9,452 matches
-
între 16 megagauss-oersteds (MGOe) și 32 MGOe, ceea ce este aproximativ între 128 kJ/m și 256 kJ/m; Magneții sunt disponibili în două "serii", denumite 1:5 și 2:17. Magneții din samariu-cobalt sunt folosiți în domeniul microelectronicii, industriei de armament, în instrumentele medicale detectoare, în generatoare și generatoare eoliene, în radar, etc.
Magnet din samariu-cobalt () [Corola-website/Science/327378_a_328707]
-
27 de arme antitanc 9K114 Șturm, un SPG-9, 45 de tunuri antitanc MT-12 de 100 mm fiecare, 30 ZU-23-2 de 23 mm și 12 AZP S-60] (armă de apărare aeriană) de 57 mm. Republica Moldova a primit o cantitate de armament din fostele stocuri sovietice menținute pe teritoriul republicii, precum și cantități nedeterminate de arme provenite din România, în special în timpul luptelor din Transnistria. În anii 2006 - 2007, armata a fost redusă până la 5,710 militari, inclusiv trei brigăzi motorizate, o brigadă
Forțele Terestre ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/330778_a_332107]
-
este asigurată de forța de securitate a Inelului Sclipitor, Panoplia. Panoplia constituie forța polițienească a Inelului Sclipitor. Ea are propriul habitat care este guvernat de o forță armată de Prefecți. Ierarhia Prefecților: Panoplia nu are dreptul de a purta alt armament cu excepția șficbiciului, un bici electronic folosit mai ales pentru apărare. Dacă Panoplia consideră că există o situație care necesită armament greu, supune acest lucru la vot în Inelul Sclipitor (deși conducătorii panopliei ignoră această limitare în cadrul romanului, ajungând să folosească
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
habitat care este guvernat de o forță armată de Prefecți. Ierarhia Prefecților: Panoplia nu are dreptul de a purta alt armament cu excepția șficbiciului, un bici electronic folosit mai ales pentru apărare. Dacă Panoplia consideră că există o situație care necesită armament greu, supune acest lucru la vot în Inelul Sclipitor (deși conducătorii panopliei ignoră această limitare în cadrul romanului, ajungând să folosească armament greu în ciuda votului exprimat împotriva lucrului respectiv). Una dintre misiunile de bază ale Prefecților o reprezintă garantarea dreptului la
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
cu excepția șficbiciului, un bici electronic folosit mai ales pentru apărare. Dacă Panoplia consideră că există o situație care necesită armament greu, supune acest lucru la vot în Inelul Sclipitor (deși conducătorii panopliei ignoră această limitare în cadrul romanului, ajungând să folosească armament greu în ciuda votului exprimat împotriva lucrului respectiv). Una dintre misiunile de bază ale Prefecților o reprezintă garantarea dreptului la vot și la abstracție al tuturor cetățenilor Inelului Sclipitor, însă nu li se permite să oprească niciun alt act care violează
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
a Inelului Sclipitor, în caz contrar amenințând cu uciderea locuitorilor acestuia. Evadarea Thaliei din habitatul în care era prizonieră îi lămurește pe ceilalți prefecți că Aurora îi ucide oricum pe locuitori, indiferent de decizia lor. Situația devine critică, prefecții și armamentul lor - chiar și după ce cer ajutorul Ultranauților - fiind depășiți drastic de mașinăriile de război ale Aurorei. Aumonier îi dezvăluie lui Dreyfus că Ceasornicarul nu fusese ucis cu nouă ani în urmă, ci a fost capturat și studiat în continuare, până când
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
îndatoriri administrative galactice similare. Un alt lucru pe care romanul "" și povestirea "Rescue Party" îl au în comun este folosirea unui paralizor asupra oamenilor necooperanți de către extratereștri dotați cu tentacule. În "Rescue Party", paralizorul este ultima opțiune în materie de armament și nu este folosit niciodată, în timp ce în roman el este folosit. Atât vehiculul spațial "Rama" cât și nava extraterestră din "Rescue Party" au o formă cilindrică și dimensiuni colosale, de câțiva kilometri.
Război pe Rama () [Corola-website/Science/330829_a_332158]
-
germană fusese alertată, iar vasele de debarcare s-au dispersat. Doar 18 dintre vasele de debarcare au ajuns în dreptul plajei țintă. Membrii comandourilor au reușit să ajungă la bateria pe care trebuia să o atace și au început asaltul cu armamentul ușor de infanterie din dotare. Deși nu au reușit să distrugă tunurile, tirul britanicilor i-a împiedicat pe servanții pieselor de artilerie să execute un tir eficient. Nu se cunoaște vreo lovitură a acestei baterii care să își fi atins
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
arătat un mare interes în artilerie modernă și după ce Wilhelm a devenit regent, armata prusacă a ordonat în cele din urmă primele 300 de tunuri în 1859. Acesta a fost începutul unei afaceri reciproce avantajoase: armata prusacă era echipată cu armament modern iar monarhia îl ajuta pe Krupp ori de câte ori avea probleme financiare. Cu toate acestea Krupp a vândut în acest timp artilerie și altor puteri europene. După 1860 domeniul lui Alfred creștea rapid. El a demolat vechea fabrică de oțel și
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
tot ce aveau francezii Slăbiciunea fatală a Franței era artileria. Aveau cu 30 % mai puține tunuri decât prusacii. În apropierea anului 1873, turnătoriile din Essen au angajat aproape 12.000 de oameni și ulterior 4100 de muncitori în întreprinderile auxiliare. Armamente au reprezentat 56 la sută din cifra de afaceri a companiei în 1876, ducând astfel la numirea lui ca “regele tunurilor”. Anii de amurg ai vieții lui Alfred Krupp au coincis cu epoca războaielor mici șă aceasta l-a făcut
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
a fost un avion vânătoare monomotor fabricat și folosit de Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial și după aceea. Fundamental acest avion a fost o variantă mai ușoară a avionului de vânătoare Yak-7, fiind dotat cu același armament. Avionul a sosit pe front la sfârșitul anului 1942, structura mai ușoară ca la predecesorii săi îi conferea o flexibilitate mai mare. Piloții care au zburat cu acest model îl comparau cu Messerschmitt Bf 109G sau cu Focke-Wulf Fw 190A-3
Yakovlev Yak-9 () [Corola-website/Science/329032_a_330361]
-
bine. Națiunea folosește imensele rezerve de productie care au fost inactive timp de 10 ani: fabrici, centrale electrice, căi ferate. Războiul oferă locuri de muncă pentru 7 milioane de șomeri - jumătate femei. De 1944, SUA produce 40 la suta de armament din lume - și a dezvoltat Jeep-ul, radarul și bombsight Norden. Puterea de strategie și proviziile Americii schimba cursul războiului. UȘ Air Force a lansat raiduri de bombardament de pionierat de zi în întreaga Europa ocupată de naziști cu bombardiere B-17
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
soldați americani au fost uciși și 106.000 răniți și dispăruți.In ciuda sacrificilor, aceste acțiuni au dus la închiderea pungii de la Falaise și la eliberarea Parisului la sfarsitul luni august 1944, la distrugerea rezervelor de combustibil și fabricilor de armament și bazelor militare naziste.Debarcarea în Normandia a fost un prim pas important pentru înfrângerea lui Hitler. Forțele americane s-au întâlnit cu forțele sovietice mărșăluind în Germania de est, în mai 1945. În general, întreaga națiune a fost transformat
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
raport elaborat de ministrul de război Ion Ghica) care prevedea înființarea „Direcției stabilimentelor de material de artilerie”. Construcția și organizarea stabilimentelor a fost realizată sub mandatul ministrului de război Ioan Emanoil Florescu. Din anul 1861 până în anii 1930, industria de armament din România a rămas la un stadiu embrionar. Din cauza cursei înarmării din perioada interbelică, în industria românească de armament s-a investit masiv. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Regatul României se puteau fabrica arme de foc
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
organizarea stabilimentelor a fost realizată sub mandatul ministrului de război Ioan Emanoil Florescu. Din anul 1861 până în anii 1930, industria de armament din România a rămas la un stadiu embrionar. Din cauza cursei înarmării din perioada interbelică, în industria românească de armament s-a investit masiv. La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Regatul României se puteau fabrica arme de foc, tunuri antitanc, de câmp și antiaeriene, avioane de luptă, nave militare și muniții. Fabricile de război au fost desființate
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
câmp și antiaeriene, avioane de luptă, nave militare și muniții. Fabricile de război au fost desființate la sfârșitul războiului din cauza prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947. În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au fost reînființate fabricile de armament, însă România a rămas în continuare dependentă de importurile de armament și muniții din URSS. Procesul de modernizare și augmentare al industriei de armament a fost accelerat după anul 1968, în urma răcirii relațiilor cu Uniunea Sovietică. Autoritățile de la București au
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de război au fost desființate la sfârșitul războiului din cauza prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947. În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au fost reînființate fabricile de armament, însă România a rămas în continuare dependentă de importurile de armament și muniții din URSS. Procesul de modernizare și augmentare al industriei de armament a fost accelerat după anul 1968, în urma răcirii relațiilor cu Uniunea Sovietică. Autoritățile de la București au solicitat licențe de fabricație, însă produsele fabricate în România aveau un
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de la Paris din 1947. În anii 1950, la îndemnul Uniunii Sovietice, au fost reînființate fabricile de armament, însă România a rămas în continuare dependentă de importurile de armament și muniții din URSS. Procesul de modernizare și augmentare al industriei de armament a fost accelerat după anul 1968, în urma răcirii relațiilor cu Uniunea Sovietică. Autoritățile de la București au solicitat licențe de fabricație, însă produsele fabricate în România aveau un cost mai mare de fabricație din cauza tehnologiei depășite și erau cu cel puțin
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
erau cu cel puțin o generație în urma celor fabricate în URSS. La sfârșitul anilor 1980, criza economică a acutizat problemele industriei de apărare, iar la nivel politic autoritățile s-au opus creșterii cheltuielilor militare. La începutul anilor 1990, industria de armament a intrat într-un proces de reformă, însă continuă să aducă pierderi la bugetul de stat al României. Peste 90% din producție este destinată exportului. După Unirea Principatelor, în Muntenia și Moldova existau doar "prăfării" în care era fabricat praful
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
necesar armatei. Aceste stabilimente echipate rudimentar nu erau capabile de a aproviziona eficient o armată modernă. În anul 1860, ministrul de război de la vremea respectivă, generalul Ioan Emanoil Florescu, a decis să-l trimită în Belgia, la o fabrică de armament din Anvers, pe căpitanul de artilerie Enric Herkt pentru a studia procesul de fabricație a muniției, în vederea înființării unei fabrici similare în Principatele Unite. În 1861, căpitanul Herkt s-a întors din Belgia cu un proiect privind construirea unei "capsulării
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
în Dealul Spirii deoarece la Malmaison a fost înființată o cazarmă. Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești, unde se afla deja o prăfărie. În luna iulie a anului 1862, când domnitorul Cuza a vizitat fabricile de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile, șrapnele și artificii. În luna octombrie a aceluiași an, două cazane au fost achiziționate din Belgia în vederea construirii unei „Manufacturi de arme” (fabrică de armament portativ de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
fabricile de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile, șrapnele și artificii. În luna octombrie a aceluiași an, două cazane au fost achiziționate din Belgia în vederea construirii unei „Manufacturi de arme” (fabrică de armament portativ de infanterie). Maiorul Herkt a fost trimis din nou în Belgia pentru a studia procesul de fabricație. Întors în țară după 14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liège, Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în masă
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de infanterie). Maiorul Herkt a fost trimis din nou în Belgia pentru a studia procesul de fabricație. Întors în țară după 14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liège, Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în masă a armamentului portativ. În anul 1865, fabricarea gloanțelor de pușcă se realiza în mod automat. Până la izbucnirea Războiului de Independență, fabricile de armament au fost modernizate și reorganizate după tendințele epocii (instalații de transport intern „Decauville”, instalații de apă caldă, cazane și
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liège, Herkt a achiziționat și utilajele necesare fabricării în masă a armamentului portativ. În anul 1865, fabricarea gloanțelor de pușcă se realiza în mod automat. Până la izbucnirea Războiului de Independență, fabricile de armament au fost modernizate și reorganizate după tendințele epocii (instalații de transport intern „Decauville”, instalații de apă caldă, cazane și mașini cu abur). Procesul de modernizare a continuat și după război, însă fabricile se confruntau cu un deficit semnificativ de personal
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
din România a fost înființată odată cu Ordinul nr. 7925/5 noiembrie 1909 prin care se ordona Arsenalului de Construcții al Armatei din București construirea unui avion după indicațiile și sub supravegherea lui Aurel Vlaicu. După Primul Război Mondial, fabricile de armament din țară s-au ocupat în principal cu recondiționarea și repararea armamentului și a muniției din dotare. Două noi arsenale de construcții au fost construite la Sibiu și Roman. Pirotehnia Armatei a recondiționat peste 5,6 milioane de proiectile și
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]