9,551 matches
-
De asemenea, se pare că în timpul expansiunilor romane, la Pietroșani a existat un castru roman. "Petroșanii este un sat foarte vechi; aici se găsesc monede antice și săgeți cu inscripții romane. Se găsesc plăci de pământ arse ca cărămida cu inscripții și litere latine, urme ale vechii cetăți Reca, situată pe mal, în partea de vest a comunei Petroșani" - "Marele dicționar geografic al României", vol. IV (1901), editat de G.I. Lahovari, C.I. Brătianu și Gr. Tocilescu.
Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/324793_a_326122]
-
nord-vest ale României au deportat 135.000 de evrei transilvăneni la Auschwitz unde au fost omoriți de Germani. Națiunea română și guvernul ei a ridicat acest memorial că un loc permanent de amintire și că un avertisment adresat generațiilor viitoare. Inscripție pe coloana: Fiecare latura a coloanei conține o singură litera în Ebraică care împreună înseamnă cuvîntul Zachor-Amintesteti Pietre de mormânt din cimitirul din București. Datînd de la sfârșitul secolului al XVII lea cimitirul evreiesc din București, aflat în stradă Sevastopol a
Peter Jacobi () [Corola-website/Science/324844_a_326173]
-
o biserică creștină care a fost clădită pe ruinele unei biserici din secolul al V-lea. În 1968 a fost descoperit dușumeaua acoperită de un mozaic din biserica antică, acesta fiind împodobit cu cruci și cu motive geometrice. și purtând inscripția greacă: (în traducere liberă) „Prin puterea Domnului, cu ajutorul lui Iisus și prin bunăvoia Sfântului Duh, s-a facut această lucrare și a fost săvârșit mozaicul sub auspiciile episcopului Grigorios”. S-au păstrat și un număr de case din perioada otomană
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
acestea, Turnul, constituia locuința proprietarilor: într-una dintre încăperile sale a văzut lumina zilei în 1580 Gabriel, fiul lui Farkas Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei (1613-1629). Locul nașterii principelui a fost marcat prin așezarea unei plăci comemorative cu blazon și inscripție, realizată la Cluj în anul 1627. Conacul mai comod, care a preluat funcția turnului de locuință, a fost construit de către Ștefan, fratele mai mic al principelui. În anul 1670 stările transilvănene au dispus demolarea celorlalte trei bastioane împreună cu zidurile din
Bastionul Roșu din Ilia () [Corola-website/Science/326126_a_327455]
-
din aceste ansambluri rupestre au fost folosite în scopuri religioase - ca lăcașuri de cult, chilii sau locuri de rugăciune, cele mai cunoscute fiind schiturile "Aluniș" (funcțional și în prezent) și "Agaton". Totodată, în unele dintre peșterile din zonă se întâlnesc inscripții și desene rupestre, cu tematică preponderent creștină. Insuficiența informațiilor documentare și aspectul de multe ori straniu sau romantic al complexelor rupestre au iscat o întreagă literatură ce a propus datarea lor atât în preistorie, cât mai ales în perioada de
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
dintre cercetătorii locali susțin chiar opinia că unele dintre aceste situri au servit drept sanctuare dacice. Alături de funcția cultică, locațiile au folosit și pentru refugiu, fiecare dintre cele două destinații fiind susținută atât de dispunerea izolată și de existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
rupestre încercând totodată să le popularizeze, a fost profesorul buzoian Basil Iorgulescu în perioada 1890 - 1891. În anul 1892 a publicat „Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău” ce conține o serie de descrieri amănunțite, precum și observații asupra inscripțiilor pe care, parțial, le-a descifrat. Mai târziu în "Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", profesorul N.A. Constantinescu a adus date noi printr-un studiu publicat în 1924, iar în perioada 1951-1956 s-au publicat atât hrisoavele voievodale ale domnilor munteni în
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
au provocat prăbușiri de bolovani. Sus pe creasta stâncii în care este săpată biserica este cioplit în piatră un jilț, așezat pe o platformă rectangulară. Atât în jurul bisericii cât și în jurul jilțului sunt săpate cruci cu vârste diverse, precum și multiple inscripții. Deși pisania din 1903 dă - în baza tradiției,ca an de înființare 1277, alte opinii îi situează originea în secolele III-VI, cu toate că reperele cronologice descoperite plasează întemeierea schitului la mijlocul secolului XVI. Tradiția orală pune ctitorirea pe seama a doi laici
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
culmea "Crucea Spătarului", la 3 km de satul Nucu. În încăperea situată la înălțime și dotată cu ferestre săptate în piatră, se ajunge pe o scară de lemn fixată în lăcașuri anume. Datată în secolele XVI-XVII după majoritatea elementelor, câteva inscripții indică posibila origine aflată în preistorie. Alte opinii bazate pe existența crucilor de tip Malta, a ferestrelor în arc frînt și a unei cruci cu raze o situează în secolele IV-V. Se află pe versantul de nord al culmii
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești la jumătatea distanței dintre "Vîrful Vulturilor" și punctul "La Oale" (marmite pe care pârâul Pârscovel le-a săpat în albia stâncoasă). În interior este fără elemente de datare, dar are în exterior o inscripție cu anul 1414. Se află în arealul satului Ruginoasa din comuna Brăești la 1,5 km nord-est de acesta. Reprezintă o peșteră naturală adaptată de om. Sunt elemente de datare pentru secolele XVI-XVII. Se află în arealul satului Ruginoasa din
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
în anul 1004 sau 1005, cu trei nave la bordul cărora se aflau 160 de persoane, au debarcat în Vinland, care a fost descoperit câțiva ani mai înainte de Leif Eriksson. Localizarea exactă așezărilor scandinave nu este cunoscută, în ciuda descoperirii unor inscripții runice, arme scandinave, construcții și nave. Cu strugurii sălbatici menționați în saga, coloniștii s-ar putea întâlni doar la latitudinea statului american Massachusetts. Fiul lui Torfinn, Snorri care s-a fost născut într-o toamnă, în Vinland, a fost aparent
Thorfinn Karlsefni () [Corola-website/Science/326154_a_327483]
-
aflau într-un magazin de bijuterii, un bătrân anticar (Cristian Irimia) observă inelul de pe degetul lui Miki și spune că acesta este un inel cu puteri miraculoase (cunoscut ca inelul Aziz) vechi de când lumea, care avea gravat în interior o inscripție sacră pe care nimeni n-a reușit s-o descifreze și dispăruse în urmă cu 1.000 de ani. Cel care deține inelul poate citi gândurile oamenilor. În mijlocul luptelor celor două comandouri pentru a pune mâna pe bust ajunge și
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
donat 570.000 de lei pentru executarea lucrărilor de construcție și de amenajare interioară, terenul fiind pus la dispozitie gratuit de municipalitatea orașului Focșani. Condiția principală cu care maiorul Pastia a realizat donația a fost ca teatrul să poarte veșnic inscripția "Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”". O comisie condusă de arhitectul Ion Mincu, actorul Constantin Nottara și Gheorghe Băicoianu a judecat cele patru proiecte ce participau la concurs, alegând lucrarea arhitecților Constantin Ciogolea și Simion Vasilescu. Lucrările pentru construcția clădirii au început
Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” () [Corola-website/Science/326282_a_327611]
-
distrus din nou, o mare parte a flotei cartagineze. Întors în Cartagina, Hannibal a fost arestat de cartaginezi și răstignit pentru incompetența lui. În ceea ce îl privește pe Duilius, o columna rostrata sau columna victoriei, a fost ridicată cu o inscripție în onoarea sa în forum. Resturile din această inscripție s-a găsit la Roma și sunt acum păstrate în Muzeul Capitoliului. Inscripția raportează că în timpul bătăliei de la Mylae Duilius a capturat 31 de nave și a capturat o pradă din
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
Întors în Cartagina, Hannibal a fost arestat de cartaginezi și răstignit pentru incompetența lui. În ceea ce îl privește pe Duilius, o columna rostrata sau columna victoriei, a fost ridicată cu o inscripție în onoarea sa în forum. Resturile din această inscripție s-a găsit la Roma și sunt acum păstrate în Muzeul Capitoliului. Inscripția raportează că în timpul bătăliei de la Mylae Duilius a capturat 31 de nave și a capturat o pradă din aur și argint în valoare de cel puțin 2
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
lui. În ceea ce îl privește pe Duilius, o columna rostrata sau columna victoriei, a fost ridicată cu o inscripție în onoarea sa în forum. Resturile din această inscripție s-a găsit la Roma și sunt acum păstrate în Muzeul Capitoliului. Inscripția raportează că în timpul bătăliei de la Mylae Duilius a capturat 31 de nave și a capturat o pradă din aur și argint în valoare de cel puțin 2.100.000 de sesterți.
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
turn. Inițial, fortificația avea patru turnuri din care s-au păstrat doar două. Ultimele faze ale construcției s-au petrecut probabil în secolul al XVI-lea, biserica fiind devastată la scurt timp de armata lui Mihai Viteazu așa cum rezultă din inscripția interioară. Ca urmare a distrugerilor, ansamblul bisericii evanghelice din Merghindeal a necesitat renovări succesive în anii 1634, 1732, 1773, 1803 și 1958. Incinta fortificației are asemănări privind forma și a modului de întărire a zidurilor cu turnuri de colț, cu
Biserica fortificată din Merghindeal () [Corola-website/Science/326413_a_327742]
-
un drept fundamental al tuturor oamenilor din societatea modernă”. În 1908, a fost înălțat un monument în memoria lui Servet, în orașul francez Annemasse, aflat la circa cinci kilometri de locul în care s-a stins din viață. Pe o inscripție se poate citi: „Miguel Servet, . . . geograf, medic și fiziolog, merită recunoștință din partea lumii întregi pentru descoperirile sale științifice, pentru grija față de bolnavi și săraci și pentru hotărârea de a nu-și lăsa mintea și conștiința controlate de alții. . . . Era de
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
sa vitregă, Fausta a fost, la rândul ei executată, tot la ordinul lui Constantin. Soarta rezervată soției și copiilor lui Crispus nu este cunoscută. Atât Crispus cât și Fausta au primit „damnatio memoriae”, adică numele lor au fost șterse din inscripțiile și înscrisurile publice. Motivația acestor ucideri este, din punct de vedere istoric, nesigură. Istoricii latini, contemporani lui Constantin, păstrează tăcerea asupra acestor evenimente. Potrivit relatărilor istoricului păgân bizantin Zosimos, trăitor în secolul al VI-lea, reluate de Ioan Zonaras, viețuitor
Crispus () [Corola-website/Science/322121_a_323450]
-
se află mormintele ctitorilor acestei biserici: Gheorghe Alexandru și Maria Mavrocordat. Placa acestor morminte este din marmură albă; la partea superioară se află stema Principatelor Române (capul de zimbru și vulturul cu crucea în cioc) și sub ea sunt două inscripții în limba greacă, una datând din anul 1804 și cealaltă din 1848. Biserica "Sf. Împărați" din Hărpășești este o clădire monumentală, zidită din piatră și cărămidă, cu șarpantă în două ape și învelită cu tablă. Edificiul are formă de navă
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
de patrimoniu cultural, istoric și artistic, chiar dacă lipsește de pe noua listă a monumentelor istorice. Vechimea reală a bisericii de lemn din dealul Cârținești este necunoscută. A fost ridicată probabil în secolul 18. Peste intrarea în naos se păstrează urmele unei inscripții în limba română cu litere chirilice al cărei conținut se lasă greu descifrat. În așteptarea unui efort de descifrare se poate semnala tradiția conform căreia biserica ar fi fost adusă pe locul actual dintr-un alt loc, "„sodome”", afectat de
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
aceeași perioadă. Acoperișul de tablă pune sub protecție tot ce s-a păstrat, în mod salvator. Biserica stă în vechiul cimitir al cătunului, înconjurată de cruci din piatră de râpă, adâncite în pajiștea din jur. O parte din ele, cu inscripții șterse, sunt adunate lângă altar.
Biserica de lemn din Scoarța-Cârținești () [Corola-website/Science/322141_a_323470]
-
lui Pericles P. Argyropoulos. Mai târziu, a fost trimis ca ambasador al Greciei la München (1849-1854) și Viena (1854-1857). A murit la Viena la 9/21 iulie 1857. În curtea bisericii se află niște pietre de mormânt vechi, deteriorate, cu inscripții cu litere chirilice. Inscripțiile sunt foarte șterse și aproape ilizibile. Pe una dintre ele se distinge anul 1834. Biserica "Schimbarea la Față" din Cucuteni se remarcă prin simplitatea construcției și sobrietatea decorativă, fiind construită în stil baroc cu elemente ale stilului moldovenesc
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Mai târziu, a fost trimis ca ambasador al Greciei la München (1849-1854) și Viena (1854-1857). A murit la Viena la 9/21 iulie 1857. În curtea bisericii se află niște pietre de mormânt vechi, deteriorate, cu inscripții cu litere chirilice. Inscripțiile sunt foarte șterse și aproape ilizibile. Pe una dintre ele se distinge anul 1834. Biserica "Schimbarea la Față" din Cucuteni se remarcă prin simplitatea construcției și sobrietatea decorativă, fiind construită în stil baroc cu elemente ale stilului moldovenesc. Ea are formă de
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]
-
Jana Stoia, mezzosoprană • "Adolescență", pentru soprană și pian (3 lieduri pe versuri de Nichita Stănescu), 1974, p.a. 16 mai 1975, Iași, Nelly Miricinoiu, soprană și Elise Popovici, pian • "Trei lieduri pentru mezzosoprană și pian" (Cântec vechi, versuri de Mihu Dragomir; Inscripție, versuri de Tudor Arghezi; Joc, versuri de Ana Blandiana), 1987 • "Moartea lui Guillame Apollinaire" pentru bariton și pian (versuri de Tristan Tzara), 1995 p.a. Cluj-Napoca 1997, Gheorghe Roșu, bariton și Iulia Suciu, pian in fr,"La mort de Guillaume Apollinaire
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]