9,955 matches
-
încercăm să punem sub lupă, cu o oarecare atenție, rece și obiectiv, doar un comportament uman și social. în discuție nu intră, câtuși de puțin, în această ordine de preocupări, talentul literar al unor oficiali. Reținem doar produsul, moral și civic, sub diferite aspecte, al unei revoluții culturale și al noii vieți culturale, pe care ea a produs-o. Urmările sale se fac simțite și în perioada actuală. Iar una dintre cele mai bune dovezi, în acest sens, este tocmai apariția
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cedeze, să se salveze în termenii brutali pe care-i impunea fără nici o alternativă epoca. Practic, mai ales prima generație, adaptată de la o zi la alta. N-a existat nici o fază intermediară, pregătitoare, de oarecare durată. Tradiția rezistenței intelectuale și civice era complet absentă. Scriitorul a fost și a rămas totdeauna cu guvernul, în primul rând din motivele salariale amintite. A operat, apoi, pe scară foarte largă, șantajul de diferite tipuri (problema și fenomenologia sa ar merita studiată cu atenție) el
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
răpit spiritul critic al unei națiuni (1934) constituie o totală aberație. Idealul iluminist-activist urmărește, în același timp, să ofere și consilieri tehnici (vechiul vis al filozofului luminat reapare încă odată !) și mai ales să formeze un fel de lobby moral, civic, critic asupra factorilor de conducere. Nu însă și o implicare obligatorie în orice fel de acțiuni deschise de opoziție. De unde și o anume ambiguitate a acestei poziții, despre care vom vorbi în continuare. Convingerea fermă a unei astfel de stări
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
puțin, ele nu sunt mari. Nu pot fi mari. Orice iluzie este contra-productivă. Totul depinde, reamintim, de evoluția politică și de dezvoltarea generală a societății românești, de disponibilitățile economiei sale particulare și, în mod esențial, de nivelul spiritului său public, civic. Tradiția scriitorului, omului de cultură în general, implicat într-o ideologie politică democratică de centru, de orientare net europeană cu veche ascendență iluministă și mai ales pașoptistă este încă slabă. A relua, reînvia într-un fel și, mai ales, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ales câștigată. Cultura alternativă scoate, în sfârșit, în evidență, prin contrast și, mai ales, printr-un fenomen specific de izolare și respingere, și un al treilea tip cultural, larg majoritar în faza actuală. Este categoria, dominantă, a conformistului depersonalizat, indiferentului civic, egoist și adesea cinic. Adaptat și adaptabil, el este organic legat de structurile culturale oficiale anterioare lui 1989. Fără dislocarea, dispariția, sau cel puțin reducerea influenței sale, progresele sunt inimaginabile. Nu se poate spune, totuși, că, în toate cazurile, acest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în vechea Academie personaje gen Al. Bârlădeanu, C. Mănescu și altele de acest tip? Ce operă au ele? Ce au scris? De ce criteriul pur sovietic de selecție funcționează încă? Nu pot fi omise, bineînțeles, nici fundațiile cunoscute precum Memoria, Academia Civică, Societatea Civilă, acum în urmă în curs de constituire și Alternativa 2000. La fel, Liga Pro Democrația, a Apărării Drepturilor Omului, Comitetul Helsinki și altele de acest gen. Inventarul nostru, de altfel, nici nu-și propune să fie complet. Indicăm
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exorbitant sau în afara necesităților culturale obiective și realiste. Corectarea unor abuzuri vădit sentimentale, adesea stridente, se impune cu forța evidenței. Două fenomene atrag atenția, mai ales după 1989. Este izbitoare, în primul rând, lipsa criteriilor obiective, mai ales, în judecățile civice, etice, publice și altele de acest gen. Românul intelectual nu judecă, în genere, în mod abstract, juridic, ideologic, ci sentimental și, nu odată, resentimentar. O normă generală, de fapt, nici nu există. Prestigiul marii personalități iartă tot, uită tot, scuză
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Cineva a invocat și argumentul că G. Călinescu ne-a... făcut deștepți pe toți (ceea ce, în treacăt fie spus, am contesta, măcar în cazul... nostru personal). Substratul acestei atitudini clemente, profund afective, iraționale și total indiferente, de fapt, la aspectul civic și ideologic al problemei este falsa teorie a geniului căruia i se iartă tot. Fiindcă istoria literară sau artistică uită faptele omului (adesea reprobabile) și nu reține decât opera. Ceea ce este perfect adevărat. Doar că geniul, ca cetățean, ca individ
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tuturor rămân fapte și ele se numesc texte. Pe acestea unii le-ar dori în cazurile celebre amintite uitate, ignorate, chiar inexistente, din pudoare și dintr-un respect pur afectiv pentru marile personalități culturale. Numai că în discuție intervine criteriul civic etic (responsabilitate sau oportunism?), ideologic (libertate sau totalitarism?) și politic (democrație sau dictatură?). Iar toate numele mari care se invocă au fost în mod public, propagandistic (formal sau nu), de partea oportunismului, totalitarismului, dictaturii. Aceste criterii sunt decisive, logic vorbind
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
reconciliere, iertare etc.). S-ar putea ca această mentalitate să învingă. Vom lua act și de o astfel de soluție, probabil specific națională. A reacționa, în mod negativ, nu înseamnă însă radicalism sau fundamentalism, ci afirmarea energică a unei opțiuni civice și ideologice de tip liberal-democratic și respingerea decisă a principiilor contrare. Dar, dincolo de orice ideologie, poate fi acceptat chiar în toate împrejurările egocentrismul genialoid creator absolut? Care, pentru a realiza, să spunem, și o operă jurnalistică (așa cum ne declara, prin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ideologie, poate fi acceptat chiar în toate împrejurările egocentrismul genialoid creator absolut? Care, pentru a realiza, să spunem, și o operă jurnalistică (așa cum ne declara, prin 1945-1946, G. Călinescu), el are dreptul de a trece peste orice principii și exigențe civice? Pentru a nu mai aminti și de confesiuni afectate, cinic-amoraliste, de genul: Te înșeli dacă crezi că fac pe gratis? Sau: Ce, vrei ca Cioculescu să-mi ia catedra? Documente de epocă desigur, dispuși să le uităm repede. Poate chiar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
confesiuni afectate, cinic-amoraliste, de genul: Te înșeli dacă crezi că fac pe gratis? Sau: Ce, vrei ca Cioculescu să-mi ia catedra? Documente de epocă desigur, dispuși să le uităm repede. Poate chiar anecdotice, dar la care simțul moral și civic reacționează negativ și după decenii. Trebuie să ni le reprimăm (azi?), fiindcă, oricum, istoria literară reține și salvează doar opera (mâine?). De fapt, în acest caz precis, opera jurnalistică, profund caducă, nici nu există. Histrionismul distractiv exhibiție într-adevăr insolită
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
multe planuri, nu poate fi ignorată. Este vocea, în esență indistinctă, a opiniei publice (câtă este), cu toate calitățile și insuficiențele acestui mod public și needucat de exprimare. Activul unei astfel de activități este impresionant: exercițiul liber, democratic și profund civic al ideilor personale; defulare ideologică de mari proporții; alternativă spontană la toate represiunile și sclerozele culturii oficiale; satisfacerea și compensarea ideală a viciilor vechiului sistem și a nedreptăților societății actuale. Și multe altele... Dar pasivul? Câteva urmări sunt mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de umor, această perioadă în însemnările intitulate Din carnetul unui vechi sufleor. În timpul Războiului de Independență a servit, fără nici un chef, în garda civică, pe care avea să o încondeieze mai târziu. Din 1878, îndemnat de Mihai Eminescu - pe care îl cunoscuse la Giurgiu -, C., devenit, din februarie, redactor la „Timpul”, participă la întrunirile societății Junimea, în casa lui T. Maiorescu. Strălucitor de vervă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
luați în pleasnă. Sunt, fără îndoială, exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea se prefigurează perechea de farfarale Lache și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant. Scriitorul cu o atât de consistentă vână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
lui de castă - altminteri un soț iubitor în felul lui și, pe cât de zuliar, pe atât de naiv și ușor de dus cu vorba. Jupânul ține grozav la „onoarea de familist”, încredințată candid lui Chiriac, tejghetar și sergent în garda civică. Amorul lui Chiriac cu Veta, consoarta lui Jupân Dumitrache, e pigmentat cu suspine și gelozii de suburbie. Zița, sora Vetei, duduița zvăpăiată care devoră foiletoanele la modă și stropșește cu dezinvoltură vocabule franțuzești, e o persoană „emancipată”. Un „raisonneur” șiret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
cu ceilalți frați creștini spre realizarea rugăciunii lui Cristos „ca toți să fie una”. Efectuarea de activități caritabile în folosul membrilor comunității și al celor aflați în dificultate; Antrenarea membrilor în acțiuni care au ca scop ridicarea nivelului de cultură civică , învățarea și exersarea democrației, organizării civile; Cultivarea , transmiterea culturii și a civilizației populare strămoșești; Cunoașterea și apărarea propriei identități pornind de la adevărul istoric și al valorilor specifice, răspunzând astfel pe plan național și, dacă este cazul, internațional celor ce atribuie
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
unul militar, foarte frecvent întâlnită. Este determinată de coaliția dominantă de actorii implicați direct în guvern sau de cei ce îi sprijină (de exemplu, un alt grup de soldați care, după o lovitura de stat, creează o alianță cu grupuri civice, sau, dimpotrivă, îi alungă de la guvernare). În cazul în care o astfel de transformare a fost una graduală și nu una clar marcată (de exemplu o lovitura de stat), atunci ea e mai dificil de observat, putând fi confundată cu
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
capitalismului occidental, unii autori au crezut că au găsit numitorul comun al valorilor promovate de religia ebraico-creștină. Amintindu-și de lecțiile lui Montesquieu, alții au invocat importanța existenței unor atitudini și valori diferite, ca, de exemplu, credința în libertate, participarea civică, deschiderea către negociere, compromisul, toleranța și respectul față de lege [Griffith, Plamenatz și Pennock, 1956]. Alții au subliniat necesitatea de a analiza valorile și credințele celor care fac (în mod direct) politică, nu doar pe cele ale cetățenilor, ale alegătorilor [Dahl
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
bazele culturale cele mai potrivite pentru un regim democratic - mai exact, pentru o democrație stabilă -, poate fi considerată cea a lui Almond și Verba [1963]. Pentru acești autori, cultura care susține cel mai bine o democrație este așa-numita cultură civică. Bazată pe o cercetarea de pionierat efectuată în Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Mexic și Italia în a doua jumătate a anilor cincizeci, Almond și Verba ajung la concluzia că această cultură este caracterizată de participare, de o activitate politică intensă (care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
au aventurat în această încercare. Huntington [1991: 69] propune patru pași, care pot fi sintetizați astfel: • o democrație stabilă este explicată prin gradul de legitimitate de care se bucură; • legitimitatea este explicată de un set de atitudini proprii unei culturi civice în care există încredere interpersonală, satisfacție față de viață, sentimentul de competență; • ansamblul este rezultatul unui nivel crescut de dezvoltare economică (venitul pe cap de locuitor fiind un indicator pricipal) și de educație, dar și al unei clase de mijloc bine
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
a lungul liniilor trasate și a obiectivelor deja identificate mai sus. O astfel de abordare trebuie să fie însă critică în privința argumentelor formulate de cei ce susțin (Putnam, 1993) că performanța institutională a unui regim democratic este determinată de tradițiile civice, instituțiile schimbându-se extrem de lent. Responsabilitatea (accountability) politică este obligativitatea fiecărui lider ales de a răspunde pentru deciziile luate ca urmare a solicitărilor formulate de cetățeni (electorat) sau de alte organisme constituționale. Schedler (1999:17) subliniază că responsabilitatea (accountability) politică
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau prin transformarea locului de muncă într-un mediu "mai prietenos", orientat către construcția de comunități adevărate, așa cum sugerează Putnam [2000, cap. 24]. Obiectivul este acela de a mări capitalul social sau încrederea reciprocă între cetățeni, consecințe ale creșterii angajamentului civic ce constă în o mai bună funcționare a instituțiilor. Aceasta echivalează cu consolidarea, în măsura în care este posibil, a sferei publice (cel puțin prin discuțiile cu privire la aspectele politice colective relevante, promovate de un serviciul public de radio și de televiziune de calitate
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Change: Historical Studies of Political Development, Boston, Little, Brown & Co. Almond, G.A. și Powell, G.B., 1966, Comparative Politics: A Developmental Approach, Boston, Little, Brown & Co.; Politica comparata, Bologna, Il Mulino, 1970. Almond, G.A. și Verba, S., 1963, The Civic Culture: Political Attitudes and Democracy in Five Nations, Princeton, N.J., Princeton University Press. Altman, G.A. și Perez-Linan, A., 2001, Assessing the Quality of Democracy: Freedom, Competitiveness and Participation in 18 Latin American Countries, Notre Dame University (lucrare nepublicată). Aquarone
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
endure?", în Journal of Democracy,7 (1). 2000, Democracy and Development: Political Institutions and Wellbeing in the World, 1950-1990, Cambridge, Cambridge University Press. Putnam, R.D., 1973, The Beliefs of Politicians, New Haven, Conn., Yale University Press. 1993, Making Democracy Work: Civic Traditions in Modern Italy, Princeton, N.Y., Princeton University Press; trad. it. La tradizione civica nelle regioni italiane, Milano, Mondadori, 1997. 2000, Bowling Alone. The Collapse and Revival of American Community, New York, Touchstone. Pye, L.W., 1972, China: An Introduction
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]