10,211 matches
-
altul (Euphnes) îl imaginează ca o întruchipare perfectă a metafizicii („părintele și rațiunea lucrurilor ultime, a celor fără cauze”). Marele Preot recomandă însă taina, tăcerea etc. Stilul acesta vine, evident, de la filosofi și scriitorul îl va folosi în aproape toate narațiunile din Euridice pentru a da o idee despre complexitatea pasiunilor oarbe din om. Iason este un spirit al datoriei, patimile lui sunt calculate. Îndrăgostit de Amazoana și refuzat, se servește de implacabila Medeea pentru a pune mâna pe aurul Colhidei
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Medeea pentru a pune mâna pe aurul Colhidei. Fiica lui Aites sacrifică totul pentru o pasiune irațională și, fugind cu Iason, se simte purtată în mijlocul universului de „puteri dulci, dar teribile și nemăsurate”. Natura ei tragică este abia schițată și narațiunea se încheie înainte ca mitul să arate răzbunarea teribilă a femeii înșelate. Cea mai complexă narațiune din Euridice - și cea mai reușită estetic - este Metamorfoza lui Sebastian Românu. Eroii trăiesc în Pasargarda, unul dintre ei pleacă în Bactrania, altul ajunge
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
irațională și, fugind cu Iason, se simte purtată în mijlocul universului de „puteri dulci, dar teribile și nemăsurate”. Natura ei tragică este abia schițată și narațiunea se încheie înainte ca mitul să arate răzbunarea teribilă a femeii înșelate. Cea mai complexă narațiune din Euridice - și cea mai reușită estetic - este Metamorfoza lui Sebastian Românu. Eroii trăiesc în Pasargarda, unul dintre ei pleacă în Bactrania, altul ajunge într-un ținut în care oamenii sunt închiși după culoarea ochilor. Motiv absurd care sugerează teroarea
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
și istoric” al lui Hegel și Marx. D., nevoit - cum va justifica el mai târziu (în Convorbirile cu Eugen Simion și cu George Pruteanu) - să supraviețuiască, el, ca scriitor, și să-și salveze părinții arestați, le ilustrează pe toate în narațiunile din această fază, scriind despre „lupta de clasă” din lumea satului, despre dușmanii puterii populare care uneltesc neîncetat, despre „bogătani”, care, în mod fatal, sunt „oameni cu păcat”, și despre „lupii” vânați de reprezentanții ordinii publice, în fine, despre „marile
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
despre „marile construcții ale socialismului”. Este greu de reținut ceva valabil din punct de vedere estetic din aceste texte dramatic conformiste: câteva pagini descriptive (peisajul dobrogean din povestirea Bedros din Bazargic) sau mesajul ascuns din Scrisoare de pe mare, o mică narațiune pe care Ion Vartic o socotește „o capodoperă a prozei scurte românești”. Drum fără pulbere concentrează toate fantasmagoriile literaturii angajate (varianta stalinistă) și ale „metodei unice de creație”. Masivul roman (666 de pagini) poate fi socotit, din acest punct de
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
și realiștii de tip Balzac, aceia care studiau comedia umană în evoluție. D. observă lumea românească pe o perioadă de aproximativ o sută de ani (cronica familiei Cozianu începe, propriu-zis, la 1862 și se termină în 1954), dar în preambulul narațiunii sunt povestite întâmplări de la 1848 și, în continuare, din 1850, când Alexandru Cozianu dărâmă casele vechi de pe ulița Culmea Veche și ridică o casă nouă „potrivită cu marea lui avere”. Unii comentatori (D. Micu) văd în Cronică de familie o
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
XX-lea. D. folosește o metodă complexă de a picta epoca și indivizii care o ilustrează: cronică socială, portret interior, analiza pasiunilor, descrierea vieții intelectuale și a mondenităților lumii politice, dar și a cruzimilor și lașităților, instabilității ei morale. Stilul narațiunii este liber, decomplexat, prozaic, ironic când este nevoie, stil de prozator cultivat care știe că pasiunile se pot fixa printr-o analiză rece și elocventă. Iese, la urmă, o tipologie care se ține minte. Davida Cozianu, fată inteligentă, nu prea
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
asistă la cursurile de filosofie și, cum este și naratorul romanului, înregistrează totul cu exactitate: interioarele, stilurile arhitecturii, discuțiile din seminar, mișcarea străzii etc. Proza este, și sub acest aspect, substanțială și cei care cred că informația intelectuală din interiorul narațiunii este parazitară greșesc pentru că, fiind vorba de niște tineri instruiți sau dornici de a se instrui, elementele de cultură intră în preocupările lor. Cristian, fiul adorat, se îndrăgostește de fiica profesorului Faber, frumoasa și incoruptibila Elisabeth-Charlotte, și idila lor, cu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
debut al Editurii Eminescu. În scurtul răstimp cât i-a fost dat să trăiască (un accident aviatic i-a curmat viața), D. a reușit să scrie douăsprezece cărți (dintre care două apărute postum) de o impresionantă diversitate tematică și stilistică: narațiuni pentru copii (Insula nevăzută, 1976), romane polițiste (Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, 1975), proză SF (Zeița de oricalc și Sferele verzi, 1977) sau despre enigme neelucidate, precum fenomenul OZN (Lumi galactice, 1986), dar, mai ales, cărți dedicate piloților, bărbați
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
lăsând impresia trăirii la maximă intensitate. Scrise de cele mai multe ori la persoana întâi, romanele se constituie ca un fel de jurnal unde persoanele și ființele dragi (mama, sora Toia și nelipsitul său prieten credincios - cockerul Tom) se integrează firesc în narațiune, devenind ele însele personaje. Duioșia, umorul, ironia (niciodată împinsă spre sarcasm), dialogul alert sunt doar câteva dintre caracteristicile prozelor lui D. SCRIERI: Caii de la Voroneț, București, 1974; Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, București, 1975; Insula nevăzută, București, 1976; Intrarea
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
de factură naturalistă, în spriritul literaturii lui Carol Ardeleanu. Cartea sa cea mai cunoscută e romanul Nedeia din Poiana Miresei (I-III, 1955-1964). Investigațiile în arhive și în biblioteci l-au ajutat pe D. să creeze un cadru precis al narațiunii, inspirată de evenimente petrecute la începutul secolului al XIX-lea. Cu mijloacele tradiționale ale romanului realist, se dezvoltă o acțiune în mai multe planuri, uneori lipsită totuși de dinamism, în măsura în care scriitorul e ispitit de redarea amănunțită a dialogurilor construite pe
DELEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286720_a_288049]
-
Timpul”, „Vatra”, „Revista literară”. Majoritatea scrierilor sale sunt reunite în volumele Izvoade. 1880-1890 (1892), și Nuvele (1896). El cultivă două genuri de proză: „copia după natură”, un fel de fiziologie în care domină observația tipologică, și proza care dezvoltă o narațiune lirică. Înzestrat pentru cea dintâi categorie, nuvelistul creionează cu ironie o serie de portrete: oameni de mahala, mici funcționari, avocați „fără pricine”. O lume pestriță, care își trăiește eșecul cu amărăciune. Din transcrierea oratoriei emfatice, incoerente, a veleitarilor politici, sunt
DEMETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286724_a_288053]
-
corespondențele dintre arta sunetelor, plastică, literatură și elementele vieții cotidiene definind idealul moral. Situațiile nu sunt decât puncte de plecare ale unor atmosfere sufletești. Interesul scriitoarei este îndreptat înspre lumea sufletească, a percepțiilor și a împrejurărilor favorabile „vrajei”. Ceea ce conferă narațiunii putere emotivă, dând nuvelelor o notă gravă, este întorsătura dramatică pe care o iau lucrurile, în majoritatea cazurilor, în final. Mereu prezent, motivul gemenilor subliniază permanenta pendulare a sensibilității autoarei între cei doi poli ai idealului elin. În Geamăna, „o
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
broșură în 1895, este întocmit cu toată rigoarea, cuprinzând întrebări foarte amănunțite, ce dovedesc o cunoaștere profundă a folclorului românesc. Interesante sunt și indicațiile precise, date pentru culegerea materialului: alegerea informatorului (de preferință cât mai vârstnic), notarea exactă, nestilizată, a narațiunilor etc. Răspunsurile primite (din 939 de localități), în urma răspândirii chestionarului, constituie o vastă colecție de folclor, de o deosebită valoare, atât datorită calității artistice și autenticității textelor, dintre care multe neîntâlnite în alte colecții, cât și prin informațiile etnografice care
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea armelor din toamna lui 1944, păstrează tarele unui conformism pe care clișeele (și lozincile) presărate ici și colo îl fac și mai flagrant. Dacă potentații, legionarii („bande de gușteri”), reprezentanții
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
roșii (1984; Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din Brașov) produce o breșă în orientarea prozei lui D. Autorul se arată preocupat de profilul artistic al textului, în care dobândesc pondere spiritul analitic, sondajul psihologic, tentația parabolei și a fantasticului. Narațiunea capătă fluență și vivacitate prin liricizare sau prin contrapunctul ludic, încastrate în „situații desenate cu precizie, astfel încât să degaje un adevăr moral și psihologic, stări conflictuale resorbite în nuanțe prinse cu finețe, momente de intensificare a existenței capabile să pună
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
anterior, este un roman cu tentă istorică, de factură tradițională, obiectivă, având ca protagonist un parvenit în linia lui Dinu Păturică, proiectat însă pe fundalul anilor de instalare a comunismului în România. Dimensiunea sarcastică este vizibilă în turnura realist-naturalistă a narațiunii. În Părintele Thom (2002), D. abordează tema deportării sașilor după al doilea război mondial. SCRIERI: Doi ori doi, București, 1978; Oceanul, București, 1980; Podul, București, 1982; Mărgele roșii, București, 1984; Ursa mică, Cluj-Napoca, 1985; Tare ca piatra, București, 1987; Ursa
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
copilărește” cu dezinvoltură, fără să coboare la povață ori îndemn plat. Partea cea mai rezistentă a creației sale este proza pentru cei mici, scrisă în stil folcloric, sub formă de ghicitori, șarade, numărători ghidușe, poezii hazlii, care se integrează firesc narațiunilor adunate în Cartea cu minuni (1986), Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit și urechi de ascultat (1988), Coiful magic (1990), Enciclopedia cu zâmbete (1991). SCRIERI: Roua sufletului, Chișinău, 1977; Vrei să-ți spun o poezie?, Chișinău, 1980
DRAGOMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
În slujba acestor idealuri - comune majorității publicațiilor exilului românesc de peste Ocean - Dean Milhovan-Mitu induce o vibrație specială paginilor revistei. Literatura, cultura și arta în genere devin arme importante pentru D. Inserate, la început, la întâmplare și după nevoie, poezia, pamfletul, narațiunea și memorialistica, foarte acide, cronica literară și recenzia de semnalare sau de atitudine sunt grupate în rubricile „Colțul literar” și „Pagina culturală” ca prezențe permanente. Spre deosebire de celelalte publicații ale exilului, aici se apelează mai puțin la textele clasice, reproducându-se
DREPTATEA (THE JUSTICE). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286869_a_288198]
-
aici, profesor de specialitate la Grupul Școlar Industrial pentru Transporturi Auto. Debutează cu proză în „Orizont” (1966) și editorial cu volumul Omul dublu (1980), în care douăzeci și patru de povestiri dovedesc disponibilitatea constantă a autorului față de observarea insistentă a lumii înconjurătoare. Narațiunile, cu personaje și conflicte lipsite de spectaculozitate, surprind o lume dominată de mecanismele elementare ale supraviețuirii sociale, o lume în care locurile comune ale limbajului și ale comportamentului nu sunt decât rareori contrazise. Prozatorul construiește mici întâmplări ce se petrec
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
Mânjoală. La fel, Povestea copilăriei (1909) reface cu mijloace incomparabil mai sărace decât cele ale lui Creangă, alunecând în banal sau în prolix, ambianța unui sat de sub munte, așa cum o percepe un copil. Dar evenimentele selectate sunt nesemnificative, în vreme ce desfășurarea narațiunii se poticnește adesea în stângăcii de stil sau de construcție. Mai izbutite, păstrând pe alocuri ceva din ingenuitatea, din culoarea și din fluiditatea povestirii populare, împreună cu un umor de asemenea de sorginte țărănească, sunt prelucrările sau izvodirile proprii cu aspect
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Vinea și C. Vonghizas), Masca Morții Roșii, îngr. și introd. Liviu Cotrău, Iași, 2003 (în colaborare cu Liviu Cotrău și Diana Cotrău); John Steinbeck, Iarna vrajbei noastre, București, 1967 (în colaborare cu Tatiana Malița). Repere bibliografice: Lucian Raicu, Poezie și narațiune, VR, 1955, 3; D. Micu, Mihu Dragomir, „Pe struna fulgerelor”, RMB, 1955, 1 septembrie; Boris Buzilă, Mihu Dragomir, „Versuri alese”, RMB, 1956, 28 octombrie; Mihai Gafița, Poeziile lui Mihu Dragomir, GL, 1956, 49; Ion Oarcăsu, Mihu Dragomir, „Odă pământului meu
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
proză. Sfârșitul prematur l-a împiedicat să-și adune scrierile în volum, acestea fiind editate postum, în 1924, de Constantin Loghin. În timpul vieții i-a apărut broșura Din Bucovina de altădată (1911), cuprinzând câteva schițe și povestiri. G. a compus narațiuni istorice fluente, cu parfum arhaic (Nunta domniței Maria cu Ianuș Radziwill, Nunta domniței Ruxanda), precum și altele, cu tentă sămănătoristă, avându-și punctul de plecare în viața satului bucovinean (În ajunul despărțirii, Reîntoarcerea, Serafim Cărășel). Scriitor în formare, autorului nu-i
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce conduce la un joc și la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola, va fi reluată
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola, va fi reluată ulterior) care fixează deja profilul prozatorului: ritm narativ precipitat, personaje și dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în Întâmplări odesene, narațiune dublă cu final neșteptat în Moartea lui Molière, povestire cinematografică și basm horror în Antoku. Al doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei”, de unde o sumă de revelații-evenimente
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]