu...hm, știți, mâncare.“ Iar turneul continua în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unde fuseseră văzuți ultima oară. (Tom Salter vâslind într-un canoe pe lacul Morningside; Cleary Miller și Josh Wolitzer în fața oficiului poștal de pe Elroy Avenue; ultima semnalare a lui Edward Burgess se referea la faptul că se plimba dezinvolt în aeroportul Midland, surprins de camerele de supraveghere.) Era ca o pagină de album a dispăruților, așa că am pus ziarul deoparte. Îndată ce Robby și Sarah s-au întors în camerele lor Jayne și cu mine ne-am consultat cum am putea declina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în noaptea respectivă și plecam înapoi duminică dimineața. Totul a decurs atât de eficient încât părea să se fi aranja prin simpla impunere a voinței mele. N-a existat aglomerație pe șosea, am trecut rapid de filtrul de control de la aeroport, avionul a decolat la ora prestabilită, zborul a fost extrem de lin și am aterizat mai devreme decât trebuia pe aeroportul din Long Beach (pentru că mare parte din LAX se renova). Când am vorbit cu Jayne în timp ce conduceam pe autostrada 405
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prin simpla impunere a voinței mele. N-a existat aglomerație pe șosea, am trecut rapid de filtrul de control de la aeroport, avionul a decolat la ora prestabilită, zborul a fost extrem de lin și am aterizat mai devreme decât trebuia pe aeroportul din Long Beach (pentru că mare parte din LAX se renova). Când am vorbit cu Jayne în timp ce conduceam pe autostrada 405 spre Sunset mi-a spus că era „mulțumită“ (ceea ce eu am interpretat ca „liniștită“) că făceam asta pentru mine. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am format numărul ei. (Următorul schimb de cuvinte a fost reconstituit după conversația avută cu Marta Kauffman, marți, 19 noiembrie.) - Marta? - Hei - cum e? spuse ea. Te-ai întors? - Da, de fapt sunt chiar aici, acasă. Am venit direct de la aeroport ca să văd cum stau lucrurile. Am făcut o pauză și am intrat în bucătărie. - De fapt totul merge cum nu se poate mai bine... - Ce face Victor aici? Credeam că ne-am înțeles să nu... - A, da, zise Marta. L-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Budapesta, de unde poți zbura spre orice colț al lumii. Asta însemnând, de fapt, că trebuie să te scoli la 4.00 dimineața sau să nu dormi deloc, așteptând telefonul din partea serviciului de taxi l acare ai comandat o mașină spre aeroport. De obicei, „veghez” toată noaptea: citesc, mă uit la televizor, mai verific - a câta oară? - lista lucrurilor (haine în majoritatea lor) cu care mi-am încărcat valizele... Taximetristul care mă duce la aeroport pare un bărbat destupat la minte, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
l acare ai comandat o mașină spre aeroport. De obicei, „veghez” toată noaptea: citesc, mă uit la televizor, mai verific - a câta oară? - lista lucrurilor (haine în majoritatea lor) cu care mi-am încărcat valizele... Taximetristul care mă duce la aeroport pare un bărbat destupat la minte, cel puțin așa mi se arată în scurtul dialog pe care îl purtăm: considerații despre timp, prețul benzinei, investițiile turcești în Basarabia („mărunte, obscure și slinoase”), corupția puterii, proiectul republicii prezidențiale al lui Lucinschi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
proiectul republicii prezidențiale al lui Lucinschi etc. Nu-l întreb, dar bănuiesc că este un fost pedagog, probabil filolog, care s-a reprofilat în tranziția basarabeană pentru a putea supraviețui. Mai cunosc câteva exemple de acest fel. Când ajungem la aeroport, bunul și agreabilul meu convorbitor îmi cere o sumă dublă față de ceea ce știam că trebuie să plătesc. Tupeul taximetristului mă blochează, mi-e rușine și milă totodată pentru neobrăzarea sa hapsână. Chiar mă gândeam, înainte cu câteva minute, că uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
CIOBANU: Când scrii un jurnal de drum, e greu să sari peste un anumit clișeu: cel al momentelor de început ale călătoriei. Și sunt convins că majoritatea colegilor noștri de tren literar și-au început notele cu sosirea lor la aeroport. Clădirea aerogării din Chișinău a fost renovată de o echipă de constructori turci, care au câștigat o licitație a guvernului. Trecem relativ repede formalitățile de control și îmbarcare și iată-ne în sala de așteptare. Un moment de suspensie între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că am și scris despre acel zbor al nostru. Stewardesa Nadejda îmi zâmbește complice. Avionul în care zburăm acum e mai nou, bine îngrijit și, evident, mai sigur. Fata e la fel de drăguță, dar parcă mai matură, cu trăsături împlinite... În aeroportul din Budapesta așteptăm trei ore cursa pentru Madrid, timp suficient pentru a „inspecta” clădirea. Ce mă impresionează mai mult este curățenia impecabilă, aș spune chiar în exces, deși la acest capitol o exagerare e chiar bine-venită. În orașe cu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Madrid, timp suficient pentru a „inspecta” clădirea. Ce mă impresionează mai mult este curățenia impecabilă, aș spune chiar în exces, deși la acest capitol o exagerare e chiar bine-venită. În orașe cu mai mari pretenții din Europa occidentală, am văzut aeroporturi care arătau mult mai rău. Ungurii se străduiesc și chiar reușesc să demonstreze că pot fi mai buni decât acei care s-au protejat cu un zid al nepăsării de microbul devastator al comunismului vreme de 45 de ani... ...Beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dacă l-am orienta către atingerea unor standarde de civilizație modernă decât spre exaltarea unor mituri fondatoare, inconsistente și de-mobilizatoare, în fond, sau în distribuirea de „legitimații de patrioți” - apanajul societăților subdezvoltate, restanțiere în materie de istorie contemporană. La aeroportul din Madrid, am petrecut mai multe ore observând lumea în mijlocul căreia nimerisem: o atmosferă de stație de triaj, forfotă, apeluri suprapuse în difuzoare, oameni cu pielea smeadă, îmbrăcați ca noi, latinii din Est, cu reacții previzibile, neliniștiți și guralivi. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nefericire, moldovenii rămân în bătaia amenințării Răsăritului. Marele vecin al portughezilor este... Oceanul Atlantic, cu care e mult mai ușor să întreții relații bazate pe sinceritate și respect reciproc. Mă apropii de peretele din sticlă ce desparte sala de așteptare a aeroportului de lumea de afară. În stânga mea observ un terminal în jurul căruia se agită niște echipe tehnice, în dreapta se înalță un povârniș înalt, roșiatic, parcă retezat, pierzându-se în depărtare, acolo de unde se văd decolând și aterizând avioane. Pământul Spaniei, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
alege un orar al zborurilor mai puțin sincopat, să nu fim nevoiți să așteptăm atâtea ore. Poate e și vina noastră, fiindcă le-am sugerat să ne găsească niște bilete mai ieftine. O „bună creștere” prost plasată... Mâncăm la restaurantul aeroportului. Dialogul cu domnișoara care ne descrie felurile de mâncare este de tot hazul. Nu știe nici un cuvânt în engleză, dar nu se grăbește să cheme pe vreuna dintre colegele sale să o ajute. Are convingerea că vom înțelege și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Sper să vă simțiți bine la noi. Colegul meu vă va conduce spre mașina cu care veți ajunge la hotel, iar eu rămân să-i întâmpin pe ceilalți colegi ai dumneavoastră.” Trimișii staffului portughez s-au aflat toată ziua la aeroport pentru a-i lua în primire pe viitorii pasageri ai Trenului Literar, care sosesc încontinuu. Unii au venit mai devreme cu o zi, alții, ultimii probabil, vor ateriza în cursul zilei de mâine. VASILE GÂRNEȚ: La „Alfa Lisboa Hotel” voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]