12,966 matches
-
1982; Enciclopedia civilizației române (în colaborare), București, 1982; Artă imperiala a epocii lui Traian, București, 1984; Portretul român în România, București, 1985; Antichitate și modernitate, Brașov, 2000; Artă română în România, București, 2000. Traduceri: Robert Flacelière, Istoria literară a Greciei antice, București, 1970; Richard Brilliant, Arta română de la Republică la Constantin, pref. trad., București, 1979; Clark Kenneth, Revoltă romantică. Artă romantică în opoziție cu cea clasică, pref. trad., București, 1981; Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, pref. trad., București, 1983; François Chamoux
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Albert Thibaudet, Acropole, pref. trad., București, 1986; Niels Hannestad, Monumentele publice ale artei române. Program iconografic și mesaj, I-II, postfața trad., București, 1989; A. M. Snodgrass, Grecia epocii întunecate, pref. trad., București, 1994; Jean-Pierre Vernant, Mit și religie în Grecia antică, pref. trad., București, 1994; Michael Crawford, Romă republicana, pref. trad., București, 1997. Repere bibliografice: Ov. S. Crohmălniceanu, „Moiră, mythos, dramă”, RL, 1969, 40; Ion Bălu, Fascinația Antichității, VR, 1970, 1; Vasile Constantinescu, „Moiră, mythos, dramă”, ÎL, 1970, 1; Viorica I.
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
rând stilistic, poate fi citită într-unul din volumele care compun Spectacolul lumii: „De la firava potecă a primilor pași într-o natură virgină la scobiturile adânci săpate în blocurile de piatră ale drumurilor Histriei și ale Pompeiului de către roțile carelor antice; de la scara pisicii cățărată pe Pamir - Acoperișul lumii - și prin văile de gheață ale Himalaiei la străvechiul și enigmaticul drum al mătăsii presărat cu basme orientale și fire de borangic; de la calea de piatră care lega Ulpia Traiana de Porolissum
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
sătura s-o savureze și pe care, văzînd că nu se materializează, secolul XX s-a hotărît să și-o provoace În concentrații mari - și-a murit. Poate aceasta este cauza pentru care turistul simte căpătînd importanță Într-un sanctuar antic: el scrutează Istoria, contemporan cu un cadavru și cu sine Însuși, miraculos aduși Împreună. Trebuie că o motivație asemănătoare are și Michel Houellebecq cînd se apucă să scrie cărți. Adept al romanului dus la culme acum două secole, acela “realist
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ocupă de autoficțiune, ar trebui să ne oprim cred la specificul ei ideologic și la motivațiile socio-antropologice ale succesului ei. Evident, literatura modernă, de la Baudelaire Încoace, dar, desigur, și fragmente mai mult sau mai puțin cunoscute din cea medievală și antică, pot fi considerate autoficțiuni. Motivul este simplu: textul literar (recunoascut ca atare) se sprijină pe convenții din ce În ce mai bine stăpînite și diversificate de autori tot mai vizibili pe scena socială, iar romanul pe o retorică a persuasiunii, politicoasă odată, tot mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sexualității - care au puțin de-a face cu erosul, cît cu marca identitară a sexualității În practicile individuale și sociale, cu o condiție ontologică, aceea relegată În epoca modernă sub semnul anormalității. Am putea spune, generalizînd, desigur, că teritoriul moralei antice este unul de predilecție pentru intelectualul libertar confruntat cu un sistem politico-social represiv sau pur și simplu cu sistemul contemporan de valori culturale. Sphinx este doar pe jumătate roman: pe prima jumătate. Naratorul/ea, student/ă Într-un seminar catolic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit într-o girimea tot albă și cu țurțuri de mărgele roșii pe margine”, clasicistul reflectează: „o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui...” Câteva pagini mai departe, „cariatida antică” se transformă însă într-o „Veneră împletind la colțun”. H. nu suportă „să ducă prea multă vreme, în spate, povara ucigătoare a sublimului” (Singur). Umorul răstoarnă comparația mitologică spre actualizarea familiară. Prin plăcerea de a povesti, H. se integrează seriei
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
număr finit de tipuri: patru. Desigur, aceasta era în concordanță cu semnificația mai generală a cifrei 4, centrată de cele patru elemente, pe perfecțiunea cifrei 4 susținută de Pitagora etc. 1.5. Virtuțile lui Aristotel și caracterele lui Teofrast Grecii antici au adus o contribuție importantă în domeniul caracteriologiei, odată cu dezvoltarea de către Aristotel (1988Ă a teoriei virtuților în cadrul eticii, în care e comentată „viața virtuoasă” a cetățeanului atenian. De fapt, tema virtuților apare implicit în orice societate istorică și se fixează
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Toate tipurile sunt negative. Ele nu reprezintă modele de virtuți, ca în cazul eroilor de epopee sau în comentariul lui Aristotel din Etica Nichomachică. E vorba de persoane ce se pot întâlni în viața de zi cu zi, în cetatea antică sau în mediile urbane moderne. Tipurile descrise de Teofrast puteau avea corespondent în genul minor al comediei. Se deschide astfel un alt capitol al caracterizării persoanelor, prin modul lor de manifestare zilnică în societate, în mare măsură criticabil. Spre deosebire de virtuțile
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Actul uman reprobabil este un aspect diferit de caracteristicile de fond ale unui individ prin care el e caracterizabil temperamental, și la fel faptul de a fi curajos, bun, înțelept, blând, generos. Această problemă a fost teoretizată în lumea Greciei antice, după revoluția de atitudine marcată de SOCRATE prin teoria virtuților a lui ARISTOTEL. Virtuțile exprimau o atitudine și un comportament de dorit, autocontrolat, în cadrul căruia se ține buna măsură între extreme. Astfel ar fi curajul, între lașitate și temeritate, generozitatea
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care cred că acționează, cele care urmăresc cum acționează alții, cele care se Întreabă ce se Întâmplă și cele care habar nu au că se Întâmplă ceva.” (Anonim) 3.1. Noțiunetc "3.1. Noțiune" Noțiunea de strategie provine din epoca antică a Greciei. Inițial, În Antichitatea greacă timpurie, termenul „strategos” se referea la rolul generalului care comanda o armată. Ulterior, a dobândit sensul de „artă a generalului”, referindu-se la abilitățile psihologice și comportamentale care Îi dădeau generalului posibilitatea să-și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
sa de „vulcanice avânturi”, cum și-o caracteriza, mai cuprinde poezie de inspirație biblică (Cina cea de taină, Moise, Cain) și mitică (Prometeu), un filon de poezie eroică (inspirată de Războiul de Independență de la 1877-1878), în fine, prelucrări de legende antice (Sappho) și de motive medievale (Hammerstein). Prozatoarea tipărește cugetări (Les Pensées d’une Reine, 1882; o ediție, din 1888, a fost distinsă cu Premiul „Botta” al Academiei Franceze), romane (Die Hexe, 1882, este inspirat de o statuie a sculptorului german
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
Virgil Carianopol (Ana), iar cu proza, Octav Dessila (un fragment din românul Așa a fost), Eusebiu Cămilar (Fugă Rozalinei), Al. Lascarov-Moldovanu (Despre Ion). Dintre articole, se rețin: Gr. Scorpan, Neologismele lui Creangă, Radu Vulpe, Ilirii și formarea neamului românesc, Toponimia antică a pământului moldovean, C.D. Loghin, Patriotismul lui M. Kogălniceanu, Th. Simenschy, Destinul în concepția grecilor. Revista conține însemnări despre cărți și reviste, despre evenimentele culturale ale Iașilor. Leca Morariu publică pagini inedite despre Ciprian Porumbescu, Gh. Ungureanu despre I. Creangă
CETATEA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286181_a_287510]
-
a înscris la Conservator, fiind apreciat de profesorii Gh. Cucu și D. G. Kiriac. De la doisprezece ani scria versuri. Debutează în 1906 în revista „Dumineca”, semnând aici Celarianu-Celari; publică poezie și proză poematică în „Biblioteca modernă”, „Rampa”, „Ilustrația”, „Lumea”, „Revista antică”, „Noi pagini literare”. Deși era o persoană timidă și retrasă („seraful pogorât printre oameni”, îl va numi E. Lovinescu, în 1936), a frecventat mediile boemei literare: la Terasa Oteteleșanu a putut cunoaște pe Tudor Arghezi, N. Davidescu, Tudor Vianu, Mihail
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
literaturile orientale și cu literaturile europene occidentale. A cercetat, de asemenea, prima versiune românească a Istoriilor lui Herodot. Are studii în domeniul retoricii literare, al poeticii și esteticii antice, medievale și moderne. Urmărește problema imitației creative (tractatio) în cadrul școlilor retoricii antice, precum și diferitele faze ale imitației propriu-zise de la copierea servilă la emulația cu modelele tradiționale. Teoretizează modalitățile de manipulare ale unor atare modele în sensul manierismului literar și în sens politic. A scris și despre anumiți autori antici, medievali, neolatini, priviți
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
în cadrul școlilor retoricii antice, precum și diferitele faze ale imitației propriu-zise de la copierea servilă la emulația cu modelele tradiționale. Teoretizează modalitățile de manipulare ale unor atare modele în sensul manierismului literar și în sens politic. A scris și despre anumiți autori antici, medievali, neolatini, priviți sub raportul calității lor retorice sau poetice, al relației cu modelele urmate. SCRIERI: Eroi politici ai Antichității. Modele ideologice și literare, București, 1976; Imitatio et tractatio. Die literarisch-rhetorischen Grundlagen der Nachahmung in Antike und Mittelalter, Tübingen, 1994
CIZEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
nu este exclus ca ea să-i aparțină lui Gherasim Clipa. Manuscrisul pune alături de meditații din iluministul J.-B.Massillon, fragmente din Fénelon (Traité de l’existence et des attributs de Dieu și Dialogues des morts) și citate din scrieri antice: din Cicero, un discurs al lui Seneca în fața lui Nero, fragmente din opera lui Platon (Apologia lui Socrate și dialogul Criton) și din Epictet. Prin conținutul de idei antologia continua vechea literatură bizantină de tipul „oglinda principelui”, punând-o în
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
dar nu facem un lucru esențial: nu ne mai îngăduim efortul de a reconstitui mentalitatea care le-a dat naștere, nu mai înțelegem valorile care le-au generat, tipul de cunoaștere pe care ele o ilustrează. Așa se face că anticii ne par niște eroi de benzi animate, iar medievalii, pe care îi plasăm cu obtuzitate într-o "epocă întunecată", au ajuns să fie compătimiți pentru "îngustimea" modului lor de a percepe lumea. Noi, oameni ai mileniului al treilea, știm, ne
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
statutul de scriitor ar însemna să-i micșorăm nedrept profilul. Pe de altă parte, referindu-ne strict la Istoria ieroglifică, la bestiarul său atât de îndrăzneț, de dezinhibat, de iconoclast, e limpede că sursele sale sunt diverse, orientale și occidentale, antice și medievale, creștine și precreștine, scrise și iconografice etc. Toate acestea ne interesează, pentru a putea detecta permanentul dialog pe care autorul îl poartă cu modelele sale. Cultură orală vs. cultură scrisă Am atins doar în treacăt un lucru nici
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
copiază doar Pildele lui Isop cu toate jiganiile. O culegere care alătură biografia romanțată și fabulele apare abia în 1794, la Sibiu, fiind opera lui Petru Bart63. În acest mod, cultura română își asimila una dintre referințele ilustre ale literaturii antice. Prea târziu ca să îi mai slujească lui Cantemir, care cunoștea, fără doar și poate, viața și opera lui Esop în variantele grecești. Să mai amintim că traducerea, de către Udriște Năsturel a romanului bizantin Varlaam și Ioasaf, atribuit lui Ioan Damaschin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în afara pasajelor din Biblie, nu doar autori agreați de Biserica ortodoxă răsăriteană, precum Grigore Palamas, Ioan Gură de Aur, Ioan Scărarul, Grigorie de Nazianz, ci și catolici precum Augustin (numit, totuși, "sfântul Augustin"), Boethius și, în egală măsură, autori laici, antici în special, printre care cel mai des revin numele lui Cicero (numit Țițeron), Seneca, Aristotel (respins cu îndârjire în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, tocmai din cauza raționalismului la care ar fi îndemnat opera sa), Platon, Hesiod, Horațiu, Juvenal, Ovidius, Tacit, Vergilius
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
are dreptate să constate, pe de o parte, că "Seneca este însă cu totul adaptat moralei creștine, fie prin preluarea numai a acelor idei care concordă cu spiritul acesteia (deșertăciunea bunurilor lumești, condamnarea "lăcomiei"), fie prin aceea că textelor filosofului antic li se atribuie un sens pe care nu-l aveau"; pe de alta, că "autorul Divanului nu citise pe stoici în original, este sigur că el nu sesizase încă sensul autentic al stoicismului antic"12. Concluzia este absolut îndreptățită. Nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fie prin aceea că textelor filosofului antic li se atribuie un sens pe care nu-l aveau"; pe de alta, că "autorul Divanului nu citise pe stoici în original, este sigur că el nu sesizase încă sensul autentic al stoicismului antic"12. Concluzia este absolut îndreptățită. Nu există nici un semn în prima carte a principelui cum că el ar fi manifestat o aplecare legitimată prin studiu pentru doctrina stoică. Dimpotrivă, el folosește un material pe care îl găsește gata clasificat, interpretat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Ale stoicilor porunci dzece, faptul nu i se datorează lui Cantemir, ci lui Andrea Wissowatius, a cărui lucrare, Stimuli virtutum faena peccatorum, o traduce în partea finală a antologiei sale. Dar și aici este vorba de o "creștinare" a sursei antice. De exemplu, celebrului principiu stoic de a trăi în acord cu natura (sequere naturam), care se găsește la majoritatea reprezentanților acestei școli filosofice, de la Zenon, la Epictet, de la Cicero, la Seneca, i se adaugă un element care îl mută deja
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deșarta înșelăciune din predania omenească, după stihiile lumii și nu după Hristos"19. Preocupat să distingă creștinismul ca religie de diferitele gnoze și sisteme filosofice bazate pe acestea, Pavel dă, de fapt, tonul unei atitudini ostile față de o imensă tradiție antică: aceea a încrederii omului în capacitatea sa cognitivă, în forța de cuprindere a lumii cu ajutorul rațiunii. Într-un studiu riguros publicat ca introducere la sinteza lui Basile Tatakis, Filosofia bizantină, Vasile Adrian Carabă sintetizează atitudinea apologeților creștini față de ideea de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]