10,156 matches
-
de lucrări, tabloul "Iosif în Egipt" ("Giuseppe în Egitto") se remarcă prin nuanțele intense de roșu, aceeași lipsa a echilibrului care aproape degenerează în haos. Prima lucrare a lui Pontormo în stil cu adevarat manierist este "Altarul Pucci" ("Pala Pucci"), pictat în 1518. Este vorba de o lucrare comandata de omul politic Francesco Pucci. Artistul încalcă regulile stabilite până atunci. Astfel, tabloul "Fecioara, pruncul și sfinții" ("Madonna con bambino e sânți") este total asimetric și plin de dinamism, lucru vizibil în
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
fost declarat major în 1840. Recunoașterea acesteia a avut loc la 5 iulie 1841. Maria Amélia a devenit o tânără atrăgătoare. Descrisă ca fiind bună, religioasă și foarte inteligentă Prințesa a primit o educație rafinată. Îi plăcea să deseneze, să picteze și să cânte la pian.. De asemenea, Maria Amélia iubea poezia. Vorbea fluent portugheza, franceza și germana. La începutul anului 1852, arhiducele austriac Maximilian, care atunci servea în marina austriacă, s-a oprit în Portugalia pentru a le vizita pe
Amelia a Braziliei () [Corola-website/Science/320633_a_321962]
-
virtuții și viciului" (1505, "Museo di Capodimonte", Napoli) și "Sf Gerome în deșert" (1500 sau 1506, Luvru, Paris). În această din urmă, este remarcabil contrastul dintre nuanțele stâncilor și roșul vestimentației sfanțului, iar finețea detaliului demonstrează abilitățile sale de miniaturist. Pictează primele sale piese de altar la biserică parohiala St. Cristina al Tiverone (1505) și baptisteriul catedralei din Asolo (1506), picturi care există și astăzi. În 1508 lucrează la polipticul din Recanati pentru biserică St. Domenico. Acesta este alcătuit din șase
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
nu au fost apreciate de papă, deoarece imitau stilul lui Rafael, pe atunci în plină ascensiune, drept urmare câțiva ani mai tarziu au fost distruse și acoperite cu alte picturi. În 1511 lucrează pentru confreria "Buon Gesù" din Ieși (provincia Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează un
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
imitau stilul lui Rafael, pe atunci în plină ascensiune, drept urmare câțiva ani mai tarziu au fost distruse și acoperite cu alte picturi. În 1511 lucrează pentru confreria "Buon Gesù" din Ieși (provincia Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează un iconostas de mari dimensiuni pentru biserică dominicanilor
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525, artistul locuiește la Bergamo. Aici pictează un iconostas de mari dimensiuni pentru biserică dominicanilor, apoi execută numeroase comenzi din partea unor familii bogate. De asemenea, a mai lucrat și la ornarea cu mozaic a presbiteriului bisericii "Santa Maria Maggiore". În 1525 se mută la Veneția, unde rămâne
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
anul 1979, cu ajutorul acordat de Episcopia de Alba-Iulia, aflată sub cârmuirea P.S. Emilian, biserica a fost renovată. În anul 1980, cu contribuția credincioșilor din Sfântu Gheorghe, cu străduința venerabilului cântăreț bisericesc Belean Petru, împreună cu fiul său Belean Ilie, s-a pictat interiorul bisericii de către pictorul Macroi Alexandru. În pronaosul bisericii se poate citi următorul „act de danie”: „Cu ajutorul lui Dumnezeu și pentru dragostea lui nemărginită, eu, Protopopul David Lazăr din Târgu-Mureș, fost paroh și donator al acestei Sfinte Biserici, adusă în
Biserica de lemn din Sfântu Gheorghe, Mureș () [Corola-website/Science/320668_a_321997]
-
Oprea"". Spațiul interior, împărțit după rigorile cultului în pronaos, naos și absida altarului, a fost acoperit cu o boltă semicilindrică. În urma operațiunilor de reparație, pronaosul a fost tăvănit. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica a fost pictată în interior. Iconografia cuprinde următoarele teme: Pilda Fecioarelor, scene din vechiul testament, Sf.Gheorghe, Intrarea în Ierusalim sau Sf. Ilie. În naos, pe boltă regăsim zugrăviți Sfinții împărați Constantin și Elena, scene din viața Domnului nostru Isus Cristos, Maica Domnului
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
II-lea Război Mondial. În partea stângă a intrării se află o statuetă din ghips reprezentând-o pe Sfânta Fecioară Maria așa cum a apărut de 18 ori Sfintei Bernadeta Soubirous la Lourdes (Franța) în anul 1858. Pereții și plafoanele sunt pictate în culori de apă din gama cromatică: orange - ocru - siena naturală - siena arsă. Stâlpii și lambriurile sunt executate în culori pe bază de ulei (imitații de marmură) din aceași gama ca și pereții și plafoanele, iar stațiunile Căii Sfintei Cruci
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
culori de apă din gama cromatică: orange - ocru - siena naturală - siena arsă. Stâlpii și lambriurile sunt executate în culori pe bază de ulei (imitații de marmură) din aceași gama ca și pereții și plafoanele, iar stațiunile Căii Sfintei Cruci sunt pictate la dimensiunile ≈ 70 X 120 cm, având rame din profile și ornamente din ipsos. Altarul principal dedicat Sfintei Treimi (sub patronajul căreia este plasată biserica) este sculptat în lemn de brad și de tei, fiind pictat; pe el se află
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
Căii Sfintei Cruci sunt pictate la dimensiunile ≈ 70 X 120 cm, având rame din profile și ornamente din ipsos. Altarul principal dedicat Sfintei Treimi (sub patronajul căreia este plasată biserica) este sculptat în lemn de brad și de tei, fiind pictat; pe el se află statueta lui Dumnezeu Tatăl, reprezentat ca un bătrân cu barbă, care se află lângă Cristos cu crucea în mână, iar mai sus se află Duhul Sfânt reprezentat sub chip de porumbel. Tot pe altarul principal se
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
din prezbiteriu îi reprezintă pe cei patru evangheliști, minunea înmulțirii pâinilor și predica fericilor de pe munte. Pe peretele din partea stângă a altarului se află pictați următorii sfinți: Sfânta Maria Goretti, Sfânta Elisabeta și Sfânta Barbara, iar pe plafonul navei este pictat Isus ajutându-l pe Sfântul Iosif, purtătorul său de grijă. Pe plafonul navei din dreapta se află imaginea lui Isus în agonie în Grădina Ghetsemani, iar pe pereți se afla pictați Sfântul Dominic Savio, Sfântul Cazimir și Sfântul Ioan-Maria Vianney. Pe
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
moderniza vechea biserică de lemn, înlocuind altarul, iconostasul și pereții transversali de lemn cu structuri de zid. Prin îmbrăcarea cu cercuială și tencuială în interior și pe exterior, biserica a primit aspectul unei biserici de zid. În final a fost pictată generos, atât în interior cât și în exterior. La intrare, peretele înalt al tâmplei a permis desfășurarea pe larg a temei „judecății de apoi”. Intrarea este prinsă între raiul din stânga și iadul din dreapta, teme regăsite și la alte bisericuțe de
Biserica de lemn din Dămțeni () [Corola-website/Science/321560_a_322889]
-
natură și antic, la Școala de Arte Frumoase din Iași. După anul 1920, a fost transferat la Școala de Belle Arte din București, unde a predat până în anul 1935, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să expună. În 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, bătrânul Artachino a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
1935, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să expună. În 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, bătrânul Artachino a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziția de mare succes găzduită la Sala Universul din București. Toate cele 80 de tablouri expuse au fost vândute. Participă la o expoziție de artă românească organizată la Veneția. 1944-1945 Colaborează pentru prima dată cu
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
luna august a anului 1955, își semnează lucrările de artă plastică "GLA" (adăugând propriilor inițiale litera "A", de la prenumele soției). 1957-1964 Participă cu mai multe portrete la ediții succesive ale Expoziției Interregionale de artă plastică de la Iași. În fiecare vară, pictează în Bucovina numeroase peisaje și chipuri de țărani. 1964 La 2 ianuarie se naște nepoata sa, Ariadna, fiica Irinei. 18 februarie 1964 - George Löwendal se stinge din viață fulgerător. Este înmormântat la cimitirul Sfânta Vineri din București.
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
pomenire; leat 1776, / s-au săvârșitu la oc(t)omvre 6 zile, ani de la Adamu, 7284. 1775 (7284) octombrie 6 Pisanie în partea superioară a ancadramentului de piatră de la ușa de intrare în biserică; literă de 5 cm, în relief, pictată cu galben pe fond albastru, într-un câmp de 75x125 cm. Inscripție pe peretele de la est al pridvorului, în partea din dreapta; literă de 2,5 cm, într-un câmp de 11/38 cm: Acestu pricvor (sic) s-au zugră(vit
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
ilizibilă. Din cele patru documente prezentate mai sus tragem următoarele concluzii: 1. biserica a fost ridicată anterior anului 1775 și sființită la 6 octombrie același an; 2. în anul 1906, bisericii i-a fost închis pridvorul, ocazie când s-a pictat în totalitate cu scene din apocalipsa; 3. pictura din interiorul bisericii este frescă, pictorul însă rămâne anonim; 4. biserica a fost modernizată în jurul anului 1960, atunci când s-a introdus curentul electric, parchet și, câțiva ani mai târziu, a fost legată
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
au fost tencuite și pictate; - tâmplărie exterioară: a fost realizată din lemn de stejar, posibil ca la origine golurile să fi fost realizate din piatră care încadrau tâmplăria din lemn; - iconostasul: a fost realizat din zidărie de cărămidă și este pictat; - finisaje exterioare: tencuieli simple cu profile din cărămidă tencuite. - este realizat în întregime din zidărie mixtă - cărămidă și piatră; - arcele de a căror existență aminteam la parterul imobilului sunt realizate din cărămidă la fel ca și bolta care acoperă încăperea
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
istoria românilor" de Eudoxiu de Hurmuzaki. Albumele editate de Editura Socec au o deosebită valoare istorică și artistică: "Cusături românești", culese de Elena C, Cornescu n. Manu, "Modele de cusături naționale", "Albumul Armatei române", 1902, "Armata Română" (reproduceri ale tablourilor pictate de Tadeusz Ajdukiewicz) etc. În 1880 Ioan V. Socec editează primul număr din „Calendarul pentru toți”, cea mai populară tipăritură a epocii. Din anul 1885, Ioan V. Socec găzduiește reuniunile Societății „Junimea”, mutată din Iași la București, tipărind și subvenționând
Socec () [Corola-website/Science/321589_a_322918]
-
din trecutul bisericii, mai puțin precise pentru perioada veche, însă relevante pentru cele petrecute după cumpăna secolului 19: "„Această sfântă biserică cu hramul Sfântului Nicolae ... a fost renoită prin decret regal în 1908. În anul 1922 a fost tencuită și pictată în tehnica ulei de pictorul Victor Fulgescu din Comănești. Biserica actuală e rezultatul strămutării în anul 2008. Pictura nouă a fost realizată în anul 2009, în tehnica frescă, de către pictorul profesor universitar Sava Nicolae, în colaborare cu fiica Irina. Lucrările
Biserica de lemn din Valea Mare, Vâlcea () [Corola-website/Science/321587_a_322916]
-
Suceava veche", "Intrare în oraș", "Din Gară Burdujeni", "Case vechi", "Panoramic sucevean", "Șantier", Arhitectura nouă" ș.a. În portret și în compoziții manifestă o mare grijă pentru expresie, recurgând la culoare pentru a fixa atmosferă și stările tensionale ale personajelor.A pictat flori încărcate de o suava gingășie.Este numit de cronicarii de artă ""peisagist", "florist", "portretist"", operă să însumând câteva mii de tablouri. În sculptură, Dimitrie Loghin a lucrat în maniera realistă, folosind lemnul, ghipsul și teracota că materiale de lucru
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
Paris. În timpul trăit la Paris a cunoscut sărăcia extremă. Dezamăgit, s-a întors la Stockholm, unde următorii 2 ani a lucrat tot ca grafician. În anul 1880 se decide să meargă pentru a două oară la Paris și începe să picteze. În anul 1881 primește o scrisoare de la Scholander profesorul său de artă, care îl sfătuiește să facă ceva cu excentricitatea sa și să fie mai original. Acest sfat îi prinde bine și îl încurajează să picteze. În anul 1882 el
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]
-
Paris și începe să picteze. În anul 1881 primește o scrisoare de la Scholander profesorul său de artă, care îl sfătuiește să facă ceva cu excentricitatea sa și să fie mai original. Acest sfat îi prinde bine și îl încurajează să picteze. În anul 1882 el găsește în apropierea Parisului un mic atelier, unde poate picta. Acest mic atelier situat în Grez-sur-Loing în apropierea Fontainebleau, a devenit reședința sa și a început să picteze. Grez a fost ca o mică idilă pentru
Carl Larsson () [Corola-website/Science/321634_a_322963]