10,806 matches
-
la Guvernul Provizoriu de Unitate Națională și la alegerile din 1947, dar au fost eliminate prin fraudă electorală, intimidări și violență. În vremuri de schimbări radicale, ei au încercat să conserve un oarecare grad de economie mixtă. Guvernul polonez în exil a continuat să funcționeze până în 1990, deși influența lui s-a redus. Partidul Muncitoresc Unit Polonez a proclamat Republica Populară Polonă ("Polska Rzeczpospolita Ludowa") după scurta perioadă a guvernului de coaliție „de Unitate Națională”. Acest partid de guvernământ a fost
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
(gr.: Επίκτητος; lat.: "uș" n.55- d.135) a fost un filozof grec stoic. Probabil s-a născut la Hierapolis, Phrygia, si a trait o mare parte din viață în Romă până în momentul exilului la Nicopolis, unde a și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai apoi, al lui Domițian, a fost discipol al lui Musonius Rufus (92/93 d.H.). Eliberat de Epaphroditus, a predat o vreme filozofia
Epictet () [Corola-website/Science/304353_a_305682]
-
și, ca atare, era un prieten al SUA și al statelor din vestul Europei. În 11 februarie 1979 a avut loc Revoluția Iraniană condusă de ayatollahul Ruhollah Khomeini și a fost înființată Republica islamică. Mohammad Reza Pahlavi a pleacat în exil, în Egipt, unde, grav bolnav, a murit la 27 iulie 1980, la vârsta de 60 de ani. Președintele Egiptului, Anwar Sadat i-a organizat funeralii de stat.
Mohammad Reza Pahlavi () [Corola-website/Science/304356_a_305685]
-
talent fotografic. În ziua de 18 ianuarie 1990 Alteța Sa a pășit pentru prima dată pe pământul țării sale alături de Alteța Sa Principesa Moștenitoare Margareta,sora sa mai mare, fiind primii membri ai Familiei Regale a României care s-au intors din exil, după o întrerupere de 42 de ani. Altețele lor au petrecut în România opt zile timp în care au împărțit ajutoarele constând în medicamente, alimente, haine și alte ajutoare de urgență. Principesa Sofia vizitează orfelinate, spitale, case de bătrâni, sate
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
sale. În luna ianuarie 2015 Principesa Sofia a revenit pe tărâm românesc, după mai bine de 20 de ani, pentru a fi alături de sora sa Principesa Mostenitoare Margareta la aniversarea de 25 de ani de la întoarcerea în România, după un exil de 42 de ani, si de activitate a Fundației Principesa Margareta a României. În cadrul jubileului aniversar în zilele de 17 și 18 ianuarie au loc o serie de evenimente dedicate celebrării acestui important sfert de veac al Coroanei în serviciul
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
pe 2 decembrie 1791. În perioada 1523-1603 Margrafii de Hohenzollern au fost și domnitorii Ducatului Jägerndorf. În anul 1796, viitorul rege Maximilian I Iosif de Bavaria, originar din linia Pfalz-Zweibrücken a familiei Wittelsbach, a ales Ansbach ca reședința sa de exil, după ce orașul său matern Zweibrücken fusese ocupat de Franța. Maximilian conte de Montgelas (1759-1838) - mai târziu ministrul regelui de finanțe și interne - a dezvoltat acolo pentru prințul său fără țară Maximilian un concept cuprinzător pentru o radicală reorganizare politică a
Ansbach () [Corola-website/Science/304373_a_305702]
-
diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. A divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil și-a petrecut-o în Franța, la Cannes, unde a închiriat un apartament și unde a murit în 1956, la vârsta de 62 de ani. La 12 octombrie 1894, Principesa Maria, viitoarea Regină a României, pe atunci doar soție a
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
familie avea planuri de căsătorie. Întâlnirea nu a mai avut loc și principesa îl revede în Elveția pe George al Greciei. Acesta se afla într-o poziție umilitoare, fiind alungat din țara sa în timpul conflictului mondial și trăind acum în exil împreună cu familia. Deoarece după terminarea războiului mai multe țari au renunțat la monarhie, exista în acea perioadă un puternic curent antiregalist, perfectarea unei căsătorii cu un cap încoronat al Europei fiind astfel un lucru destul de dificil chiar și pentru neobosita
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
pe teritoriul Greciei pentru prima dată în calitate de soție a prințului moștenitor, statutul familiei regale elene nu era unul de invidiat. Cu doar câteva luni în urmă, Regele Constantin își recăpătase tronul, întorcându-se în țară după mai mulți ani de exil. Populația Greciei era în continuare împărțită în două tabere, una revoluționară și alta monarhistă, existând numeroase tensiuni. Elisabeta nu se acomodează în noua ei țară, relațiile ei cu ceilalți membri ai familiei regale elene fiind și ele glaciale. Lipsa oricăror
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
În 1924, după 15 luni de la încoronare, Regele Georgel II-lea este obligat să abdice (se va mai întoarce pe tron încă o data în 1935) și Elisabeta va renunța la coroana Greciei cu un sentiment de ușurare. Cuplul trăiește în exil mai întâi la București și apoi la Londra. Relațiile dintre cei doi se răcesc rapid, începând să trăiască separat. Vor divorța oficial abia în 1935, fosta regină Elisabeta redevenind principesă. Întorcându-se în România cu mult înaintea divorțului, ea va
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
în românește. În primăvara anului 1947, principesa primea o telegramă prin care era anunțată de moartea fostului soț, Regele George al II-lea. În cartea sa de memorii de mai târziu, prințul Nicolae își amintea că Elisabeta îi povestise, în exil, cât de mult plânsese la aflarea veștii triste, „"de parcă l-ar mai fi iubit pe prinț"”. Și tot el exclama: „"Enigmatica noastră Elisabeta ne contraria pe toți încă o dată!"”. Acapararea puterii de către comuniști după sfârșitul celui de-Al Doilea Război
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
și Principesa Ileana oprea în halta Banloc. Pe peronul de scânduri se aflau trei femei: fosta Regină a Greciei, principesa Elisabeta, împreună cu cele două servitoare, toate trei cu câte o valiză în mână. După urcarea lor, trenul a pornit spre exil, care pentru Elisabeta avea să fie fără întoarcere. După ce a petrecut o scurtă perioadă în castelul rudelor sale germane de la Sigmaringen, prințesa s-a stabilit la Cannes, pe Coasta de Azur, unde a închiriat un apartament. Mai târziu a început
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
regina mamă a Iugoslaviei, după asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei la Marsilia în 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. Maria a murit în exil la Londra, pe 22 iunie 1961 și a fost înmormântată la "Royal Burial Ground", Londra. În 2013 a fost reînhumată la Mausoleul Regal Oplenac de lângă Belgrad. La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon a început să învețe limba sârbă
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
făptuită de YHWH (cf. Exod 20,11), eliberarea din Egipt (Deuteronomiu 5,15) ca și trebuința naturală a omului de a se odihni și mai ales de a-și tempera relația cu ceea ce era doar creat (Exod 23,12). După exil normele observării Sabatului au devenit și mai rigide (Nehemia 13,15-22) și au constituit una din trăsăturile caracteristice ale Iudaismului. Luna nouă Deseori menționată împreună cu Sabatul (de ex. Isaia 1,13), era caracterizată de sacrificii specifice (cf. Numeri 28,11-15
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
precum catastrofica înfrângere a puterii navale franceze în bătălia de la Trafalgar din 1805, campania din Rusia a fost un punct de turnură al războaielor napoleoniene, care au dus în cele din urmă la înfrângerea definitivă a lui Napoleon și la exilul lui în Insula Elba. Pentru Rusia, termenul " Отечественная война - război patriotic" a devenit un simbol care a întărit identitatea națională, care avea să aibă un efect uriaș asupra patriotismului rus în secolul al XIX-lea. Rezultatul indirect al mișcării patriotice
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]
-
al lui Hitler dintr-o poziție echivalentă. Serviciile secrete germane au rămas, de altfel, până astăzi, populate, parțial, de indivizi cu simpatii naziste, așa cum o dovedește faptul că B.N.D. a colaborat, în trecut, cu criminali de război naziști aflați în exil (precum a fost Alois Brunner - oameni ai serviciului au avut, apoi, grijă să distrugă, sub guvernarea creștin-democrată a lui Helmut Kohl, toate dosarele în legătură cu această afacere incriminantă) și, mai recent (decembrie 2012), un alt serviciu de informații (interne, de această
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Din 2005 e colonel al Armatei Române și a obținut un doctorat în Științe Militare la Academia Națională Militară din București. Principele Radu este autorul câtorva cărți: "Dincolo de mască" (București: Unitext, 1997), "L'Âme du masque" (Brussels, 1998), "Război, un exil, o viață" (București, 2000; tradusă în engleză cu titlul de "Anne of Romania: A War, an Exile, a Life", București: Romanian Cultural Foundation, 2002), "Michael of Romania: A Tribute" (San Francisco și București, 2001), "Kildine" (București, 2003; o traducere în
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
confirmat deasemenea într-un interviu ulterior, că lista respectivă e reală. S-a mai scris că "mulți dintre susținătorii familiei regale au încetat să mai ofere ajutoare financiare după intrarea lui Radu Duda în Casa Regală. Românii cu bani din exil, care au fost zeci de ani urmăriți și-n gurile de metrou de Securitate, au considerat compromisul inacceptabil." În iulie 2010, Marco Houston, editorul publicației Royalty Monthly, a făcut o declarație în Înalta Curte de la Londra, prin care recunoștea că
Radu, Principe al României () [Corola-website/Science/304445_a_305774]
-
Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru și eseuri, ilustrând în ansamblu raportul dintre solitar și solidar în umanitate sau - cum nota biograful său, Roger Grenier - "soarele și umbra unui suflet mediteranean". Volumele sale de povestiri "Reversul și Fața", "Exilul și împărăția" conțin în formă artistică episoade ale copilăriei algeriene și chiar momente ulterioare, fără să anticipeze tematica romanelor. "Moartea fericită" este varianta inițială a romanului " Străinul" (1942), căruia i-au urmat alte doua romane: "Ciuma" (1946) și "Căderea" (1956
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
suferinței ("Mitul lui Sisif") și al salvării ("Omul revoltat"). Școala filozofică din care face parte, astfel, eseistul este cea a existențialismului, în sensul etimologic al cuvântului, sens pe care îl precizează și Ion Vitner în studiul "Albert Camus sau tragicul exilului": "Existență (ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, «a fi situat în afară de», adică are sensul unei separări, al unei rupturi sau - cum traduce Camus - al unui exil, al unei înstrăinări". Primul său eseu urmează, la interval de numai un an, romanului " Străinul" și
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
al cuvântului, sens pe care îl precizează și Ion Vitner în studiul "Albert Camus sau tragicul exilului": "Existență (ex-sistere) înseamnă, într-adevăr, «a fi situat în afară de», adică are sensul unei separări, al unei rupturi sau - cum traduce Camus - al unui exil, al unei înstrăinări". Primul său eseu urmează, la interval de numai un an, romanului " Străinul" și oferă o fundamentare teoretică a poveștii unui exil printre oameni. Definind absurdul ca "un rău al spiritului", Camus consideră că rațiunea prezenței acestuia în
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
situat în afară de», adică are sensul unei separări, al unei rupturi sau - cum traduce Camus - al unui exil, al unei înstrăinări". Primul său eseu urmează, la interval de numai un an, romanului " Străinul" și oferă o fundamentare teoretică a poveștii unui exil printre oameni. Definind absurdul ca "un rău al spiritului", Camus consideră că rațiunea prezenței acestuia în existență este "contrastul dintre strigătul ființei și tăcerea ilogică a lumii". Nu poate fi dragoste de a trăi fără disperare de a fi" - crede
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
o cursă din care nu are cum să iasă decât condamnat, deoarece gloanțele trase în arab au fost "bătăile în poarta nenorocirii". Un alt "străin" este și personajul romanului "Căderea", care nu se susține prin epic, ci tocmai prin semnificațiile exilului, dezvoltare în subtext. Jean-Baptiste Clemence este un avocat parizian celebru, a cărui specialitate au fost cauzele nobile și a cărui conduită s-a desfășurat exemplar, până când, într-o seară, a văzut o femeie aruncându-se în apele Senei și el
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
integrând posibile ecouri dostoievskiene (din "Însemnări din subterană") sau ecouri din William Faulkner (din "Recviem pentru o călugăriță"), construiește un monolog în care singura voce a cărții se acuză și se destramă în fața unui narator imaginar, ce îi potențează sentimentul exilului. Prozatorul pare să nu acorde eroilor săi șansa de a ieși din absurd, înstrăinare și vinovăție nici măcar prin moarte, care ar fi un final sigur, precizat și terapeutic. Doar romanul "Ciuma" refuză ideea agoniei perpetue, întrezărind o soluție temporară pentru
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
contribuții în domeniile științei, lingvisticii, politicii, religiei, sportului, artelor vizuale și interpretative. Acest mediu a fost creat la jumătatea secolului al XIX-lea prin patronajul lui Jan Klemens Branicki asupra artelor și științelor. Ryszard Kaczorowski a fost ultimul președinte în exil al Poloniei în perioada comunistă; L. L. Zamenhof a creat limba esperanto; Albert Sabin, a colaborat la dezvoltarea vaccinului antipolio. Termenul Białystok se traduce prin „ alb”. Din cauza modificărilor frontierelor de-a lungul timpului, orașul a purtat numele de ("Biełastok", pronunțat
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]