10,875 matches
-
auzite, luate din viața reală, capătă cinstirea vieții lungi.” Honoré de Balzac 178. „Se cuvine ca judecătorii să aibă în mâini cartea legii, iar în inimă, spiritul legii.” Francis Bacon 179. „Oamenii inteligenți totdeauna sunt cea mai bună carte de conversație.” J. W. Goethe 180. „Dictonul <<Cărțile sunt arme>> a fost îndreptat în apărarea democrației, ca forță mondială.” Allan Nevins 181. „Este curios cât de tiran poate fi obiceiul de a citi.” James Russell Lowell 182. „Camarade, aceasta nu-i o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
despotismul, vanitatea rangului, prejudecățile de tot soiul. S-ar vedea că mai toate cărțile sunt corupătoare, că și cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților bune e ca o conversație cu cei mai de ispravă oameni din secolele trecute care le-au fost autori și chiar o conversație învățată, în care ne destăinuiesc doar cele mai bune din gândurile lor.” René Descartes 657. „Nu va ajunge nici înțelept, nici învățat
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cele mai bune fac aproape tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților bune e ca o conversație cu cei mai de ispravă oameni din secolele trecute care le-au fost autori și chiar o conversație învățată, în care ne destăinuiesc doar cele mai bune din gândurile lor.” René Descartes 657. „Nu va ajunge nici înțelept, nici învățat animalul încărcat cu câteva cărți; cum va putea el afla, cum va ghici acest cap sec dacă pe
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
îi arată un pat. Ar vrea să-i telefoneze soțului ei, să vadă dacă s-a întors, dar Cléa dispăruse undeva în casă. Rafale de ploaie izbesc violent în ferestre. Așezate în fotolii, două femei, singurele treze, le urmăresc atent conversația. Înțelege că una dintre ele este mama Cléei și că mama și fiica se tot ciondănesc. Cléa primise de la tatăl ei, care i-a lăsat moștenire propriile capricii, o sumă mare ca să-și deschidă prăvălia, dar, după părerea doamnei Sinus
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile dintre infirmiere, află că bărbatul ei a lăudat la radio, într-un interviu, competența doctorului Pacienza, spre marea bucurie a doctorului Sinus. Firește, asta e în avantajul afacerilor lui. Televiziunea din Tel Aviv preia imediat știrea și adaugă că ar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi primește ca stăpână a casei, iar căpitanul destupă câteva sticle cu un excelent vin local, provenind din pivnițele de la Șaba, o localitate mică, situată pe țărmul estuarului, unde s-a stabilit de câțiva luștri o colonie de podgoreni nemți. Conversația alunecă mai întâi spre consecințele pactului, și câțiva ofițeri sunt de părere că asta ne privește îndeaproape. Căpitanul povestește cum a capturat doi inși care încercau să treacă frontiera cu hărți pe care erau marcate amplasamentele sectoarelor pe teren. Și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
faci sânge rău. Și domnișoara Nastia e bine? "Bine, foarte bine, altora le-ar merge mult mai rău." Era acasă? Trebuia să-i spună ceva urgent. Nu, nu era acasă. Poate vine diseară? Confirmare dubitativă: cu siguranță poate. Extenuat de conversația cu Motea, se retrase în camera lui și se trânti pe pat. Geamurile de la casa vecină îi trimiteau reflexele soarelui la apus. Ziua se mai sfârșea o dată într-o baie de sânge abstract. Apropierea nopții te aspiră uneori ca un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pielea unui soț care preferă să-și treacă timpul la cârciumă, obosit de viața conjugală și obosit de toate. Dar se pare că și cele două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia să renunțe la a le mai ține tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
soț care preferă să-și treacă timpul la cârciumă, obosit de viața conjugală și obosit de toate. Dar se pare că și cele două femei se culcau din ce în ce mai târziu. Le găsea mai mereu în salon, tăcute și absente. Conversația, orice conversație, suna fals, tăcerea devenea tot mai grea și trebuia să renunțe la a le mai ține tovărășie, invocând oboseala, exagerând durata serviciului, bombănind contra zonei care nu-i lăsa niciun răgaz. Curios, fantomele doamnei Segal începură să-i facă și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel și Hector. "S-au dus să se plimbe până la far, spuse Caterina, Nel vrea să vadă cum îl aprinde." Și-l întrebă: Un ceai, o cafea?" Locotenentul optă pentru ceai. Adoptaseră obiceiuri rusești. Rămas singur cu Lillișu, începu o conversație dintre cele mai banale: "E foarte frig azi..." Emoția amoroasă secătuiește uneori imaginația. Sau îi lipsea chiar într-atât interesul pentru tânăra fată? Cât despre ea, nu răspundea decât monosilabic, vizibil bosumflată. Dialogul lâncezea. Întorcându-se cu samovarul, Caterina remarcă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
proaspăt și răspândind o ușoară mireasmă de apă de colonie, ca să-și bea cafeaua cu gazdele. Răsturnat în fotoliu, picior peste picior și cu o țigară între degete, își ducea delicat la buze ceașca de cafea, cu degetul mic ridicat. Conversația nu era prea însuflețită, mai ales că invitatul obligatoriu nu înceta să laude isprăvile Führerului, căruia părea să-i reușească totul. Într-o zi, când Nel, preocupată de tema la matematică, îi urmărea pe sărite discursul, nu auzi decât sfârșitul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vârî o prăjiturică în cealaltă și, luând-o cu gingășie pe posesoarea lor pe după umeri, o îndrumă spre ușă: "Mulțumesc, la revedere!" Iubea poporul, dar nu prea de aproape. Fata ieși aruncând, cu capul întors, o ultimă privire în cameră. Conversația nu se reluă decât după o clipă, răgaz ca acest interludiu să se piardă în negurile universului. Îți spuneam așadar că ar trebui să facem cunoștință mai bine. Fața fetei deveni inexpresivă. ... de vreme ce ai decis să urmezi ultima clasă la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se consacra, târziu, educației tinerelor generații, doamna Dunin nu se ferea de vizite. Le servea cu ceai, prăjituri, bomboane pe toate cele care îi băteau la ușă, câteodată cu unicul scop de a se îndopa cu dulciuri, și le făcea conversație. În franțuzește. Era meseria și plăcerea ei. Dar fata venită să împrumute acul de cusut avea alte griji decât să exerseze franceza. Nu se așeză pe micul fotoliu decât cu vârful feselor, înghiți iute câteva delicatese, făcu să dispară altele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sănătate a Georgetei Horodincă s-a tot deteriorat, alternând perioadele de strictă supraveghere medicală în spital cu temporare pauze de externare. Deși extenuată de programele chimioterapeutice dure, stresată psihic de urmările știute care reclamă proteza capilară, simțea nevoia contactelor, a conversației. S-a întâmplat să o însoțim în scurte plimbări. O singură dată s-a aventurat să ne acompanieze, pe mine și pe soția mea, la recentul, pe atunci, deschis muzeu în Montmartre în memoria lui Dali. Nu se mai sătura
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de buni ascultători? Privind prin fereastra tramvaiului pe deținătorii de telefoane mobile, observi cu surprindere că toată lumea vorbește încontinuu și foarte rar descoperi pe cineva care, ținând telefonul la ureche, ascultă cu răbdare ce i se spune de la capătul celălalt. Conversațiile noastre de pe stradă și de oriunde sunt făcute doar din fraze trunchiate, căci rar se întâmplă, nu-i așa, să ne lăsăm interlocutorul să-și termine vreun gând. Ce avem noi să-i spunem este desigur mult mai important și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
avem noi să-i spunem este desigur mult mai important și nu suferă nici o amânare. Dacă am încerca însă să ascultăm cu răbdare la telefon pînă când intervenția noastră va fi dorită, dacă l-am asculta pe interlocutor în orice conversație până când și-ar descărca tot năduful și ne-ar întreba simplu ce credem, dacă asta s-ar întâmpla în fiecare zi, în fiecare loc, particular sau public, la orice emisiune TV, la orice ședință de parlament, oare ce s-ar
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
regim, uneori aflați în conflict deschis cu acesta, ca filosoful Benedetto Crocc. Printre aceștia și-a recrutat literatura italiană din cei douăzeci de ani de fascism pe cei mai de seamă reprezentanți ai săi: un Elio Vittorini (Garoafa roșie, 1933, Conversație în Sicilia, 1941) un Cesare Pavese (poemele din volumul A trudi fară vlagă, 1936 și Țara ta, 1941), un Alberto Moravia (Indiferenții, 1919), un Ignazio Silone care, după ce a luat drumul exilului mai întîi la Moscova, apoi în Elveția după
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului predispus la idealizare. Cunoscutul profesor cărturar N.I. Popa, într-un interesant eseu, scrie o analiză amicală a "ieșenismului" ca mod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spune că nu cuvintele descriu Luna ci Luna născocește cuvintele pentru ca ele să înfățișeze mai bine sublimul din lumina ei. Iar autorul "Adelei", sensibil și romantic, acceptă până la urmă Luna tuturor poeților. Poate de aceea era prezentă și la îngânduratele conversații dintre Emil Codrescu, eternul îndrăgostit, și frumoasa Adela, cântând apoi la clavecin valsuri de Chopin. În cerdacul lor "de sub lună" era aceeași prezență selenară, era și Luna lui Eminescu și cea a lui Turgheniev. Poate ceva mai mult a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
numai inflexiunile vocilor, ale celor demne de a fi ascultate, se înțelege. Taci ca-ntr-o singurătate copleșitoare, ca-ntr-un pustiu dinspre care parcă se aud niște șoapte aduse de adierea vântului. Tăcând și ascultând, se înfiripă totuși o conversație interioară, mai adevărată decât cealaltă, obișnuită. Te auzi într-un ritm inconștient imprimat, vocea ta vine nu știu de unde, poate dintr-o angelică tăcere cu accentul depărtărilor inimaginabile. Vine ca dintr-o implozie sau mai degrabă ca o explozie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vieți fără legătură unele cu celelalte, trecînd de la o scenă la alta și de la o situație la alta, fără vreun scop anume. Tinerii slacker pierde-vară trăiesc într-o societate suprasaturată de media, în care produsele culturii media oferă baza pentru conversație, suportul vieții și fanteziilor lor. Un tînăr vorbește despre conspirații la nivel guvernamental și agenți lucrînd sub acoperire pentru programul spațial, referindu-se la articole din World Weekly News; un altul face speculații asupra publicației Live Elvis; o tînără agitată
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
colegul de cameră al tînărului se uită la televizor în aceeași încăpere. Totul se derulează fără ca personajele să schimbe vreun cuvînt pe parcursul acestei scene. S-ar putea spune că filmul explorează suprafața lucrurilor și, în ciuda faptului că apar momente de conversație extrem de alerte sau pline de umor, nu e vorba de o evoluție a personajelor, de o dezvoltare și de un deznodămînt al acțiunii sau de construirea unor semnificații profunde care să unească toate aceste secvențe sau să conecteze toate aceste
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
suveran care își domină mediul și îi controlează pe cei din jurul ei, artista Laurie Anderson prezintă imagini mai egalitariste ale relațiilor sale sociale. În Home of the Brave, un documentar din 1986 despre spectacolele sale, ea apare și dispare din conversațiile cu membrii distribuției, adesea plasîndu-i într-o poziție privilegiată pe ceilalți artiști sau prezentînd membrii ansamblului cîntînd și dansînd; în aceste scene, Anderson adesea se retrage spre margine, alteori contopindu-se cu ansamblul. Dimpotrivă, Madona întotdeauna domină anturajul și este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
despre altele. Astfel, comunicarea privată are loc de obicei în cadrul grupurilor foarte mici și în special în discuțiile dintre două persoane, deși nu este nevoie ca acestea să se afle față în față. Într-adevăr, nu doar corespondența, dar și conversațiile la telefon au diminuat vizibil nevoia de apropiere fizică în comunicarea privată. Comunicarea privată este în mod clar mai puțin "imperfectă" decât comunicarea publică; și totuși nu este "perfectă". De exemplu, un trafic complet și continuu bidirecțional este teoretic imposibil
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
abrupt, precum o avalanșă stârnită de ecoul unei vorbe nestăpânită la timp. * * * ,,Atât mai trebuia...să le strici aparatele...! Nu are sens...nu au ei aparate pentru tine!’’ Replică ironică, tăioasă, acidă, lovind exact la țintă. Mariana a început o conversație cu Vera (conversație la care nu mă așteptam): Doamna Vera, lăsați că...Virgil mi a spus că dumneavoastră sunteți cea mai bună prietenă a lui...dintre asistente... Sunteți singura asistentă cu care s-a înțeles bine până să plece acasă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]