9,472 matches
-
avut aprecieri mixte la adresa "Omului ilustrat", criticând cadrul general ca "ineficient" și selecția povestirilor ca fiind "făcută fără înțelepciune". Cu toate acestea, au fost de părere că povestirile cele mai bune "oferă un regal din cea mai pură tradiție a ficțiunii imaginative" și au nominalizat ulterior volumul ca unua dintre cele mai bune cărți ale anului.. Villiers Gerson, care a recenzat volumul pentru "Astounding Science Fiction", l-a lăudat considerându-l "o carte care demonstrează că autorul ei este unul dintre
Omul ilustrat () [Corola-website/Science/326833_a_328162]
-
este deja logodita, se îndrăgostește de ea. Werther Charlotte este fiica administratorului S., descrisă că „o femeie foarte frumoasă” cu ochi negri, „bine împlinită, nu prea înaltă”. Albert „” este un roman cu cheie, caracterizat de transpunerea unei experiențe reale în ficțiune. Realizată prin intermediul corespondentei între personajul principal Werther și prietenul său, Wilhelm, narațiunea este subiectivă. "Suferințele tânărului Werther" este un roman cu cheie reprezentativ pentru curentul romantic german, „Sturm und Drâng”. Tipărit în perioada revenirii romantismului, românul a avut un succes
Suferințele tânărului Werther () [Corola-website/Science/326839_a_328168]
-
Sumatra" interpretată de artișrii de la Firesign Theatre și filmul "The Adventure of Sherlock Holmes' Smarter Brother" al regizorului Gene Wilder. Emisiuni că "" se referă uneori la Holmes sau folosesc imagini specifice lui Holmes în episoadele lor. "Marele hiatus" cuprinde, în ficțiune, perioada de trei ani între 1891 (pseudo-moartea lui Holmes) și 1894 (reapariția acestuia), precum și perioada 1893-1903 din opera autorului. Această perioadă de trei ani, fără aventuri, în care toată lumea a crezut că moartea personajului s-a datorat voinței lui Șir
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
sunt extrase din roman. Istoria și numele fiecărui personaj pot varia de la adaptare la adaptare, datorită cenzurii, culturii etc. Revista "The Times Literary Supplement" din 11 ianuarie 1936 include cu o notă de admirație următorul subiect , Dacă doamna Christie dezertează ficțiune pentru crimă, această acțiune va fi foarte periculoasă: nimeni nu își va putea explica acuzația unui personaj extrem de inocent, doar Poirot ne va lumina cu explicațiile sale". Issac Anderson își termină critica din The New York Times Book Review, exprimându-se astfel: , Această
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
în zidul inerțiilor și tabuurilor sociale și epice, o radicalizare atitudinală. Sentimentul reconfortant după lectură este indus de soluțiile epice plauzibile și elegante găsite de autor pentru a înscrie în trama epică zeci de nuclee de adevăr fără ca prin aceasta ficțiunea să-și piardă icoerenjța, consistența și unitatea tonală. Romanul acesta are șansa de a încheia o epocă și a deseheia o alta. Dacă nu inovează tehnic violent, inovează însă atitudinal, ceea ce în condițiile literaturii române de dinainte de 1990, care continua
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
flăcări. O parte a unui hexametru latin al lui Martin Luther servește ca epigraf al povestirii: "Pestis eram vivus—moriens tua mors ero" („Cât am fost viu am fost ciumă - murind voi fi moartea ta”). „Metzengerstein” urmează multe convenții ale ficțiunii gotice și, după unii, exagerează aceste convenții. Din aceasta cauză, criticii și specialiștii discută dacă Poe intenționa ca povestirea să fie luată în serios sau ca o satiră a poveștilor gotice. Oricum, multe elemente introduse în „Metzengerstein” vor deveni obișnuite
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
Poe nu a fost plătit pentru publicarea ei inițială. Subtitlul „A Tale in Imitation of the German” a fost adăugat atunci când povestirea a fost republicată în "Southern Literary Messenger" în ianuarie 1836, probabil pentru a profita de interesul popular pentru ficțiunea germană de groază. El a fost eliminat la publicarea sa ca parte a colecției "Tales of the Grotesque and Arabesque" din 1840. „Metzengerstein” a fost una din cele 11 povestiri pe care Poe le-ar fi cuprins în "Tales of
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
Poe însuși nu sugerează un astfel de înțeles. Un astfel de rău poate fi creat de ura și mândria unei persoane. Poe imită multe elemente „germanice” tradiționale în această povestire. Exemplul cel mai evident este castelul vechi și sumbru, tipic ficțiunii gotice. Povestirea include, de asemenea, teme gotice tipice, la care învățatul Dawn Sova se referă ca la „aluzii cu privire la obsesii și păcate secrete, profeții prevestitoare, rivalitate de familie”. Aceste convenții gotice au fost un semn marcant de ficțiune populară în
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
sumbru, tipic ficțiunii gotice. Povestirea include, de asemenea, teme gotice tipice, la care învățatul Dawn Sova se referă ca la „aluzii cu privire la obsesii și păcate secrete, profeții prevestitoare, rivalitate de familie”. Aceste convenții gotice au fost un semn marcant de ficțiune populară în Europa și Statele Unite ale Americii pentru mai multe decenii după timp în care Poe le-a utilizat. Având ca subtitlu „A Tale in Imitation of the German”, criticii și oamenii de știință nu sunt de acord dacă Poe
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
Paul Barber a susținut că incidența înmormântării de persoane vii a fost supraestimată și că efectele normale ale descompunerii trupurilor sunt confundate cu semne de viață. Povestirea subliniază această fascinație prin afirmația naratorului că adevărul poate fi mai terifiant decât ficțiunea, prezentând apoi cazuri reale în scopul de a convinge cititorul să creadă povestea principală. Naratorul din „Îngropat de viu” duce o viață goală, evitând realitatea prin catalepsia sa, dar și prin fanteziile și viziunile sale și prin obsesia față de moarte
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
Nantucket" în iulie 1838, dar nu a menționat numele lui Poe, fiind prezentat ca o poveste relatată de însuși Pym. Poe s-a scuzat pentru versiunea anterioară în foileton, comentând că "Messenger" a transformat-o în mod eronat „într-o ficțiune”. Așa cum recomandaseră cei de la Harper & Brothers, romanul a fost împărțit în două volume, subtitlul complet fiind: Prima publicare peste ocean a romanului a avut loc după doar câteva luni, când a apărut la Londra fără permisiunea lui Poe, iar paragraful
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Manuscris găsit într-o sticlă” pornind de la "Symmes' Theory of the Concentric Spheres", publicată în 1826. „Manuscris găsit într-o sticlă” se aseamănă cu romanul în ceea ce privește cadrul, caracterizarea și unele elemente ale intrigii. Printre alți scriitori care au transpus în ficțiunea lor această teorie se numără Edgar Rice Burroughs și L. Frank Baum. Pentru a descrie viața în timpul unui periplu prelungit pe mare, Poe s-a inspirat și din experiența personală. În 1815, pe când avea șase ani, Poe a călătorit împreună cu
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
acord cu recenzia, comentând că „în principiu a fost corectă” și că romanul era „o carte prostească”. Alte recenzii au condamnat tentativa de a prezenta o poveste adevărată. Un recenzor de la "Metropolitan Magazine" nota că, deși povestea era bună ca ficțiune, „când o prezinți publicului ca pe un lucru adevărat nu poate apărea într-o altă lumină decât aceea a unui eșec — o încercare nerușinată de a profita de credulitatea celui ignorant”. Cu toate acestea, unii cititori, mai ales britanici, au
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
inspirat romanul vernian "Ocolul Pământului în optzeci de zile" (1873). În 1897, Verne a publicat o continuare a "Aventurilor lui Arthur Gordon Pym" intitulată "Sfinxul ghețarilor". La fel ca în romanul lui Poe, Verne încearcă să prezinte o operă de ficțiune imaginativă ca pe o poveste credibilă, incluzând detalii reale. Romanul în două volume descrie aventurile vasului "Halbrane", al cărui echipaj vrea să afle ce s-a întâmplat cu Pym. O continuare neoficială a "Aventurilor lui Arthur Gordon Pym" o reprezintă
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
ale mănăstirii, fiecare decorată într-o culoare diferită. În mijlocul orgiei lor, o persoană misterioasă intră și își face drum prin fiecare dintre camere. Prospero moare după confruntarea cu acest străin, la fel pățind și oaspeții. Povestirea prezintă multe tradiții ale ficțiunii gotice și este adesea analizată ca o alegorie cu privire la inevitabilitatea morții, deși unii critici se opun considerării operei ca un text alegoric. Au fost realizate multe interpretări diferite, încercându-se să se identifice adevărata natură a bolii. Povestirea a fost
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). În „Masca Morții Roșii” Poe adoptă multe convenții ale ficțiunii gotice tradiționale, inclusiv petrecerea acțiunii la un castel. Cele mai multe camere pot fi reprezentative pentru mintea umană, arătând diferite tipuri de personalitate. Imaginea sângelui și a timpului indică, de asemenea, corporalitatea. Ciuma poate, de fapt, reprezenta atributele tipice ale vieții umane
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
viața și faptele regilor norvegieni. Din punctul de vedere al istoricității, respectiv al ficționalității faptelor relatate, saga islandezilor se situează între saga istorice (saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor, „saga mincinoase”, în care ficțiunea nu este limitată de constrângerile raportării la evenimente istorice concrete. Saga islandezilor au un caracter hibrid, fiind un amestec de istoriografie și ficțiune în proporții variabile, putând fi considerate precursoare ale romanelor istorice. Ele pornesc întotdeauna de la evenimente istorice concrete
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor, „saga mincinoase”, în care ficțiunea nu este limitată de constrângerile raportării la evenimente istorice concrete. Saga islandezilor au un caracter hibrid, fiind un amestec de istoriografie și ficțiune în proporții variabile, putând fi considerate precursoare ale romanelor istorice. Ele pornesc întotdeauna de la evenimente istorice concrete, atestate și de izvoare neliterare, pe care le transfigurează și le prezintă cu mijloace specific literare.
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
fi înmormântată ca Rowena, „modificările corporale stingându-se în mod treptat”. Cu toate acestea, el a retractat această declarație într-o scrisoare ulterioară. Ar fi existat anumite dezbateri dacă Poe ar fi intenționat ca „Ligeia” să fie o satiră a ficțiunii gotice. În anul în care a fost publicată „Ligeia”, Poe a publicat doar alte două lucrări de proză: „Siope—A Fable” and „The Psyche Zenobia, ambele satire în stil gotic. Documentele justificative pentru această teorie includ aserțiunea că Ligeia este
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
fost publicată „Ligeia”, Poe a publicat doar alte două lucrări de proză: „Siope—A Fable” and „The Psyche Zenobia, ambele satire în stil gotic. Documentele justificative pentru această teorie includ aserțiunea că Ligeia este din Germania, o sursă principală de ficțiune gotică în secolul al XIX-lea, și că descrierea de multe detalii nu spune nimic, mai ales în descrierea ochilor ei. Naratorul descrie „expresia” lor, ceea ce recunoaște că este un „cuvânt fără niciun sens”. Povestirea sugerează, de asemenea, că Ligeia
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
petrecute între acel moment și Mintea Supremă. Algoritmii Taylor sunt un set de algoritmi matematici ficționali care le permit programelor unei realități simulate să determine adevărata natură a mediului înconjurător, dându-le posibilitatea schimbării acestuia. Ei au fost introduși în ficțiune de Greg Bear cu prilejul acestui roman, precizându-se că au fost dezvoltați de o echipă de investigatori ai Hexamonului condusă de Doria Fer Taylor. S-a stabilit că algoritmii reprezintă un pericol potențial dacă ajung pe mâini greșite, așa încât
Eternitate (roman) () [Corola-website/Science/325846_a_327175]
-
și în multe din poveștile sale, Poe împrumută mult din tradiția gotică. Totuși, după cum scrie G.R. Thomson în introducerea sa la "Great Short Works of Edgar Allan Poe" [p 36], „povestea a fost mult timp privită ca o capodoperă a ficțiunii de groază gotice; ea este, de asemenea, o capodoperă de ironie dramatică și simbolism structural”. „Prăbușirea Casei Usher” a fost criticată, de asemenea, ca fiind prea tributară formulelor. Poe a fost criticat pentru urmarea modelelor sale stabilite în lucrări precum
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
fi existat în mod real. Israel Finkelstein, profesor la Universitatea Tel-Aviv a lansat controversata teorie a "decalajului de timp" (a "paratrăsnetului", în , cum este poreclit Finkelstein) conform căreia, din punct de vedere istoric, această prezentare a regatului unit este o ficțiune, David și Solomon au fost un fel de "căpitani de plai", iar regatul iudeu a apărut cu un secol mai târziu. Această teorie a „lightning rod” (paratrăsnet, care este porecla lui Finkelstein) a fost respinsă de majoritatea specialiștilor, lucru negat
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
lui Burns au la bază mai multe persoane. Creatorul show-ului Matt Groening l-a creat în principiu pe Burns după profesorul său din liceu Mr. Bailey. Inspirându-se de la magnatul petrolului John D. Rockefeller, David Rockefeller și personajul de ficțiune Henry Potter din "It's a Wonderful Life", Groening l-a făcut pe Burns întruchiparea lăcomiei corporatiste. Animatorul David Silverman a parodiat înfățișarea lui Burns după fondatorul Fox, Barry Diller, și i-a modelat corpul după înfățișarea unei insecte, călugărița
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
22 iunie 1966, București) este un regizor și producător de film, operator de imagine și scenarist român. A absolvit IATC, secția "Imagine film", în 1993. A regizat peste zece documentare, continuându-și carieră de director de imagine pentru filme de ficțiune colaborând cu regizori că Nicolae Mărgineanu, Sinisa Dragin, Andrei Blaier, Titus Munteanu, Marius Bârnă. A fost premiat la festivaluri de film din Europa și SUA. Este căsătorit cu producătoarea de film Ada Solomon. Interviuri
Alexandru Solomon (regizor) () [Corola-website/Science/325118_a_326447]