11,537 matches
-
constituie forma de bază pentru această formă compusă a "problemei" sau "premisei". De altminteri, chiar și "forma" raționament se multiplică, fiindcă argumentarea dialectică poate cuprinde un șir de raționamente. Dacă o premisă este formulată astfel: "lumea este sau nu este eternă?" (unul dintre exemplele lui Aristotel), atunci putem ușor observa că este vorba despre un enunț alcătuit din două judecăți de predicație: 1. "Lumea este eternă"; 2. "Lumea nu este eternă". Strict formal, enunțul dialectic cu rol de premisă are ca
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un șir de raționamente. Dacă o premisă este formulată astfel: "lumea este sau nu este eternă?" (unul dintre exemplele lui Aristotel), atunci putem ușor observa că este vorba despre un enunț alcătuit din două judecăți de predicație: 1. "Lumea este eternă"; 2. "Lumea nu este eternă". Strict formal, enunțul dialectic cu rol de premisă are ca unitate structurală a sa forma judicativă originară S P. Prin urmare, nu ne aflăm în afara limitelor dictaturii judicativului cu premisele dialectice. Totuși, este evident tonul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o premisă este formulată astfel: "lumea este sau nu este eternă?" (unul dintre exemplele lui Aristotel), atunci putem ușor observa că este vorba despre un enunț alcătuit din două judecăți de predicație: 1. "Lumea este eternă"; 2. "Lumea nu este eternă". Strict formal, enunțul dialectic cu rol de premisă are ca unitate structurală a sa forma judicativă originară S P. Prin urmare, nu ne aflăm în afara limitelor dictaturii judicativului cu premisele dialectice. Totuși, este evident tonul diminuat formal din Topica, fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Ioana. Cu un ceas, cu un batic... Surpriza a fost mare pentru señor Arencibio Pedrozo Fernandez de la Luna cînd a constatat că fetița era neprihănită. O lună de zile a durat iubirea româno-cubaneză, apoi lacrimile și jurămintele și-au jucat eternul rol al despărțirii. La 14 ani Ioana a adus-o pe lume pe Isabel, același nume pe care îl purta mama lui señor Arencibio Pedrozo Fernandez de la Luna. În tot acest timp au urmat scrisori udate de lacrimi, părăsirea familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ale Majestății Sale și i-au omorît pe toți. Pe această terasă. Îi văd în lanțuri, resemnați. Apleacă supuși capul și... trec silențioși în lumea umbrelor. A da, se văd urme de sînge! Noaptea devine stăpînă și candelele cerului ard etern, sfidînd efemera noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au intrat în veșnicie, cam prea devreme. Toropeală și probleme rasiale Este greu să te întorci în timp, chiar dacă ai o fantezie nemaipomenită, și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Bine te-am găsit, mărite Spirit. - Până să ajungi tu, eu am tras cu ochiul prin biserică și împrejurimi. Am o mulțime de noutăți să-ți spun. - Abia aștept să mi le dezvălui, mărite Spirit. Eu aș începe însă cu eterna întrebare. Când a fost zidită biserica mănăstirii Sfântul Spiridon? - Apoi s-o începem cu începutul. Din zapisul de la 25 dec. 1751 (7260) aflăm că Gheorghie Carpu căpitan scrie: „Facem știre cu această scrisoare a noastră pentru casile noastre din Ieși
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
purpura din noi, / iar galbenul din steag mai mândru-arată, / sub cer senin, ni-i brațul mai vioi. / Din trainicul granit ne-ai învățat / să ne durăm o mândră, nouă țară, / Făptura ta și sufletul ne-ai dat / să ne simțim eterna primăvară ! - Venind înspre anii mai apropiați nouă, putem relata și alte date, mai mult legate de problemele satelor. iată-le: Până la mijlocul secolului al XVIII-lea așezarea Pungești a făcut parte din ținutul Tutova. Era evidențiată în ocolul Tutovei încă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
traversează același scenariu, dar toți îl trăiesc ca pe o noutate totală, ca pe o surpriză, ca pe un șoc. Cu alte cuvinte, credința în eternitatea, predeterminarea și unicatul întâlnirii, deși contrazisă sistematic de realitatea imanentă, se dovedește ea însăși eternă, predeterminată, unică. Ceea ce înseamnă că evenimentul iubirii se situează în alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul și unicitatea există: există substanțial, deplin, așa cum există lumile cu mai multe dimensiuni, așa cum
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
departe. Aceasta duce la o nouă contribuție din partea sa. Dacă încearcă să o compenseze ridicând prețurile produselor, atunci pierde în concurență cu produsele moldovenești; dacă nu o face, atunci această contribuție duce la micșorarea capitalului. E vorba aici de un etern și vătămător lucrum cessans și damnam emergens, care stă drept mărturie destinului său fatal fără seamăn. E o imagine tristă atunci când îți vezi deodată seva vieții scurgându-se! Dar să continuăm. T. Avantajele sale extraordinare, care sunt strâns legate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
societatea noastră îl coboară la nivelul a tot soiul de utilizări industriale. Totuși, din cînd în cînd putem vedea în revistele noastre ilustrate o reclamă, în care textul următor înconjoară imaginea unei bijuterii din cupru : „Cuprul, discret, dar vital ; frumos, etern, strălucitor, sclipitor, universal, cald, bogat, unic. Cuprul ne înfrumusețează”. Nici miturile indienilor de pe coasta Pacificului nu se exprimă altfel. De aici și atracția pe care, independent de valoarea și de frumusețea lor, bijuteriile o exercită asupra etnologului. Ele ocupă unul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sociabilității văzute la scară monocelulară. Fără îndoială, Vico își restrîngea teoria la istoria societăților umane așa cum se derulează ea de-a lungul timpului. Dar, dincolo de datele empirice, pentru el era mai ales mijlocul de a ajunge la „o istorie ideală eternă pe care o parcurg în timp istoriile tuturor națiunilor”. Întreprinderea lui se bazează, desigur, la început pe o distincție între lumea naturii pe care o cunoaște numai Dumnezeu, fiindcă el a făcut-o, și lumea omului sau lumea civilă, făcută
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
acceptat pentru o eventuală supraviețuire, Brâncovenii aleg sublimul șiși mărturisesc marea lor iubire pentru Iisus cel răstignit și intră astfel în veșnicie. Un tablou despre o familie, o carte despre deșertăciunea Utopiei, un exemplu de sfințenie călăuzitoare, o scriere abordând eternele probleme ale conștiinței umane. 9. Suferințele din Ardeal Vasile Stoica Descriere: Cartea „Suferințele din Ardeal” tratează momentele cele mai importante ale istoriei Transilvaniei și este scrisă de un bun cunoscător al evenimentelor, preocupat să aducă puțină lumină în luptele de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
nouă În cadrul mult visatului NATO: oase rupte și atât, În numele cine știe căror interese străine. Un precedent: Contrareforma - o treabă străină - a folosit și pe românii ortodocși, deveniți greco-catolici, ale căror suferințe n’au trecut nici astăzi, după trei secole... Etern este Însă poporul, cu drepturile lui specifice cu tot, acela căruia i se cere un sacrificiu, În ideea nobilă de a nu avea „pretenții teritoriale“, de parcă România visează cine știe ce teritorii de pe aiurea. Nici nu avem astfel de pretenții ci, de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tratat nedrept. Pe vremea lor, NATO nu va mai exista, dar tratatul da. Să le lăsăm și grija și dezonoarea de a găsi calea prin care un tratat devine un simplu petec de hârtie? Poporul - cel român mai ales - e etern și-și caută, cu voia sau fără voia neprietenilor, Întregirea. E asemenea copacului căruia i s’a proptit de trunchi un gard, chiar făcut din lemnul lui. Pe sub gard Își Întinde rădăcinile, iar pe deasupra crengile, chiar de-au fost ciuntite
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
un punct, descriind unghiuri de atâtea grade. Adică Y-ul conține mai multă informație, deci e mai negentropic. Primul paradox: negentropică la chip, femeia e entropică În nucleu. Țesuturile femeii sunt oxidante, ca și cum ar fi mai bogate În oxigenul smuls eternei și omniprezentei ape. Ale bărbatului sunt reductive, ca și cum ar fi mai bogate În hidrogenul aceleiași ape. Iar planeta ce-i adăpostește pe amândoi era, la Începuturile ei, bogată În „masculinul“ hidrogen; acum, În „femininul“ oxigen. Ca și cum compatibilitatea cu mediul a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și necurate. Pe lângă că e o dovadă - a câta? - a subiectivismului uman, o clasare presupune cunoașterea integrală a elementelor clasate ceea ce, În cel mai bun caz, exclude posibilitatea apariției unor forme noi de viață, adică neagă legea primordială dar și eternă a viului și neviului: evoluția. Pe urmă, odată alese speciile de interes, omul a procedat la selecția În cadrul lor, una la fel de subiectivă căci, după principii străine Naturii, a dezechilibrat acea „constelație“ de caractere care e fiecare specie, exacerbând pe unele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai ales dacă sunt bogate În humus, alt reducător. Și, ca să Închei mai abrupt decât am Început, adică „ce iei pe mere dai pe pere“, să-i mai dezvălui niște secrete, menite a ilustra că În Natură nimic nu e etern, mai mult, totul e relativ. Trecător, căci sfecla conține În ea și germenii distrucției: acumulând zaharoză, Îi adaugă și invertază, enzima ce-o descompune În componente - glucoză și fructoză; de aceea, În spiritul unui viitor subiect, dar la „Pro Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sub patronaj divin, românul e poate un ecolog „avant la lettre“. Iar lupii se adună la sfatul cu patronul și, strânși grămadă, Își alcătuiesc familii și pun la cale puiuți care, odată cu primele raze primăvăratice, vor relua, iar și iar, eternul periplu al vieții, cu bucurii dar mai mult necazuri. Căci nici lupul n’are o viață atât de ușoară. Dar, pentru ca Însuși Petru, primul apostol, să-i fie patron, lupul nu-i un oarecine. Ținut la mare cinste de daci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
similibus curantur empiric. Dar nu de asta doresc să vorbesc, ci tot de o idee, anume de esența proverbului, adică perenitatea pe care ea, planta, deși cu sângele făcut apă, o Întruchipează cel mai bine. Căci, În teorie, planta e eternă. Chiar dacă viața-i este finită, asta se datorează accidentelor. Deie Cerul să trăim atâta cât să băgăm de seamă că dacă un arbore nu e rănit, nu-i este Întrerupt acel gingaș dar veșnic viu strat de celule care este
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
degradare, regenerând sau, dacă vreți, născându-se dintr’un alt Univers, „uzat“, de dinaintea Marii Explozii și furnizându-și propriile ruine drept „materie primă“ celui viitor. Ceva trebuie să se schimbe totuși: e vorba de forma În care se prezintă viața eternului Univers de fiecare dată, legile mișcării lui, o mișcare absolut internă, de bibelou, dar unul care nu stă pe etajera cuiva care ar putea fi tentat să-l transforme În motor... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 martie 2003, ora 17,49
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu merita a fi pusă... „Sâmbătă cu prieteni“, 30 noiembrie 2002, ora 16,45 18. Locuri Încă și acum, când Întocmesc „raportul“, mă ard urechile, acoperite ieri de căști, trei ore, adică atâta cât a durat rolul de corealizator, alături de eternul Aurel Brumă și distinsul Nicu Gavriluță, alt invitat. Tema? Există o relație definitorie a omului cu locul nașterii lui; există, În acest context, vreun loc privilegiat per se, poate dublat de un genius locus? Întrebări principale, la care se adaugă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cristi n’a mai apucat să Încredințeze eterului din spusele mele; sau n’a mai apucat să „traducă“, după frumoasa expresie a delicatei amfitrioane. Dar, tot corpus-ul „tors“ la urechea amicului meu vă stă acum la dispoziție, În forma „eternă“ - ghilimelele subliniază faptul că nimic nu e etern Într’o lume relativă ca a noastră -, aceea a unui scripta manent. Unul completat - avantaj pentru cititor - cu imagini și note. Nu-mi stă În caracter să atrag atenția asupra mea: atenția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din spusele mele; sau n’a mai apucat să „traducă“, după frumoasa expresie a delicatei amfitrioane. Dar, tot corpus-ul „tors“ la urechea amicului meu vă stă acum la dispoziție, În forma „eternă“ - ghilimelele subliniază faptul că nimic nu e etern Într’o lume relativă ca a noastră -, aceea a unui scripta manent. Unul completat - avantaj pentru cititor - cu imagini și note. Nu-mi stă În caracter să atrag atenția asupra mea: atenția poate fi chiar aceea a unui dușman. Îmi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ai aflat vechiul curs al Prutului, demult acoperit de pădure, doar analizând solul. D’apoi drăguța de ea, cu mustăcioarele ei... Mda Îți rămân dator cu o fripturică pentru lecția ta de ecologie, din care aflu că nimic nu e etern În lumea noastră, mai ales atunci când e sălbăticia unui Început. Totul e să afli, În această degradare, poezia menită s’o compenseze. Fii atent, Cristi: părintele ecologiei, Haeckel, care a definit-o pe la 1865, apare În Însemnările lui Eminescu, atent
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
da viață haiducilor și zmeilor spre desfătarea imaginației mele. În acea căsuță bătrânească eu am văzut întâia oară lumina zilei, după care am fost îmbrăcată cu cămașa de noapte brodată a bunicii. Ea credea în superstiția ce zice că iubire eternă va fi purtată de copil pentru cel a cărui îmbrăcăminte a purtat-o dânsul întâia oară. Așa a și fost, dar nu superstiția a fost factorul declanșator al simțămintelor mele, ci însăși personalitatea ei înfloritoare. Primii 7 ani din viață
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]