9,631 matches
-
s-au născut tot în Antichitatea greacă și au fost cultivate prin educație. Din acele vremuri vin și concepțiile înalte despre pace ca ideal al oamenilor, precum și cele despre unitatea și unicitatea omenirii, străfulgerări ale minților luminate ce treceau dincolo de mentalitatea comună a separării umanității în greci și „barbari”. Fondată de Platon, "„Academia a avut ca primă funcție formarea pe bază rațională a oamenilor de stat de care avea nevoie cetatea (...). Ea a avut un imens succes, primind mulți tineri îndrăgostiți
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Noica, Henri Wald, Alexandru Dragomir, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu sau Zigu Ornea. Este autor a numeroase lucrări de filosofie, estetică, istorie literară, monografie și memorialistică, în care sobrietatea speculației se împletește cu generozitatea tolerantă a interpretării. Studiind istoria ideilor și mentalităților, eseurile lui Ianoși pledează în general pentru nuanțare și analiză, împotrivindu-se maniheismelor în gândire care au avut, pentru istoria secolului XX în special, consecințe ideologice și practice devastatoare. De peste patru decenii, Ion Ianoși este profesor de filosofie și estetică
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
din Republică Moldova. Mihai Cimpoi: Așa-numitul "Dicționar moldovenesc-românesc" al lui Vasile Stați, renumit criminal al culturii noastre, plastograf și plagiator de cea mai josnica speță, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atenție dacă nu ar reprezenta o mentalitate ce ține de moldovenismul primitiv și nu ar avea o susținere oficială. Spunem acest lucru, fiindcă Stați își elaborează enormitățile lingvistice nu în atmosferă tihnita a căminului familial, ci în chiar incinta Parlamentului, unde are un birou și un grup
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]
-
lui "Bilete de papagal". Autorul, regizorul și actorul german Jesko Friedrich, opina într-un interviu că: „Satiră este îndreptată, în primul rând, împotriva a ceva, si anume împotriva unei realități resimțite că incorectă și defectuoasă, reprezentată de persoane, instituții și mentalități. Acestea sunt comparate critic cu un ideal, căruia nu-i corespund. Umorul ironic nu este decât un vehicul al satirei”.
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
aristocrației occidentaliste, fire calculată, rece, dominată de un orgoliu fără margini. Dmitri nu este însă singurul fiu al lui Feodor Karamazov, care se opune autorității îndoielnice a tatălui. Ivan și Alioșa, băieții din a doua căsătorie, au incompatibilități spiritual-filozofice cu mentalitatea vetustă și desfrânată a moșierului. Raționalul Ivan întrupează noile idei nihiliste, este consumat de probleme existențiale și incertitudinea existenței lui Dumnezeu, iar Alioșa se formează în spiritul religiei ortodoxe, la o mănăstire aflată sub conducerea starețului Zosima. A. Boyce Gibson
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
perioada de pedeapsă, Dostoievski respinge superstițiile populare și religia formală a Bisericii Ortodoxe, considerată a fi fatalistă și mistică și „o religie a fricii și groazei” (în cuvintele lui J. Frank); el se identifică în această perioadă mai degrabă cu mentalitățile secularizate ale epocii, influențate de știintele occidentale, ale lumii intelectuale și educate din care era parte; un motiv principal al condamnării lui Dostoievski de către justiția țaristă a fost de altfel citirea publică a scrisorii lui Belinskii către Gogol, în care
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
fie accidental. vine de la adjectivul "mental" care se referă la spirit; dar epitetul latin "mentalis", ignorat de latina clasică, aparține vocabularului scolasticii medievale și cele cinci secole care despart apariția cuvântului "mental" (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză, geneza substantivului "mentalitate" (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală "mental" (în engleză "mental"). Mentalitatea este
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
cele cinci secole care despart apariția cuvântului "mental" (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză, geneza substantivului "mentalitate" (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală "mental" (în engleză "mental"). Mentalitatea este fiica psihologiei engleze din secolul XVII. Ea desemnează coloratura colectivă a psihismului, modul particular de a gândi și a simți al unui popor, a
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză, geneza substantivului "mentalitate" (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală "mental" (în engleză "mental"). Mentalitatea este fiica psihologiei engleze din secolul XVII. Ea desemnează coloratura colectivă a psihismului, modul particular de a gândi și a simți al unui popor, a unui anumit grup de persoane, într-un cuvânt, ceea ce în limba germană desemnăm prin termenul
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
din secolul XVII. Ea desemnează coloratura colectivă a psihismului, modul particular de a gândi și a simți al unui popor, a unui anumit grup de persoane, într-un cuvânt, ceea ce în limba germană desemnăm prin termenul Weltanschauung. A face istoria mentalităților înseamnă, mai întâi de toate, a face un anumit tip de lectură oricărui gen de document. Orice sursă este bună pentru istoricul mentalităților. Această lectură se va concentra mai ales asupra părților tradiționale ale textelor: formule și preambuluri care dau
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
grup de persoane, într-un cuvânt, ceea ce în limba germană desemnăm prin termenul Weltanschauung. A face istoria mentalităților înseamnă, mai întâi de toate, a face un anumit tip de lectură oricărui gen de document. Orice sursă este bună pentru istoricul mentalităților. Această lectură se va concentra mai ales asupra părților tradiționale ale textelor: formule și preambuluri care dau glas motivațiilor (adevărate sau false) care formează scheletul mentalităților. Dar mai întâi un inventar al surselor: * documentele care vădesc sentimentele și comportamentele paroxistice
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
anumit tip de lectură oricărui gen de document. Orice sursă este bună pentru istoricul mentalităților. Această lectură se va concentra mai ales asupra părților tradiționale ale textelor: formule și preambuluri care dau glas motivațiilor (adevărate sau false) care formează scheletul mentalităților. Dar mai întâi un inventar al surselor: * documentele care vădesc sentimentele și comportamentele paroxistice sau marginale care, datorită distanțării, aduc în lumină mentalitatea comună;* documentele literare și artistice, documente ale imaginarului și ale reprezentărilor colective;* este important a nu se
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
părților tradiționale ale textelor: formule și preambuluri care dau glas motivațiilor (adevărate sau false) care formează scheletul mentalităților. Dar mai întâi un inventar al surselor: * documentele care vădesc sentimentele și comportamentele paroxistice sau marginale care, datorită distanțării, aduc în lumină mentalitatea comună;* documentele literare și artistice, documente ale imaginarului și ale reprezentărilor colective;* este important a nu se separa istoria mentalităților de studiul locului și al mijloacelor de producere, adică vocabularul, sintaxa, locurile comune, concepțiile asupra spațiului și timpului, cadrele logice
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
întâi un inventar al surselor: * documentele care vădesc sentimentele și comportamentele paroxistice sau marginale care, datorită distanțării, aduc în lumină mentalitatea comună;* documentele literare și artistice, documente ale imaginarului și ale reprezentărilor colective;* este important a nu se separa istoria mentalităților de studiul locului și al mijloacelor de producere, adică vocabularul, sintaxa, locurile comune, concepțiile asupra spațiului și timpului, cadrele logice, ceea ce Lucien Febvre numea utilaj mental. Istoria mentalităților și-a asumat ca obiectiv reconstituirea comportamentelor, a expresiilor și a tăcerilor
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
imaginarului și ale reprezentărilor colective;* este important a nu se separa istoria mentalităților de studiul locului și al mijloacelor de producere, adică vocabularul, sintaxa, locurile comune, concepțiile asupra spațiului și timpului, cadrele logice, ceea ce Lucien Febvre numea utilaj mental. Istoria mentalităților și-a asumat ca obiectiv reconstituirea comportamentelor, a expresiilor și a tăcerilor care traduc concepțiile asupra lumii, sensibilitățile colective, reprezentări și imagini, mituri și valori recunoscute sau doar subînțelese de către grupuri sau de către întreaga societate, care constituie conținutul psihologiilor colective
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
a stărilor de spirit ale indivizilor, grupurilor sau chiar întregii societăți. Istoricul, pentru a înțelege și a face să se înțeleagă conduita personajelor sale, le atribuie acestora anumite dorințe, conduite, atitudini. Aici apare și unul dintre principalele riscuri ale istoriei mentalităților - transferarea propriilor idei și concepții asupra timpului și eroilor supuse studiului, sau anacronismul psihologic. Istoricilor, psihologia socială le poate oferi în primul rând tehnici noi de observare și mijloace mai exacte de a verifica și interpreta sursele.
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
toată agoniseala și i-ar rămâne familia pe drumuri. Preotul Belciug, rămas văduv încă din primul an, are o personalitate puternică, este cel mai respectat și temut om din sat, având o autoritate totală asupra întregii colectivități. În sat, domină mentalitatea că oamenii sunt respectați dacă au oarecare agoniseală, fapt ce face ca relațiile sociale să fie tensionate între „sărăntoci“ și „bocotani“, între chibzuința rosturilor și nechibzuința patimilor, ceea ce face să se dea în permanență o luptă aprigă pentru existență. Destinele
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
au oarecare agoniseală, fapt ce face ca relațiile sociale să fie tensionate între „sărăntoci“ și „bocotani“, între chibzuința rosturilor și nechibzuința patimilor, ceea ce face să se dea în permanență o luptă aprigă pentru existență. Destinele personajelor sunt determinate de această mentalitate, de faptul că familiile nu se întemeiază pe sentimente, ci pe interese economice: „În societatea țărănească, femeia reprezintă două brațe de lucru, o zestre și o producătoare de copii. Odată criza erotică trecută, ea încetează de a mai însemna ceva
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
nu avea pământ și pronunța acest cuvânt cu „atâta sete, cu atâta lăcomie și pasiune, parc-ar fi vorba despre o ființă vie și adorată ...“ O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat în jurul lui mentalitățile și obiceiurile țăranilor, viața lor complicată și complexă din cauza ocupației Imperiului Austro-Ungar. Prima variantă a romanului „Ion“ a fost o schiță, scrisă de Rebreanu în 1908. Această schiță purta titlul „Rușinea“, iar subiectul ei a fost reluat în altă proză
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
George pentru că are pământ, iar Laura, fiica învățătorului Herdelea îl va lua pe Pintea nu din dragoste, ci pentru că nu cere zestre. Personajul central al cărții, Ion al Glanetașului, este personaj reprezentativ pentru colectivitatea umană din care face parte prin mentalitatea clasei țărănești și a vremurilor căreia îi aparține. Într-o altă perspectivă, satul este ilustrat în relațiile cu regimul administrativ și politic austro-ungar. Realitățile social-concrete ale raporturilor dintre instituții și oameni sunt prezentate obiectiv de Rebreanu, prin fapte, prin situațiile
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
ale anatomiei. Stil grafic echivalent pamfletului scris, caricatura poate fi considerată un gen al artelor plastice care își trăiește cu precădere existența în paginile publicațiilor. Caricatura ironizează în forme directe, simbolice sau metaforice, cu text ori fără cuvinte, aspecte și mentalități sociale, persoane de notorietate sau indivizi oarecare. Caricatura amuză majoritatea dar îi și irită pe alții, oricum, de cele mai multe ori creează reacții de receptare și nu trece neobservată. Mass-media de pretutindeni e guvernată de legea nescrisă „If it bleeds, it
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
regimul prusac pe care l-a criticat în desenele sale acide. Orientul va face cunoștință cu primele caricaturi în China, importate de la englezi pe la 1840, iar în Japonia abia după 1867, după ce regatul nipon își va deschide economic și politic mentalitatea și atitudinea către vest. Englezul Charles Wirgman și francezul Georges Bigot le vor deschide apetitul japonezilor pentru umorul și tehnica de lucru a caricaturilor. Poate umorul să fie unul din liantele importante ale mentalităților și culturii civilizațiilor, demonstrând că râsul
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
își va deschide economic și politic mentalitatea și atitudinea către vest. Englezul Charles Wirgman și francezul Georges Bigot le vor deschide apetitul japonezilor pentru umorul și tehnica de lucru a caricaturilor. Poate umorul să fie unul din liantele importante ale mentalităților și culturii civilizațiilor, demonstrând că râsul este un limbaj uman universal. În America Latină primele desene satirice apar pe la mijlocul secolului XIX fiind importate de către caricaturiștii emigranți spanioli și portughezi. În Argentina caricatura va fi promovată de caricaturiști francezi. La începutul secolului
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
procedee care amintesc, conform lui Stuart Gilbert de muzicalitatea unei fugi. Capitolul "Ciclopii" este relatat dintr-o perspectivă unică, limitată, a unui narator intradiegetic anonim care tranșează cu cinism realitatea folosindu-se de un limbaj zeflemitor, licențios și de o mentalitate plină de prejudecăți. Întrerupt adesea de pasaje emfatice preluate din registrul legal, epopeic, jurnalistic, senzaționalist sau sentimental, "Ciclopii" dezvoltă un stil „gargantuesc”, al exagerărilor și al „gigantismului” și parodiază în ultimă instanță egoismul și îngustimea minții. "Nausicaa" reproduce la început
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în diferite poziții teatrale, spunând că el a făcut demonstrația, iar în celelalte zile se va odihni și va pescui numai de plăcere. Având mai puțini pești cumpărați, directorul afirmă plin de năduf că pescuitul și vânătoarea sunt „rămășițele unei mentalități primitive”, criticându-l pe Eugen pentru lăcomie și risipă. După ciorba pescărească, directorul îl invită pe Corneliu la el în cort, cerându-i să-i spună o poveste frumoasă cu scopul de a adormi. În timp ce Corneliu îi povestește o întâmplare
Operațiunea Monstrul () [Corola-website/Science/298788_a_300117]