10,418 matches
-
căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu se mai poate, anume pentru a domoli firea lui aspră, străină, neastâmpărată și himerică, și pe care noi, copiii, tocmai de aceea o răsfățam cu nespusă dra goste și-i răscoleam, ca puii de urs, sânul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un Îngust și deplorabil spirit sectar, cu care har nicul ministru al școalelor știa să se Înconjoare; sau, cum li se mai spunea, „cazacii lui Haret“, printre care mai amintesc aci pe D. A. Teodoru, implacabilul secretar general; [pe] Spiridon Popescu, blândul scriitor poporanist de la Viața Românească, Ionescu-barbă roșie, care nu trebuie confundat cu Ionescu-barbă neagră, amândoi directori de liceu, P. Gârboviceanu, administra torul Casei Bisericii, și G. Adamescu, amabilul meu profesor de românește de la gimnaziul G. șincai. Mă privește Mihalache Popescu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cântărire prețioasă a cuvintelor, propoziției și frazei, Înseamnă o mașină de scris În casa studentului sau a profe sio nistului intelectual: avocat, inginer, profesor, scriitor. Ar trebui neapărat introdusă dactilografia ca materie obligatorie În școală, și nu printre „dexterități“. Bunul, blândul și mult aplicatul la muncă dr. Gabriel Robin se Însurase de tânăr, Încă din anii studenției, cu o femeie care l-a secundat În primele eforturi ce l-au purtat apoi până la si tua ția Înfloritoare pe urma laboratorului său
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spirit clar și modern - toate astea au făcut ca relațiile secre tarului de redacție cu colaboratorii, statornici sau trecători, ai revistelor amintite să nu fie pătate decât de o singură nedrep tate, inadvertență, ofensă sau prejudiciu moral adus celui mai blând și mai inofensiv dintre colaboratorii Noii Reviste Ro mâne, Îndepărtat de mine cu eseurile lui puerile asupra lui Eminescu sau de psihologia elementară aplicată faptelor diverse din Universul. I-am cerut iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
continentelor și ale mărilor Îndepărtate, de la cele ale pământului nostru prea blagoslovit până la colonialele, conservele, condimentele și sardelăriile de tot felul, aflate pe atunci la Îndemâna oricărei pungi; apoi brân zăriile miro sind de departe a tot ce poate da săraca, blânda oaie, de la telemeaua cu boabe de coriandru, care, când e bună, e cea mai bună brânză de pe lume, la cașcavalul moale de Pen teleu pe care Îl face azi un singur baci hotărât să ducă pe lumea cealaltă taina lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne-a găsit pe amândoi, într-o astfel de vacanță de sihaștri, profesorul Viforeanu, (care locuia și el întrun mic spațiu în internat), în frig, ronțăind dintr-o bucată de pâine uscată pe masă, Ne-a întrebat cu o voce blândă, mi s-a părut chiar duioasă, de ce nu mergem acasă. I-am spus că eu locuiesc departe și nu am bani de drum iar Sirețchi nu prea are unde merge. Mi s-a părut că i s-au umezit ochii
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate câinească evidentă de două mâțe din vecini (botezate de mine Pisicoi unu și doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
punctul meu de vedere. Lazarus tace. Mi se pare că disting o urmă de zâmbet aprobator pe buzele sale. Curând am confirmarea că, deși nu are dreptul s-o recunoască, totuși este de partea mea. Lazarus mă anunță cu voce blândă și egală: -Eu nu aprob o asemenea atitudine și nu am cum să particip la asemenea revoltă, iese total din canon, din marele proiect de care ascult... Pauză studiată, apoi continuă: -Dar tu, Veniamin, tu sfătuiește-te cu Truman. Împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță, era totuna cu însuși răul, răul absolut ce trebuie neapărat distrus. Și el năzuia să se opună din toate puterile sale acestui rău și să-l distrugă. Altfel, noul ins care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise locuit de anxietate, de îndoială, de panică și privise toate acestea ca pe niște semne benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
măcel!... Așa a fost în „raiul rusesc”. Domnul Vadim Pirogan a cunoscut la propriu atrocitățile ocupantului rus, a suferit cumplit, dar n-a cedat, a rămas toată viața sa demn, cinstit, deschis sufletește, de o bunătate rară, cu o vorbă blândă, cu zâmbet cald, un om bun și drept. Țelul vieții sale a fost să vadă Basarabia acasă, la patria mamă, dar n-a fost să fie așa. Tot timpul îndemna pe toți să facem România Mare! Pe cartea domniei-sale „Timpuri
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
În acest moment, cînd mi-am dat seama că de fapt nu simțeam nimic. A trebuit să o chem din nou În mintea mea. Trebuia să mă lupt pentru ea, era a mea, numai a mea... Am adormit. Un soare blînd lumina ziua cea nouă, ziua plecării noastre, ziua În care ne luam rămas-bun de la pămîntul Argentinei. N-a fost ușor să urcăm motocicleta pe vasul Modesta Victoria, dar, cu ceva răbdare, În cele din urmă am reușit. A fost la fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
deasupra zidurilor Templului Soarelui a fost Înălțată biserica Santo Domingo, reprezentînd În același timp o lecție și o pedeapsă dată de cuceritorul Îngîmfat. Și totuși, din cînd În cînd, inima Americii, tremurînd de indignare, trimite un spasm nervos prin spinarea blîndă a Anzilor, și astfel pămîntul e asaltat de valuri turbulente de șoc. De trei ori s-a prăbușit din Înălțimile sale cupola mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte, iar zidurile ei vechi s-au crăpat și ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor fețe se citesc! Se așează-n mândre jilțuri Consulii și Senatorii, Iar Vestalele în taină fața dalbă și-o-nvelesc! Haideți, frați, martiri ai Crucii! Haideți dornici în arene... Blânzi soldați fără de arme și cu lanțuri ferecați... Azi cădem în cruntă luptă cu lei, tigri și hiene... Ochi și suflet către ceruri cu mândrie ridicați! Sună cornuri și cimbale... se ridică bariere... Fiare crunte și turbate de prin tainiți se
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, Tu primește-ne la tine: Ceasul nostru cel din urmă cu durere a sunat! Circul se îneacă-n sânge... urlă tristele jivine... Christus vincit!... să trăiască blândul nostru Împărat!... Roma, 1930 Cimitirul Scump locaș al veșniciei, Iarăși vin să te salut, Și-n a mea adversitate Mângâierea-ți s-o ascult; Să-ți ascult, o, cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită în cântarea Veșnicelor amintiri. Vin să-ți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Teologice. Preacucernicia sa dr. Dumitru Lucaci, înzestrat cu o mare noblețe sufletească era întotdeauna gata să-i ajute pe colegii și seminariștii care aveau nevoie de sprijinul său, acordându-le cu generozitate cu caldul cuvânt de îmbărbătare, cu vocea lui blândă, bărbătească. A stimat și iubit pe toți profesorii și seminariștii teologi, fiind în același timp un neegalat teolog și filosof franciscan și slujitor al bisericii. Viața de slujitor al bisericii și drumul lui au fost presărate cu tot felul de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe Cel Preasfânt! Bun părinte, vino iară Cu seraficul tău duh, Să răsune Pace, Bine! Pe pământ și în văzduh. Cheamă-ți fiii pe-a ta urmă, Plini de zel și de virtuți; Fă-i aprinși de sfinte doruri, Umili, blânzi și sărăcuți. Cheamă lumea la iubire, La-nfrățirea tuturor; Domnul cerului plinească Dorul său cel arzător: Ca în lume să domnească Doar o turmă și-un păstor! Versuri inspirate de statuia Sf. Francisc îngenuncheat și „arestat” în biserica amenajată în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și Pace” pe mândre meleaguri moldave, În vorba dămoală a cărui, plâng toate durerile noastre, În zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave, Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... Din tainice-altare, icoana ta blândă, ca-n biblice vremuri, Când sfinți Patriarhi tăinuiau „Legământul” în glas de chimvale, Sporește credința în inimi, inspiră virtuți de eremuri, Răsfrânge cucernic divinul în tristă a plângerii vale... Și-n graiul tău rostul adânc al bucoavnei scripturilor sfinte, Aprinde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Răsfrânge cucernic divinul în tristă a plângerii vale... Și-n graiul tău rostul adânc al bucoavnei scripturilor sfinte, Aprinde în beznele vremii irize de vii curcubeie, Și-aievea și pacea-ntre neamuri veni-va prin graiu-ți cuminte, Ca boarea cea blândă în liniștea serii-n câmpii elizee. Și, Doamne, ce sfântă-i povața ce-o picuri în inima frântă Din ’nalte amvoane, din scunde chilii unde lucri izbăvire!... Cum crește în suflet nădejdea, când dreapta ta binecuvântă Norodul ce-și duce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de filozofie. Drept care, fără să țin seama de lipsa de perspective a unei asemenea alegeri, m-am înscris la Facultatea de Filozofie. Acolo un singur om a vorbit sufletului meu - Tudor Vianu. N-am avut însă până la sfârșit parte de blânda și înțeleapta lui îndrumare, căci asemenea unei vijelii malefice se abătu asupra noastră reforma învățământului ce-i aduse la catedre pe de-alde C. Stere, Gulian și alții de teapa lor. Prietenia cu Roland Barthes a lăsat o urmă deosebit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a face cu braga sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși azi e prima zi mai calmă și crabii au ieșit din găurile lor submarine să se bucure
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la propriile ei resurse fizice și volitive, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, mama trăia. A deschis ochii mari, ca după o ședință de hipnoză, vrând să înțeleagă tot ce se întâmplă acolo. A priceput. Iar din ochii ei albaștri, blânzi și buni lacrimi de fericire se prelungeau pe obrajii reci, căzând în stratul de omăt bătătorit. Copiii mei... Copiii mei... Eram fericiți, cu lacrimi în ochi, strigând în neștire: Mama! Mama! Am înconjurat-o cu brațele așa ca și cum am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se potrivea ca fracul alb unui corb. Încep deci să-mi fac colecții de fișe pe domenii și pe cuvinte cheie, după "metoda Patapievici", cea care mă fascina în Politehnică, atunci când îi citeam cărțile pe faleza Dunării scăldată în soarele blând de primăvară. "O trăsătură de caracter a oamenilor puternici este aceea de a nu pierde din cauza unei neglijențe oarecare ceea ce au dobândit ca preț al curajului lor. Ei pot ceda ceva celuilalt doar dintr-o nevoie urgentă sau din interes
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de veritabilă "crâșmă de cartier" (despre care a scris tare frumos odată și Vintilă Mihăilescu), a murit. Odată cu ea a murit și ultimul martor al unui anumit fel de a fi, balcanic și bucureștean deopotrivă.) 02 iulie 2000 O voce blândă, dar foarte didactică, ne spune pe canalul educativ Discovery că varanul din insula Komodo (unul dintre marile staruri ale acestui post, după rechin și crocodil) dezvoltă în cavitatea bucală un mediu extrem de toxic, ceea ce face ca mușcătura sa să fie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tare" a intelectualității franceze din secolul XX, care i-a enervat pe mulți prin justețea vorbelor sale: "cred că indivizilor care trăiesc întreaga lor viață în universitate ca studenți și apoi ca profesori le lipsește ceva. Lumea universitară este prea blândă. Închis între zidurile universității, cunoști prea puțin răutatea și duritatea existenței umane". Am simțit-o pe propria piele, fizic (da, fizic; este chiar o senzație fizică!), de îndată ce părăseam clădirea universității și intram într-o lume care funcționa după reguli reale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă îngrozit patronul elvețian al terasei-restaurant unde lucrez pe post de chelner. Vremea blândă aduce valuri de clienți, toate mesele sunt ocupate de oameni cu chipuri fericite, care aspiră cu nesaț miresmele de tei din noapte. Cobor în subsol, să schimb butoiul (barrique, îmi place cuvântul acesta franțuzesc pentru butoi) de bere. Până aici
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]