10,800 matches
-
mare a orașului, a fost înlocuit acoperișul de olane refăcut de Vasile Lupu în urma unui alt incendiu cu un acoperiș de tinichea. Prin Legea secularizării averilor mănăstirești din decembrie 1863, Mănăstirea Barnovschi a fost desființată, și-a pierdut proprietățile, iar călugării greci au părăsit-o. Ea a devenit biserică de parohie, având ca filie Biserica Sf. Lazăr. Cu timpul, construcțiile din incinta sa s-au deteriorat, clădirile anexe fiind demolate prin Planul de sistematizare a Centrului Civic al Iașului, din anul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
Voievod: "Lăudați pre Dumnezeu în glas de trâmbiță. Acest clopot (s-a turnat) întru pomenirea lui Io Miron Barnovschi Voievod. Leat 7223". Funcționând anterior ca mănăstire, în incintă au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări și pentru oaspeții înalți care vizitau Iașul. Clădirile inițiale din secolul al XVII-lea s-au deteriorat în timp și au fost refăcute în anul 1786 de arhimandritul Iacov. În aceste chilii a funcționat și o școală domnească în limba
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
au deteriorat în timp și au fost refăcute în anul 1786 de arhimandritul Iacov. În aceste chilii a funcționat și o școală domnească în limba greacă, pentru copii marilor familii boierești. Nemaifiind întreținute după secularizarea averilor mănăstirești (1863) și plecarea călugărilor greci, casele egumenești, chiliile și celelalte anexe au început să se deterioreze. La începutul secolului al XX-lea, toate construcțiile anexe ale bisericii, cu excepția turnului-clopotniță, erau deja în ruină. Casa egumenească nu mai exista, rămânând acolo doar o pivniță adâncă
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
caracterul ortodox al creștinătății sale. Continuitatea vieții creștine ortodoxe în regiunea de la confluența Moldovei cu Siretul este relevată ceva mai târziu prin documentul emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun la 8 martie 1407 în care se fac referiri la "călugării din Dumbrava", obște monahală despre care se știe că viețuia în apropierea Romanului, dincolo de limita sudică a acestuia. Toate acestea ne îndreptățesc să considerăm că Romanul se afla într-o zonă cu o populație numeroasă, de veche tradiție ortodoxă, ceea ce
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
suprasexualizat, ce apare în legendele medievale și despre care se spune ca ar fi o apariție fantomatică trimisă pentru a stârni apetitul sexual al unui bărbat. Acest demon, care ia forma unei femei frumoase, seduce bărbații, în vise, în special călugări, spre a avea apoi relații sexuale cu ei, în somn. Aceasta ia energia din bărbați, pentru a se menține pe sine însăși, chiar și până când victima moare. Varianta masculină a acestui tip de demon se numește Incubus.
Succubus () [Corola-website/Science/311387_a_312716]
-
prezumtivi: comuniști, social-democrați, membri ai unor organizații muncitorești, precum și membri ai partidelor conservatoare și liberale. Chiar și deținuții evrei au fost încarcerați inițial numai din cauza orientării politice. Ulterior, numărul deținuților a sporit cu alte categorii: membri ai clerului romano-catolic și călugări catolici, alți creștini, martorii lui Iehova, francmasoni, homosexuali, romi și sinti. După "Noaptea de cristal", circa 10.000 de evrei au fost internați în lagărul Dachau. Din 1938, la Dachau au fost duse tot mai multe victime ale agresiunii național-socialiste
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
care a deținut satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4 mori și un atelier, arendate, din 1784, pe 3 ani lui Mihail Mocranschi, cu 500 florini . În anul 1776, viețuiau acolo 5 călugări. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
Schitul Crișceatec deținea satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul Zviniace (regiunea Cernăuți), cu 4 mori și un atelier, arendate, din 1784, pe 3 ani lui Mihail Mocranschi, cu 500 florini . La acea dată, viețuiau acolo 5 călugări. În baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790) dispune să se reducă numărul mănăstirilor, pământurile și fondurile administrate de acestea să treacă "sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri", iar din întreg fondul
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
îi răpise unicul fiu, se aruncase cu un zel pasionat în credință. Jurase că va trăi în castitate, nu mai mânca carne, se culca pe un pat tare, ca un ascet, înfășurat în haina aspră a unchiului său Maleinos, un călugăr mort ca un sfânt; se simțea bine în tovărășia călugărilor. Luase drept confesor pe Athanasie, fondatorul celei mai vechi mânăstiri de pe muntele Athos și neputându-se lipsi de sfaturile lui îl lua cu el până șă în tabără. În tovărășia
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
în credință. Jurase că va trăi în castitate, nu mai mânca carne, se culca pe un pat tare, ca un ascet, înfășurat în haina aspră a unchiului său Maleinos, un călugăr mort ca un sfânt; se simțea bine în tovărășia călugărilor. Luase drept confesor pe Athanasie, fondatorul celei mai vechi mânăstiri de pe muntele Athos și neputându-se lipsi de sfaturile lui îl lua cu el până șă în tabără. În tovărășia acestui om sfânt, era cuprins ca și el de nostalgia
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
speranțele sale și profund indignat, alergă la Constantinopol. Primit de împărat, el îl dojeni cu sinceritatea sa obișnuită și-i reproșă cu asprime lipsa lui de cuvânt și scandalul pe care-l provoca. Phokas se sili să-l linistească pe călugăr. El îl convinse că nu pentru plăcerea sa primise tronul și jură că înțelegea să trăiască lângă Theophano ca un frate; îi promise că îndată ce afacerile publice îi vor permite va veni să întâlnească pe călugăr în mânăstirea lui. La
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
să-l linistească pe călugăr. El îl convinse că nu pentru plăcerea sa primise tronul și jură că înțelegea să trăiască lângă Theophano ca un frate; îi promise că îndată ce afacerile publice îi vor permite va veni să întâlnească pe călugăr în mânăstirea lui. La aceste cuvinte frumoase el adăugă daruri bogate și Athanasie, puțin mai potolit, se întoarse la Sfântul Munte. La Constantinopol, mirarea cauzată de căsătorie nu fu mai puțin violentă și scandalul mai mare. Patriarhul Polyeuct, se știe
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
căruia se pot observa și acum grote care au găzduit pe primii pustnici Cu timpul aceștia au coborât de sub stânca de calcar la numai 150 de metri spre sud-est unde și au construit o bisericuță din lemn și chilii pentru călugări . Casa ce se știa din tradiția preoților și credincioșilor bătrâni ,că fusese a acestor monahi (mai exista în anul 1960, după spusele preotului V.P . Olea,care a vizitat-o) era un dreptunghi cu fața spre sud, cu două nivele. Jos
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
1725. Acoperiș cu paie . Vatra fostului locaș monahal (bisericuța) avea dimensiunile de 11m lungime și 6 m lățime. La jumătatea secolului al XVIII-lea Ortodoxia a cunoscut un moment esențial în exprimarea ei românească-transilvăneană, moment , de foc, determinat de răscoala călugărului Sofronie, care-i îndemna pe români să-și păstreze credința ortodoxă, și Împărătesei și Guvernului ardelean li-se cerea să li se respecte credința ortodoxă, iar cei arestați pentru credință să fie eliberați. După ce a fost eliberat de către autoritățile de la
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
fost eliberat de către autoritățile de la Bobâlna și Abrud ,Sofronie a convocat un sobor de preoți și mireni la Zlatna, în august 1760, unde se expun dolianțele poporului romîn ortodox. Printre participanții major implicați în răscoala lui Sofronie se înscriu doi călugări stabiliți la mănăstirea Bulzu (situată în cătunul cu același nume din satul Pătrângeni, de lângă Zlatna, cf. Ștefan Meteș , Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1936, cit. p XII), pe numele lor Efrem și Teodosie. Cel din urmă a jucat
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
românești din Transilvania și Ungaria, Sibiu, 1936, cit. p XII), pe numele lor Efrem și Teodosie. Cel din urmă a jucat un rol important. În derularea evenimentelor, înrolându-se cu trup și suflet în mișcare Cuviosului Sofronie și devenind, din călugăr unit (la mănăstirea Plosca, comitatul Hunedoara), unul din cei mai vajnici apărători ai Ortodoxiei. O vreme s-a refugiat într-o mănăstire din Țara Românească de unde s-a întors gata de propagandă pentru abandonarea unirii, s-a stabilit la Bulzu
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
din Sibiu cu nemții, până mă scoase din țară afară. Dară încă cu câtă nevoie am trăit în Țara Românească, până ce am trecut muntele iarăși dincoace, câtă frică și nevoie am pătimit ,numai având noroc, că fiind și fratele Efrem călugărul care și el a fost prins împreună cu mine, știind sama muntelui și având cunoștință cu dumniata .... am osârduit să dăm față cu dumniata.” Acest fragment de epistolă arată că cei doi au fost prinși la Sibiu și expulzați în Tara
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
noastre din Alba Iulia. Semnificativ ni-se pare însemnarea de pe un ,Triod al săptămânii mari” tipărit la București în 1726 (azi în biblioteca Muzeului Unirii Alba Iulia) dăruit de preotul Ioan Cărăban Mănăstirii Bulzului. Bătrânii satului spuneau că cei trei călugări rămașii în zonă după desființarea mănăstirii, s-au luptat o perioadă cu împrejurările neprielnice și apoi au plecat în Tara Românească. La inventarul din 1969 efectuat la Parohia ortodoxă din Valea Mică s-au evidențiat mai multe cărți de cult
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
de cult și icoane rămase de la Mănăstirea Bulzului. Acestea erau: 3 Evanghelii din 1700- 1732, 1 Penticostar din 1743, 1 Triod 1761, toate în chirilică veche, într-o stare,bună „ sau „ rea”. De asemenea au rămas și multe icoane , pentru că călugării se ocupau cu pictura. Dintre icoanele pictate pe sticlă amintim: Domnul Iisus Hristos, Sfinții apostoli Petru și Pavel,Schimbarea la față, Sfinții împărați Constantin și Elena. Icoane pe lemn Maica Domnului cu Fiul în brațe , Mântuitorul Iisus Hristos, Sf. Ioan
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Mănăstirea Bradu este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Tisău, județul Buzău. Mănăstirea Bradu este situată pe malul stâng al Niscovului fiind o fostă mănăstire de călugări greci. În fața intrării se află a doua curte a cetății, care a fost împrejmuită cu ziduri - dispărute complet - ce a servit drept grădină iar mai apoi era locul unde se organizau târguri de Rusalii și hramul bisericii. Zidurile împrejmuitoare sunt
Fosta Mănăstire Bradu () [Corola-website/Science/312336_a_313665]
-
partea de est în curtea cetății. Aceste porți se află la Muzeul de Istorie al orașului Buzău. După felul cum au fost făcute se crede că datează de la începutul secolului XVII. Din camerele care au fost deasupra beciurilor, din chiliile călugărilor , nu se mai păstrează nimic. aici, la Bradu, a funcționat școala din anul 1872 până în anul 1910, când se mută în localul ei de la Hales. Tot aici a funcționat și primăria până în anul 1905, când s-a mutat într-o
Fosta Mănăstire Bradu () [Corola-website/Science/312336_a_313665]
-
tablă. De asemenea, au fost spălate icoanele catapetesmei de depunerile groase de praf și fum, iar ramele pictate de ieromonahul Lavrentie. Lucrările au fost finalizate la 4 septembrie 1853, costând 9065 lei și 10 parale . Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În anul 1903
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
efectuat noi reparații ale bisericii, fiind înlocuit vechiul acoperiș din tablă, care se uzase, cu altul nou, din tablă zincată. În anul 1992, mănăstirea a fost deschisă pentru a treia oară. Hramul mănăstirii este sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie). Printre călugării care au viețuit la menționăm pe actualul arhimandrit Mina Dobzeu (n. 1921) care a fost tuns în monahism acolo în anul 1946 și hirotonit ierodiacon în 1948. În prezent, în mănăstire viețuiesc 5 călugări. Din întreg ansamblul mănăstiresc de odinioară
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
sărbătoarea Bunei Vestiri (25 martie). Printre călugării care au viețuit la menționăm pe actualul arhimandrit Mina Dobzeu (n. 1921) care a fost tuns în monahism acolo în anul 1946 și hirotonit ierodiacon în 1948. În prezent, în mănăstire viețuiesc 5 călugări. Din întreg ansamblul mănăstiresc de odinioară a fost păstrată doar mica biserică de lemn cu hramul "Buna Vestire", o biserică de piatră cu hramul "Sf. Ilie" și chiliile celor câțiva călugări care viețuiesc acolo. Biserica veche este construită din lemn
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]
-
ierodiacon în 1948. În prezent, în mănăstire viețuiesc 5 călugări. Din întreg ansamblul mănăstiresc de odinioară a fost păstrată doar mica biserică de lemn cu hramul "Buna Vestire", o biserică de piatră cu hramul "Sf. Ilie" și chiliile celor câțiva călugări care viețuiesc acolo. Biserica veche este construită din lemn de stejar în anul 1691 și are trei turle în formă de ceapă, după stilul rusesc. Cealaltă biserică, care a fost construită din piatră în anul 1940, se află în prezent
Mănăstirea Brădicești () [Corola-website/Science/312337_a_313666]