9,529 matches
-
indivizilor: ei cred că fac dragoste, dar de fapt ei lucrează pentru specie. Din momentul în care, grație progreselor igienei și a medicinei, copiii supraviețuiesc, iar longevitatea este un fenomen mai răspândit, echilibrul este tulburat. Femeia nu poate concepe la nesfârșit, ea trebuie să își regularizeze nașterile. Raporturile sexuale sunt de acum guvernate de artificii. Omul este nevoit să înșele natura. Chiar și ceea ce numim "metodă naturală" implică o manipulare nenaturală pentru a cunoaște momentul ovulației. Situația care rezultă din intervenția
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană de lumină,/ se-nalță de pe masa castanie;/ în vază - margarete/ cu șorțuri albe, amidonate,/ de infirmiere/ și inimă de aur/ ca inima ta, soră Ruth” (Vaza albă). După 1980 elementul discursiv se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
realismului critic. Piesa are un caracter combativ, demascator și un umor popular: „Operă de pătrunzătoare viziune politică și artistică, O scrisoare pierdută îmbină luarea fermă de poziție a autorului, într-un moment istoric dat, cu datele unei creații literare de nesfârșită durată în moștenirea culturală românească, contribuție la edificiul pe care umanitatea înainte mergătoare a înscris opera și numele lui Gogol și Molière.“ 5.5. ISAC, DUMITRU: „Logica personajelor lui Caragiale, mijloace de satirizare a burghezomoșierimii“. În: „Almanahul literar“, III, 1952
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
mai merg? Tot ce aflasem din cărțile de etnologie nu-mi mai era acum de nici un folos. Confruntat fizic cu o altă lume, m-am simțit pierdut, ridicol, cu tot bagajul meu de intelectual, inutil, la vedere. După cîteva clipe nesfîrșite, am scos un "bună ziua" în spaniolă. Tăcere. Mi-a răspuns unul dintre ei, destul de caraghios, cred. În salonul unui apartament tipic parizian, în fața a doi indieni, cel care s-a simțit prost, fîstîcit, în plus, a fost omul așa-zis
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
această călătorie.4 "Ce v-a surprins cel mai mult de cînd sunteți în Europa?" Mă așteptam să vorbească despre cuceririle tehnice ale lumii "moderne", despre orașele noastre monstruoase, despre indiferența și agresivitatea oamenilor de pe stradă. O tăcere lungă, un nesfîrșit schimb de vorbe în limba celor doi kogi, un șaman și ucenicul său. Iarăși tăcere. Răspunsul, în spaniolă, al celui mai tînăr: "Tunelurile." A doua întrebare: "Ce-ați făcut în seara asta și n-ați fi făcut niciodată în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de a fi căzut rău de tot de pe bicicletă. Încercînd să prindă contur, pierzîndu-se, imaginea a antrenat o serie de interogații cicliste. Ce reprezintă bicicleta de pe care am căzut? Pe ce pedalăm noi întruna, cu dorința de a fi la nesfîrșit și mai moderni? Pentru ce pedalăm atît de repede, ca să mergem unde, pînă unde? Să cazi de pe bicicletă nu înseamnă să înveți echilibrul? Conținutul acestei cărți se hrănește, în mare măsură, dintr-o senzație: căderea, vidul. Punctul de plecare al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
implicarea mondenă a Bisericii, condamnă războiul (deci cruciadele). Considerîndu-se adevărații continuatori ai apostolilor, sprijinindu-se pe o lectură numită dualistă a Scripturilor, Oamenii Buni cred în existența a două lumi opuse: cea terestră, vizibilă, a răului; cea invizibilă, cerească, a nesfîrșitei bunătăți a lui Dumnezeu. Regat al Diavolului, lumea pămîntească este Infernul. Pentru Bunii Creștini, Satana este prințul acestei lumi (n-a scris Apostolul Ioan: "Această lume supusă întru totul puterilor Celui rău"?). Iisus Hristos a venit să anunțe oamenilor că
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
este creată de posibilele și imposibilele noastre, altfel spus, de poveștile pe care le-am inventat. Fără să ne dăm seama, ne spunem întruna că nu vom putea fi niciodată satisfăcuți de condițiile materiale, că nevoile umane, ilimitate, evoluează la nesfîrșit. Aztecii și-au închipuit că zeii s-au sacrificat la Teotihuacán pentru a da naștere soarelui pe cer și, ca opera lor să dureze, aveau nevoie de sînge uman. Au inventat o poveste extraordinară și, luînd-o drept realitatea absolută, i
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dar nu e chiar atât de departe de practica actuală. O modalitate de a-i determina pe oameni să continue să reacționeze la antecedente este să le schimbăm continuu. Noile antecedente sunt mult mai eficiente decât aplicarea acelorași metode la nesfârșit. De exemplu, emisiunea de televiziune Camera ascunsă a fost extrem de eficientă în a-i determina pe oameni să facă „lucruri ciudate” confruntându-i cu circumstanțe nemaiântâlnite (antecedente). În una dintre emisiuni, șoferii care se apropiau de podul dinspre New Jersey
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
această poziție teoretică circulă tot mai mult după ultimele evoluții, este important să recunoaștem, măcar, că ea prezintă o predicție empirică extrem de curajoasă. Din punct de vedere istoric, nici un hegemon nu s-a dovedit vreodată capabil să își mențină la nesfârșit poziția dominantă în sistemul internațional. Mai mult, este o ironie că argumentul lui Wohlforth despre unipolaritate a devenit tot mai popular imediat după atacurile de la 11 septembrie 2001, în ciuda faptului că este dificil să ne imaginăm un simbol al fragilității
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mulțime de oameni care declară cu mândrie că sunt ambițioși. Adesea se mai folosește și termenul de „tenacitate”. De regulă Însă aceste expresii nu fac decât să ascundă o nemaipomenită vanitate și agresivitate. Pentru acești „ambițioși” viața este o luptă nesfârșită În care, firește, ei Întâmpină noi dificultăți, ce le crează o tensiune implacabilă, iar adevăratele bucurii ale vieții le sunt răpite. „Esențială pentru vanitos este orientarea egocentrică, permanenta Încercare de a-și Înălța propria personalitate În fața semenilor săi. Îi stă
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
ființe supreme ar putea fi probată prin exercițiul rațiunii, independent de revelație. Nu își refuza nici plăcerea de a semnala inconsistențe în sistemele 348 GÂNDITORUL SINGURATIC dogmatice, bunăoară tensiunea dintre asumarea existenței unei ființe atotputernice și binevoitoare și spectacolul suferințelor nesfârșite ale oamenilor. Totodată, Russell sublinia că dreptul la existență al credințelor religioase nu va putea fi apărat invocând pretinsa lor utilitate. Căci multe imperative și interdicții impuse de către biserici credincioșilor se dovedesc dăunătoare.47 La întrebarea cum poate fi explicată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
încercările de justificare, cât și cele de critică raționalistă a religiei le considera ca derivând dintr-o înțelegere fundamental greșită a locului ei în viața oamenilor. Lui Drury i-a spus: „Russell și preoții au reușit împreună să producă pagube nesfârșite.“56 Tot lui Drury îi mărturisea că nu se poate socoti un bun fiu al bisericii în care fusese botezat, Biserica Catolică, în măsura în care aceasta susține că existența lui Dumnezeu poate fi dovedită prin rațiune.57 Subliniind că între modurile în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să înțeleagă mai bine creștinismul pe măsură ce a cunoscut experiența slăbiciunii morale, a mizeriei sufletești, a disperării. „Religia creștină - își nota el - e doar pentru acela care are nevoie de un ajutor nemărginit; adică numai pentru acela care simte o mizerie nesfârșită. [Ă] Credința creștină - așa cred eu - este refugiul în această supremă mizerie. [Ă] Cine-și deschide astfel inima către Dumnezeu, într-o mărturisire plină de căință, o deschide și pentru ceilalți. Făcând aceasta își pierde demnitatea de om eminent și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îi interpretăm. Mesajul clar, simplu și precis pe care organismul îl trasmite este acela că vrea să elimine! Puteți încerca să înlăturați simptomele unei boli cu ajutorul medicamentelor, dar, atât timp cât cauza reală a acesteia nu este descoperită, boala va reveni la nesfârșit. Lăsați simptomele să se manifeste; veți observa că acestea nu sunt inutile, ba chiar permit corpului să se purifice. De exemplu, în cazul unei răceli puternice, reflexul nostru este să folosim tot felul de produse pentru a nu ne curge
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
iau multe medicamente toxice au tot interesul să aleagă regimul sau dieta decât postul negru care i-ar putea solicita prea mult. Cu toate acestea, perioadele de restricții alimentare cer un efort din partea organismului. Așadar, ele nu trebuie ținute la nesfârșit. Această alimentație sistematică este recomandat să dureze doar o perioadă de timp bine determinată. Altfel, și-ar pierde repede orice utilitate deoarece organismul s-ar obișnui cu ea. Ca și în cazul postului negru, nimic nu vă împiedică să reluați
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
Ramaddini. Mai săracă în imagine decât surata ei, cantina se scutură de praful alb al drumului, undeva între Noto și Pachino, localitate cu nume predestinat sau ales pe măsură: Pakus-ňinos, pământul vinului bun. Îl și aud pe Marco repetând la nesfârșit... pomodori di Pachino, buonissimi 47... Lucrurile erau aici cumva, să zicem, simple, fără ștaiful celeilalte ferme, însă poezia revenea degrabă la primul pahar de Al Hamen sau Note nere, nero d'Avola, cu toată cicăleala lui Marco, în timp ce-
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
îi răspundea, nepăsătoare, ca și umbra telecabinei care se prelingea peste stâncile lucind în soare. Mai puteai să ajungi la malul mării pe scări, am încercat să număr treptele, însă, de fiecare dată le pierdeam șirul, nu numai pentru că erau nesfârșite, ci și din cauza șopârlelor care îmi distrăgeau atenția furișându-se peste tot. Mă încurcau la numărat și pisicile dormitând pe câte un prag de ușă sau tolănite printre ghivecele cu flori, într-un teritoriu numai al lor, de care erai
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
lume, dacă nu toată, trăiește nu din schimbări de formă, ci parte din schimbări de loc, parte din transmisiuni, care amîndouă se confundă uneori. În locul seriei firești de schimbări de formă, singurele producătoare, vine seria de schimbări de loc și nesfîrșite schimbări de posesiune. Tot costul acestor nenumărate medieri se scade din valoarea naturală a produsului; producătorul dă mult pentru a primi puțin în schimb, consumatorul asemenea. Factorii de căpetenie ai tranzacției economice sînt atît de despărțiți printr-o lume întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atenționați, "se face sub semnătura și cu garanția unui Tudor Arghezi - oricum un nume, integral sau parțial bun în paginile de creație, nu e timpul nici rostul nostru să precizam - atunci perspectiva confusiilor și a haosului în istoria literaturii devine nesfîrșită. După ce că în viața d-sale, d-l Tudor Arghezi n-a făcut nimic pentru Eminescu, - nu-i reproșăm - aplică belferilor T. Maiorescu, A. D. Xenopol, I. Scurtu, G. Ibrăileanu, G. Bogdan-Duică, Leca Morariu, D. Murărașu, G. Călinescu, C. Botez etc. epitetele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
formularea ireverențioasă, mai potrivită pastilelor satirice din cotidiene, este, aici, o realitate surprinzătoare ce merită a fi disecată. În ultimele trei săptămâni de campanie, fiind la Universitatea din Chicago (la capătul străzii unde locuiește președintele ales al Americii - prilej de nesfârșite controale polițienești și restricții de mișcare neobișnuite într-un cartier altfel liniștit), nu am putut vedea pe viu spectacolul confruntărilor electorale de acasă. De aceea, victoria dinamicului și carismaticului doctor de la Urgențe (nu e vorba de George Clooney, evident, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și îmi place să cred că această cădere spectaculoasă merită a fi dezbătută din multe unghiuri, tocmai pentru că este, dincolo de experiența umană amară, exemplară pentru mediul politic românesc. Și cum despre trecut nu putem niciodată ști adevărul, ci doar construim nesfârșite narațiuni care vor să surprindă ceva esențial, iată, pe scurt, o poveste: în martie 2004, la rugămintea singurului politician ieșean pe care îl consideram decent, Dan Constantin Vasiliu, am intrat de bună voie, pentru vreo patru săptămâni, în iad. Un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fugare. Dacă un astfel de moment poate fi refăcut narativ, dacă se constituie în poveste, fie ea exemplară sau marginală, putem spune că are datele necesare pentru a fi transmis mai departe ca o istorioară ce se adaugă altora la nesfârșit în masa impozantă de detalii, fapte, personaje și povești numită Istorie. Câteodată, aceste mici fragmente salvate de la uitare au tâlcul lor. Prin 1996, la obișnuita sărbătorire a înfrângerii ieșenilor, bulevardul Ștefan cel Mare era transformat în pietonal pentru ca președintele de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de utilizare pe teritoriul lor). E o lume fascinantă deci, dar nu lipsită de primejdii și capcane, între care cele mai rele sunt dependența și autismul. Dacă în ceea ce privește jocurile, cancanurile sau pornografia se impun cumpătarea și filtrul critic, pentru potolirea nesfârșitei nevoi de informare, a autenticei sete de cunoaștere, internetul este un remediu activ, fără doze limită, fără contraindicații. Un îndemn la perfecționare căruia trebuie să-i ofere spațiu și "combustibil" toate instituțiile publice, cu atât mai abitir cele deschise către
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
corectitudinii politice" par a face legea. Cu atât mai mult cu cât istorici avizați vorbesc, de fapt, de o rădăcină profundă iudeo-creștină a spiritului european, de o moștenire modelatoare care integrează în primul rând Cartea (to Biblon) și tradiția comentariului nesfârșit, profund și sofisticat, al tradiției talmudice, alături de misterul efervescent, formator și nemuritor, al învierii christice. Însă o chestiune atât de complicată, și, într-un fel, gingașă, nu poate fi decât enunțată, nu și detaliată cum se cuvine, într-o coloană
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]