9,387 matches
-
aflau medicul cardiolog Roger Godel și soția sa, Alice, prieteni de familie din Paris, care erau pasionați de Grecia antică și spiritualitatea indiană. Își petrecea timpul plimbându-se prin localitate și citind. Eliade a început să scrie la Täsch o nuvelă pe care o va intitula ulterior „Pe strada Mântuleasa...”. "„Am început-o, ca atâtea alte cărți, fără să știu ce se va întâmpla în capitolul următor. Descopeream acțiunea pe măsură ce scriam. Știam doar că voi povesti confruntarea a două mitologii: misterele
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
afirma mai târziu. Eliade scria într-un ritm destul de alert (12-15 pagini pe zi). Pasiunea și nerăbdarea ce-l mistuiau făcea ca scrisul să fie uneori ilizibil, necesitând descifrarea și transcrierea textului în aceeași noapte. Scriitorul era pasionat de scrierea nuvelei, reamintindu-și cu această ocazie multe întâmplări din tinerețea sa: "„Mă afund pe nesimțite într-o mitologie bucureșteană rămasă în adormire cincisprezece ani”". La sfârșitul lunii august, când s-au reîntors la Ascona pentru a asista la conferințele „Eranos”, avea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
au reîntors la Ascona pentru a asista la conferințele „Eranos”, avea deja un manuscris de peste 100 de pagini. În ciuda faptului că soția sa era entuziasmată, scriitorul nu era însă mulțumit de rezultat, descoperind implicații noi și nebănuite pe măsură ce scria. Acțiunea nuvelei se întrerupea la sfârșitul capitolului 6, după cea de-a doua vizită a lui Fărâmă la Anca Vogel. Eliade a încercat reluarea scrierii odată ce s-a întors la locuința sa de la Val d'Or (din periferia vestică a Parisului) și
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Chicago. Profesorul Eliade a fost ocupat în anii următori cu activitatea didactică, ținerea de conferințe și redactarea unor studii științifice, reducându-și mult activitatea literară. Potrivit informațiilor din "Jurnalul inedit", scriitorul a avut două încercări zadarnice de reluare a scrierii nuvelei la 27 iulie 1959 și la 9 mai 1966. Abia a doua oară a putut să întrevadă continuarea acțiunii întreruptă după cea de-a doua vizită a lui Fărâmă la Anca Vogel, găsind două finaluri posibile. Textul era foarte stufos
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
decide să taie din el pentru a elimina aspectele satirice. Soluția finală este găsită întâmplător. Eliade recitește textul la 28 octombrie 1967 pentru a găsi un fragment pe care să-l publice în revista "Destin" și începe să scrie continuarea nuvelei „în alt stil”, accelerând ritmul anchetei și reducând ponderea relatărilor lui Fărâmă. "„Am mai scris proze literare, dar n-am putut încheia Pe strada Mântuleasa decât într-o săptămână, neobișnuit de grea (cursuri, vizite, conferințe), din noiembrie 1967”", consemna scriitorul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
accelerând ritmul anchetei și reducând ponderea relatărilor lui Fărâmă. "„Am mai scris proze literare, dar n-am putut încheia Pe strada Mântuleasa decât într-o săptămână, neobișnuit de grea (cursuri, vizite, conferințe), din noiembrie 1967”", consemna scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost finalizată în noiembrie 1967 la Chicago. Eliade a corectat șpalturile nuvelei la 3 aprilie 1968, întrebându-se dacă va putea publica scrierea în România sau nu. Personajele și acțiunea continuau să-l captiveze, după cum notează în însemnările din
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
literare, dar n-am putut încheia Pe strada Mântuleasa decât într-o săptămână, neobișnuit de grea (cursuri, vizite, conferințe), din noiembrie 1967”", consemna scriitorul în memoriile sale. Nuvela a fost finalizată în noiembrie 1967 la Chicago. Eliade a corectat șpalturile nuvelei la 3 aprilie 1968, întrebându-se dacă va putea publica scrierea în România sau nu. Personajele și acțiunea continuau să-l captiveze, după cum notează în însemnările din acel an. Prima sa publicare a avut loc în anul 1968 în volumul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
emisiune de televiziune, determinând epuizarea întregului tiraj în câteva zile și retipărirea cărții de mai multe ori. "„A fost, de altfel, primul meu succes literar în Franța; și, deocamdată, singurul”", nota Eliade în memoriile sale. Prima publicare în România a nuvelei „Pe strada Mântuleasa...” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
deocamdată, singurul”", nota Eliade în memoriile sale. Prima publicare în România a nuvelei „Pe strada Mântuleasa...” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Prima publicare în România a nuvelei „Pe strada Mântuleasa...” a avut loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
loc abia în anul 1981, când Editura Cartea Românească din București a tipărit volumul "În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade. Nuvelele scrise în perioada de dinainte de război au influențe folclorice, fenomenele paranormale (vampirism, întâmplări magice, călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
întreagă serie de termeni cu valoare simbolică, anumite cuvinte părând să aibă un dublu înțeles. Narațiunea are o funcție de anamneză, având scopul de a restabili evenimente trecute și de a recunoaște miracolul în istorie, descoperind astfel existența unor legături ascunse. Nuvelele fantastice ale sale se evidențiază prin prezența unor indicii esențiale camuflate într-un text epic realist. Naratorul călătorește într-un trecut mitic cu scopul de a stabili niște conexiuni stranii între personaje și fapte, la fel cum psihanalistul încearcă să
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
modernă și raționalistă (mitologia unei lumi desacralizate). Sacrul este ascuns permanent în cotidian, iar obiecte banale au o valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă, de către Securitate, acesta fiind bănuit că știe secrete
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
au o valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă, de către Securitate, acesta fiind bănuit că știe secrete de mare importanță. Ancheta începe fără un motiv aparent, fiind provocată de comportamentul suspect al bătrânului
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă, de către Securitate, acesta fiind bănuit că știe secrete de mare importanță. Ancheta începe fără un motiv aparent, fiind provocată de comportamentul suspect al bătrânului care încercase să
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
de cauză modul de desfășurare a interogatoriilor polițienești și atmosfera sumbră din sediul instituții represive, ceea ce dovedește că s-a documentat atent probabil prin ascultarea relatărilor unor foști deținuți politici stabiliți ulterior în Occident. Cu toate acestea, ancheta din această nuvelă este golită de bestialitate și capătă pe alocuri chiar un aspect elegant. Profesorul Sorin Alexandrescu consideră că pretinsa recunoaștere a lui Borza este o strategie subtilă și deloc inocentă a fostului învățător de a forța pătrunderea în temutul aparat polițienesc
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
locul de pătrundere într-un univers paralel, existent într-un alt timp. Cunoscătorul unor astfel de semne magice este considerat însă într-o lume postmodernă doar un nebun inofensiv sau cel mult suspect. Căldura menționată la începutul și la sfârșitul nuvelei este un mediu climateric obișnuit în narațiunile lui Eliade, precum în „Douăsprezece mii de capete de vite” sau în „La țigănci”. Ea precede o situație anormală și, asociată cu alte elemente neobișnuite precum oboseala, vorbăria confuză și amnezia bruscă, marchează
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
pătrund în proza obișnuită. Ca și inginerul Cucoaneș, macrantropul din „Un om mare”, Oana pare a fi urmașa unei rase de uriași care a trăit pe pământ în timpul întâmplărilor biblice, metamorfozată în urma unui blestem. Un alt element mitologic prezent în nuvelă este puterea magică a întineririi biologice pe care o posedă Marina și care va mai apărea în nuvelele „Les trois Grâces” și „Tinerețe fără tinerețe”. Povestirile lui Fărâmă au un caracter fantastic atenuat de prezența unor numeroase elemente extrase din
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
unei rase de uriași care a trăit pe pământ în timpul întâmplărilor biblice, metamorfozată în urma unui blestem. Un alt element mitologic prezent în nuvelă este puterea magică a întineririi biologice pe care o posedă Marina și care va mai apărea în nuvelele „Les trois Grâces” și „Tinerețe fără tinerețe”. Povestirile lui Fărâmă au un caracter fantastic atenuat de prezența unor numeroase elemente extrase din fabulosul folcloric sau magic. Finalul enigmatic al nuvelei contribuie la revenirea la o stare fantastică, aducând personajul parcă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
care o posedă Marina și care va mai apărea în nuvelele „Les trois Grâces” și „Tinerețe fără tinerețe”. Povestirile lui Fărâmă au un caracter fantastic atenuat de prezența unor numeroase elemente extrase din fabulosul folcloric sau magic. Finalul enigmatic al nuvelei contribuie la revenirea la o stare fantastică, aducând personajul parcă printr-o buclă temporală într-un cadru asemănător celui de la început (aceeași căldură toridă, aceeași oră, replici similare) pentru a-și reîncepe demersul obositor, fără un final cert. Proza fantastică
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
aceeași oră, replici similare) pentru a-și reîncepe demersul obositor, fără un final cert. Proza fantastică a lui Mircea Eliade a suferit în decursul timpului o evoluție relaționată în mod direct cu modificarea percepțiilor științifice ale autorului. Scrierile inițiale (precum nuvela „Secretul doctorului Honigberger”, pe care Ioan Petru Culianu o considera una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Eliade și una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura universală) urmăreau într-un mod oarecum senzaționalist o serie de fenomene
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
evoluție relaționată în mod direct cu modificarea percepțiilor științifice ale autorului. Scrierile inițiale (precum nuvela „Secretul doctorului Honigberger”, pe care Ioan Petru Culianu o considera una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Eliade și una din cele mai bune nuvele fantastice din literatura universală) urmăreau într-un mod oarecum senzaționalist o serie de fenomene paranormale. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
fenomene paranormale. Recunoscându-și eșecul căutărilor sale din tinerețe, scriitorul și-a modificat perspectiva asupra lumii, renunțând la iluzii și scriind o proză tot mai criptică. Astfel, comparând „Secretul doctorului Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
Honigberger” și „Pe strada Mântuleasa...”, Culianu constata că cele două nuvele sunt atât de diferite încât pare că le despart „adevărate ere geologice, de parcă Eliade ar fi supraviețuit multor perioade intermediare de glaciațiune”. Scrisă într-o altă perioadă de creație, nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a avut parte de recenzii elogioase din partea criticilor, care i-au apreciat atât limbajul său aluziv, cât mai ales imaginația prolifică a autorului ce a creat o mitologie citadină. Întâmplările relatate de Fărâmă dezvăluie incompatibilitatea dintre două
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]