9,217 matches
-
dar acesta era rezultatul rezolvării problemelor curente, cumularea lor generând o schimbare continuă, însă neproiectată. De-abia cu câteva decenii în urmă sociologia începuse să dezvolte instrumente de schimbare socială punctuală, în slujba actorilor sociali. În anii ’90 s-a conturat o nouă preocupare a societăților: lansarea unor programe de dezvoltare socială. Dezvoltarea socială a început să apară ca preocupare la toate nivelurile: internațional (Uniunea Europeană prezintă o tentativă remarcabilă de dezvoltare economică și socială europeană programată), național („tranziția” reprezintă o experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltării sociale Întârzierea cristalizării paradigmei dezvoltării sociale a fost expresia modului în care schimbarea socială de până în prezent a fost caracterizată mai mult de sintagma schimbare prin crize decât de dezvoltarea socială proiectată și planificată. În ultimul timp s-a conturat însă tot mai pregnant o insatisfacție față de procesul natural de ieșire „spontană” din crize, cu performanțe modeste și costuri ridicate. În acest context, este un proces de cristalizare a capacităților de formulare a unor strategii de ieșire proiectată și planificată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asemenea procese de dezvoltare comunitară. Din acest motiv s-a preferat sistematic în anii trecuți utilizarea organizațiilor nonguvernamentale ca actori pricipali care să inițieze și să administreze asemenea procese, adesea cu excluderea autorităților locale. Dezvoltarea sectorială. În ultimele decenii se conturează încercări de elaborare a unor strategii de dezvoltare a anumitor sectoare ale societății. Primele asemenea programe s-au referit la sectoare economice: dezvoltarea sectorului energetic, de exemplu. Țările în tranziție au fost, probabil, pioniere, forțate de nevoia unor schimbări rapide
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a dovedit a fi o eroare, fiind ea însăși sursa principală a crizei economice și sociale cu care acestea s-au confruntat (Zamfir, 2004). Spre sfârșitul anilor ’90, dar mai ales la începutul anilor 2000, o nouă strategie s-a conturat: în locul „dezmembrării statului” ca soluție a dezvoltării s-a conturat „reforma statului”. A devenit tot mai clar faptul că dezvoltarea socială nu poate fi realizată prin mecanismele economiei de piață și al unor asociații private (organizațiile nonguvernamentale). Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
principală a crizei economice și sociale cu care acestea s-au confruntat (Zamfir, 2004). Spre sfârșitul anilor ’90, dar mai ales la începutul anilor 2000, o nouă strategie s-a conturat: în locul „dezmembrării statului” ca soluție a dezvoltării s-a conturat „reforma statului”. A devenit tot mai clar faptul că dezvoltarea socială nu poate fi realizată prin mecanismele economiei de piață și al unor asociații private (organizațiile nonguvernamentale). Se poate spune că ne aflăm în fața unei noi orientări dominată de obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
abordarea unor probleme de mare complexitate. Încep să se pună tot mai des probleme de genul: cum să relansezi o economie subdezvoltată, cum să minimizezi corupția, și sărăcia etc. Aici nu există soluții simple, ci „direcții de acțiune”. S-a conturat un nou concept-direcție de dezvoltare a construcției sociale: strategia. Strategia este o direcție globală de acțiune - de exemplu, disputa dintre neoliberalism și social-democrație. Social-democrația consideră că reducerea sărăciei trebuie realizată complementar cu creșterea economică și dezvoltarea unui sistem de protecție
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la atribuirea unor loturi sătenilor, ci include, obligatoriu, și formarea priceperii țăranilor de a lucra în mod eficient și sporirea condițiilor de înmulțire a forțelor creatoare prin dezvoltarea „culturii muncii eficiente”, a „culturii sănătății” și a „culturii sufletești”. Imaginea ISR conturată în cele peste două decenii de activitate surprinde o instituție ce a cercetat problemele fundamentale care au preocupat viața României interbelice și care a contribuit, simultan, la promovarea legăturilor culturale cu străinătatea, îndeosebi a solidarității europene, atât de necesară atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
101). În acest sens, următoarea parte va evidenția principalele momente din dezvoltarea și evoluția modelului social european în accepțiunea sa de politică socială europeană. Evoluția modelului social european Din punct de vedere legislativ, unele dintre documentele de referință care au conturat politica socială europeană sunt: Tratatul de la Roma (1958), Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989), Tratatul de la Maastricht (1992), Tratatul de la Amsterdam (1997) și Strategia Europeană de la Lisabona (2000). Datorită relevanței pentru tema abordată, este inclusă în analiză și Constituția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1995 Austria, Finlanda și Suedia. Intrarea în vigoare a Actului Unic European în anul 1987 a adăugat cooperării politice pe cea economică. Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989) a promovat ideea dezvoltării unui spațiu social european comun și a conturat principiile generale referitoare la condițiile de muncă și de trai ale persoanelor incluse pe piața muncii. Conceptul de spațiu social european a fost lansat în 1984 de Jacques Delors, președintele Comisiei Europene, și s-a referit inițial nu la obiective
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
extrem de complex, urmărind, în principal, reprezentarea intereselor tuturor statelor membre, acest act nu a reușit să obțină votul populației, fiind vehement criticat. Printre principalele critici se numără, paradoxal, faptul că nu reprezintă interesele cetățenilor și că nu reflectă Europa socială conturată din toate celelalte reglementări. Dincolo de speculațiile conform cărora votul de blam european a reprezentat un joc politic de culise îndreptat mai degrabă către configurația politică națională decât spre interesul european, votul negativ rămâne un punct de reflecție asupra măsurii în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rezerve cheltuieli bugetare crescute pentru șomeri. Deși suportul pentru ajutarea acestor categorii este foarte mare, sunt totuși mai puțin susținute comparativ cu sprijinul persoanelor vârstnice. Se poate afirma că, pe fondul unui sport ridicat pentru toate categoriile de cheltuieli, se conturează o tendință de sprijin mai mare acordat programelor universale cum sunt educația și sănătatea, ca și unor categorii precum vârstnicii și copii. Tabelul 3. Suportul diferențiat acordat programelor sociale Credeți că statul ar trebui să dea mai mulți bani pentruă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în perioada 1927-1969 de o dezvoltare rapidă în cadrul Școlii sociologice de la București, coordonată de profesorii Dimitrie Gusti și Henri Stahl, pe baza unor standarde mondiale de vârf. În acea perioadă, asistența socială a devenit o profesie cu un statut bine conturat în contextul celorlalte profesii și cu rezultate notabile în planul cunoașterii, prevenției și recuperării unor probleme majore ce duc la marginalizarea individului și a grupurilor sociale. Astfel, din 1927 până în 1952 formarea asistenților sociali a fost de tip universitar - patru
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
restructurare a sistemului de servicii de asistență socială pot fi asimilate opțiunii de solidaritate socială liberale. Dar sumara analiză a secțiunii dedicate politicilor sociale din planul de guvernare și lipsa unui plan concret sau a unei analize a sectorului serviciilor conturează mai degrabă ideea că direcțiile propuse sunt elemente ale unui experiment riscant atât pentru sectorul nonguvernamental, cât și pentru cel public. Este suficient să aducem în discuție câteva puncte vulnerabile ale sectorului nonguvernamental: disparitățile regionale și pe medii ale distribuției
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau dimensiunile lui. Tematica a stimulat dezvoltarea teoriilor justiției distributive, care s-au străduit, în timp, să identifice caracteristicile unei distribuții juste din punct de vedere social și economic. Amprenta diferitelor curente teoretice a făcut ca răspunsurile acestui demers să contureze o paletă largă de soluții, cel puțin la nivelul teoriei, mergând de la acceptarea inegalităților de orice tip - în virtutea libertăților și a drepturilor - până la urmărirea distribuirii egale a rezultatelor obținute. Între aceste extreme, teoreticienii au argumentat importanța justeței distribuției la startul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a scăzut până în jurul a 1-2% (în 1993 și 1996), pentru a crește constant începând cu a doua jumătate a anilor ’90. Datele din tabelul 6 nu oferă suficiente informații cu privire la evoluția distribuției veniturilor salariale în perioada de pretranziție. Se conturează totuși o tendință de concentrare a salariilor în intervalul dintre unul și două salarii minime odată cu apropierea de anul 1989, când procentul celor cu salarii mai mici de dublul salariului minim a crescut la aproape 90%. Procentul este superior celui
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
măsurare, este mai recentă. Mai ales în a doua jumătate a secolului XX au apărut instituții internaționale care și-au inclus în titulatură termenul dezvoltare, au fost create departamente de dezvoltare, au apărut „profesioniști ai dezvoltării” (development professionals), s-a conturat o „comunitate internațională a dezvoltării” (incluzând, în primul rând, organizațiile finanțatoare ale programelor de dezvoltare), au apărut discipline și metode de cercetare „developmentaliste”. Dezbaterile teoretice stârnite în jurul indicatorilor promovați au reactivat dileme teoretice mai vechi sau au generat unele dileme
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Monitorizării teritoriale curente, aparținând Oficiului Germaniei de Organizare a Spațiului (1982), precum și abordarea Organizației Națiunilor Unite propusă în manualul menționat anterior (vezi tabelul 1). Toate cele trei abordări prezintă o serie de teme comune - sănătate, educație, ocupare, venituri, dar se conturează și câteva diferențieri - OECD se centrează pe necesitățile individuale, proiectul „Monitorizării spațiale curente” evidențiază mai ales orientarea spre domeniul economic și al infrastructurii, în timp ce abordarea lui Zapf accentuează dimensiunea regională a unor indicatori sociali încadrați în domenii de interes specific
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru care trebuie să se caute confirmarea; ipoteza este, în fond, începutul de dezlegare a unei probleme”. Au dreptate cei care spun că o problemă bine formulată este pe jumătate rezolvată! Nu întodeauna ipoteza „sare în ochi”, nu mereu se conturează fără efort în fața cercetătorului. Se întîmplă ca acesta să sesizeze existența unei probleme, să reușească s-o și precizeze cu oarecare competență, dar ipoteza să rămînă totuși neexplicită. În acest caz, cercetătorul va recurge la un proces de elucidare a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
de la ipoteza cercetării, există o tendință - naturală, aș spune - a subiectului cunoscător de a afla cît mai multe, iar aceasta îl poate conduce la excesul de informație. Pe de altă parte, nu întotdeauna la începutul unei cercetări demersul este perfect conturat în mintea cercetătorului, și atunci instrumentele sale de investigație vor avea lacune ce vor produce penuria de informație. Nu este grav că pot apărea suprasaturarea, subsaturarea informativă sau informații incorecte sau nesigure, grav este doar să nu-ți dai seama
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
era dispusă să discute despre construirea unei uzine de cracare catalitică a petrolului 1126. Reprezentanții guvernamentali ai ambelor țări au început, totodată, tratativele pentru reînnoirea acordului de schimb cultural și pregătirile pentru un acord consular. Deși alegerile prezidențiale americane se conturau în noiembrie, ambele țări încercau să continue în același ritm extinderea relațiilor bilaterale. În septembrie, secretarul de stat Rusk le spunea membrilor Clubului de Economie din Detroit că deși România rămînea o țară comunistă, ea vădea un puternic spirit de
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
70). Iar această "descoperire" a dublei comuniuni originare și lingvistice s-a datorat istoriografiei secolului al XVII-lea, prin intermediul căreia "conștiința etnică a fost cel mai coerent exprimată" (Georgescu, 1991, p. 70). Identitatea etnică românească a fost pentru prima oară conturată de Nicolaus Olahus (Nicolae Românul) primul român care a afirmat, oarecum evaziv, originea latină a neamului său, introducând în spațiul românesc ideea afirmată deja în cultura umanistă europeană. În lucrarea sa HUNGARIÆ Liber I. Origines Scytharum et Chorographica descriptio Regni
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ortodocși. Reforma protestantă, pătrunsă până în adâncul arcului carpatic, a spulberat unitatea de credință catolică ce îi solidariza pe dominatorii politici ai Transilvaniei împotriva plebei valahe alcătuită în covârșitoarea sa majoritate din iobagi ortodocși. În secolul al XVI-lea s-au conturat, astfel, faliile confesionale care acum îi divizau pe hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari la a primi propaganda reformată ce folosea în interesul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoricii imperiali în numele nobilității originare a românilor. Prin importantele lor opere istoriografice, cărturarii ardeleni au articulat și consolidat o proeminentă conștiință de sine a românilor, configurată în jurul axului central al latinității poporului român. Totuși, această identitate etnică atât de ferm conturată în conștiința colectivă a românilor nu era dublată și de un program politic de unire a tuturor românilor într-un singur stat național. Proiectul statului-națiune încă nu a fost "imaginat" politic. Absența unui asemenea proiect unionist din imaginarul politic al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
societății feudale bazată pe ranguri și stări și prefacerea acesteia într-o societate clasială, un proces însoțit în paralel de înlocuirea monarhiilor absolutiste fundamentate pe dreptul divin al regelui cu politii ce se legitimau în baza suveranității populare, s-a conturat o nouă matrice a echilibrului geopolitic european sub forma sistemului interstatal. În cadrul acestui sistem interstatal, statele-națiune constituiau noii actorii colectivi, fiecare revendicându-și legitimitatea în fondul suveranității populare și justificându-și acțiunile în numele interesului național. Noua matrice definită structural de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
căreia se strânge discursul istoric devine Carol I, iar categoria politică în jurul căreia se reconfigurează memoria națională devine regalitatea, conceptualizată ca o întăritură cardinală a statalității, unității și independenței românești. Centralitatea figurii lui Carol și însemnătatea regalității încep să se contureze în literatura școlară cu un oarecare ecart. Manualul lui Melidon (1876), publicat la un deceniu de la întronarea lui Carol ca domn al României, nu dedică decât un paragraf de trei rânduri "M. S. Carol I, înrudit cu toțĭ împĕrațiĭ pămêntului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]