10,542 matches
-
stâncos Tâlva Zânei cunoscut în grai local Tilfasinna, care era cel mai înalt vârf din munții ce înconjurau localitatea Steierdorf-Anina, locul despre care circulau diverse povești și legende, povestite seara la culcare de către părinți. Acel lac mic, de care am pomenit mai sus avea un diametru de vreo zece metri și o adâncime de doi-trei metri, din care locomotivele care tractau vagoanele goale sau încărcate cu cărbune și lemne, se alimentau cu apa necesară pentru funcționare, mai ales când se pregăteau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
din zonă. În locurile cu vizibilitate bună din mai multe puncte ale stațiunii climaterice numite Sommerfrische erau amplasate statui de diferite dimensiuni și subiecte ale secolul al XVIIIlea. Colonia Cehă Vedere din anul 1900 și 1984 - în preajma demolării Am pomenit de foarte multe ori cuvântul ”Colonia Cehă”. În acest loc s-au așezat și strămoșii mei veniți din Boemia. Pentru primi coloniști sosiți a fost construită o clădire mare cu apartamente, care a supraviețuit și în copilăria mea, cunoscută sub
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
niște bârne și scânduri, astfel se intra pe poarta de acces al trăsurilor care nu era încuiată, parcă aștepta să fie deschisă larg pentru trăsurile de odinioară care soseau cu cei ce veneau la o cură de ozon, de sănătate. Pomenind de această perioadă a copilăriei trebuie să amintesc că o dată cu retragerea armatei germane de pe teritoriul României, stațiunea climaterică a încetat să mai funcționeze ca stațiune, a funcționat doar ca spital de campanie. După terminarea războiului stațiunea a existat ca unitate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
venit toamna anului 1958, anul în care intram în clasa a V-a, primul an de gimnaziu. Dacă până acum aveam o singură învățătoare, exceptând clasa a IV-a când am avut și o profesoară la rusă, de care am pomenit la timpul respectiv, acum aveam pentru fiecare materie câte un profesor și nu erau puține materii. Anul acesta reunea elevii care au fost admiși în gimnaziu din școala noastră cu cei admiși la rândul lor din școala de patru clase
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Expoziția Județeană de Artă Plastică, care va avea vernisajul în aprilie. Printre cei nominalizați am fost și eu. Astfel mi- am făcut și debutul printre artiștii vremii în Expoziția Județeană. Desigur că ziarul Flamura în articolul scris despre expoziție a pomenit și numele meu alături de artiști consacrați ca: Gheorghe Roua sau Iosif Vasile Gaidoș . Succesul a fost cu atât mai valoros pentru mine când am aflat că s-a selectat o lucrare de-a mea, pentru Expoziția Republicană, care se vernisa
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Mihai Vintilă. Am participat la eveniment alături de bunul meu coleg și prieten pictorul Gheorghe Boancă. Ajunși la Reșiță am avut onoare de a-l cunoaște în carne și oase pe scriitor, pe Mihai Vintilă care de fiecare dată când îmi pomenea numele mă boteza precum aș fi un polonez Iftinschis. În aceleași împrejurări am mai cunoscut și familia de pictori naivi Doina și Gustav Hlinka, Ioan Tomi Radcu, Ioan Stan Pătrașcu Muzeu, Vasile Popovici și Gheorghe Babeț. Valentin Boța, Ada Cruceanu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de personajele pe care hotărâsem să le ignor. Mai întâi în discuțiile cu oamenii cu care mă întâlneam și care simțeau nevoia să mă pună la curent cu ce sa mai întâmplat pe aici. Până la urmă, ajungeau mai toți să pomenească tot felul de nume de care sperasem să nu mai aud. „Ai auzit de faza cu Maybachul lui Becali, când la desfăcut cu ranga? Dar când sa suit pe el în Piața Universității? Dar de ce a zis sau a făcut
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă la urmă prin singurătate și frică. Scepticismul profesat Îmi amintește acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a privirii Întoarse Înapoi, Înainte de a-i invidia pe zei am dorit să ne epuizăm
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
când a ajuns în Veneția nu mai avea la el decât câțiva bănuți, de care avu nevoie chiar în acea noapte. 41. În timpul drumului spre Veneția, din pricina orânduielilor împotriva molimei, a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel cu câțiva tovarăși ajunse la Chioggia și află că nu se putea intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îl legară și-l duseră la căpitan care, știau ei bine, îl va face să vorbească. Ceru să se îmbrace cupelerina, dar nu voiră să i-o dea și îl duseră, nelăsându-i decât nădragii și pieptarul, de care am pomenit mai sus. 52. Pe drum, Pelerinul văzu ceva ca o icoană a lui Cristos când era dus legat, fără a fi vorba de o viziune ca celelalte 2. L-au dus de-a lungul a trei străzi, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și Frías, iar al patrulea era licențiatul Frías1. Toți văzuseră deja Exercițiile. I-au pus o mulțime de întrebări, nu numai asupra Exercițiilor, dar și de teologie, de pildă, cum înțelegea cele cu privire la Sfânta Treime și la Sfânta Taină. El pomeni din nou de lipsa lui de studii. Apoi răspunse la întrebările judecătorilor în așa fel încât nu mai avură de ce să-l învinuiască. Licențiatul Frías, care în tot acest timp se arătase mai sever decât ceilalți, îi mai puse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mers desculț, după cum își propusese. La Rouen, alină bolnavul și-l ajută să se îmbarce pentru Spania. Îi dădu și niște scrisori, îndreptându-l spre însoțitorii săi din Salamanca, adică spre Calixto, Cáceres și Arteaga. 80. Pentru că n-am mai pomenit nimic de acești însoțitori, iată ce s-a mai întâmplat cu ei. În timp ce Pelerinul era la Paris, le scria deseori - după cum se înțeleseseră - și le împărtășea greutățile pe care le avea în a-i ajuta să vină să studieze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
era pe mare cu o mulțime de galere. Și cu toate că i-au istorisit multe întâmplări înfricoșătoare, nu l-au putut face să șovăiască. 91. El se îmbarcă pe o corabie mare și rămase în viață după furtuna de care am pomenit mai sus2, în timpul căreia de trei ori a văzut moartea cu ochii. Așteptare în Veneția Ajuns în Genova, luă drumul spre Bologna, pe care pătimi multe, mai ales o dată când se rătăci și merse pe o cărare de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
L-a chemat pe Filip, cum se spune în primul capitol din sfântul Ioan; și pe Matei, cum Matei însuși spune în capitolul al nouălea 2. 3. I-a chemat și pe ceilalți apostoli, despre a căror chemare deosebită nu pomenește evanghelia. Și, de asemenea, mai trebuie ținut seamă de alte trei lucruri: primul, cum apostolii erau oameni simpli și neinstruiți; al doilea, demnitatea la care au fost chemați cu atâta gingășie 1; al treilea, darurile și harurile prin care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în fiecare zi „bună dimineața”. Remarcă faptul că dragostea este dulce și frumoasă. Dragostea e un instinct uman cu însușiri deosebite, o patimă a inimii care naște pasiunea pentru celălalt. Este un sentiment cald, un dar mare lăsat de la Dumnezeu, pomenit chiar și în Biblie, în numeroase variante. Ea unește inima cu mintea și sufletul omului Din cauza fumătorilor, aerul din interior devenise greu de respirat. Avea nevoie de o gură de aer curat. Voia să iasă pentru puțin timp din restaurant
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mea, răul se pedepsește zise Mihu. - Ia uite cum plânge ca un bebeluș, exclamă Simion! - Of, tăceți naibii din gură! - Ce te-ai apucat de plâns? interveni iar Simion. - Mi-e greu să suport prostia pe care am făcuto. - Te pomenești că îți simți conștiința încărcată?! - Dacă aș fi la putere aș administra cea mai teribilă pedeapsă pe care aș putea ca să le fie învățătură de minte celor care încalcă legea așa ca mine. - Am crezut că ești altfel, da nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al narațiunii asupra spectatorului, nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în doi (primul este distrus de final, al doilea salvat de final...), pentru a nu mai pomeni falsitatea deranjantă din Rochia albă de dantelă (poate cel mai slab film al lui Dan Pița), siguranța și coerența stilistice ale Falezelor de nisip nu pot decât să bucure. Pentru că există în acest film, dincolo de un demon al actualității perfect
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-o însă, calitatea filmului de a nu plictisi este o necesitate. Ai evidențiat bine subiectivismul plictisului. Mai adaug și eu observația că un film poate plictisi acum, deși a fost cu totul engrossing sau engulfing acum 30 de ani. Ai pomenit de Noul Val francez și trebuie să spun - eu sunt doar un spectator de film, așa că sunt mai dezinhibat decât poate fi un critic în mânuirea verdictelor că cele mai multe dintre filmele acelea plictisesc astăzi. Au îmbătrânit urât, cu riduri și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sus. Moartea lui implică spulberarea unui întreg câmp de posibilități. Nu se pot compara, e adevărat, o viață împlinită cu una care nici măcar nu a apucat să fie conștientă de sine, dar vieți terminate sunt amândouă. Și dacă tot am pomenit de conștiința de sine, am să mă opresc puțin asupra ei, întrucât mi se pare că existența și timpul cultural despre care vorbești sunt în strânsă legătură cu ea. Un eminent filosof cognitiv american, Douglas Hofstadter, renumit pentru descrierea cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
al doilea rând, la faptul că trebuia să scăpăm cumva de o retorică în mare măsură găunoasă, practicată (cu rare, dar notabile excepții) de filmul românesc pre-89, evitând, pe de altă parte, riscul de a pastișa alte modele. Pentru că pomeneam de excepții și pentru că ele pot fi invocate cu tot atâta îndreptățire ca filmele lui Thomas Ciulei ca antecedente, aș aminti printre ele Duminică la ora 6 și Reconstituirea lui Pintilie (mai ales Reconstituirea, care rămâne, după mine, unul dintre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de adăugat exemple în această micuță listă. Nu știu în ce măsură aceste antecedente sunt activ prezente în cultura cinematografică a cineaștilor mai tineri, dar ar fi păcat să le uităm sau să le lăsăm să fie acoperite de zgura de care pomenești. Alex. Leo Șerban : Mulți dintre ei Cristi Puiu, Răzvan Rădulescu, Radu Muntean, Alexandru Solomon... le-au numit printre preferințele lor într-un număr pe care l-am făcut la Dilema Veche, intitulat ”Vechiul nostru cinema” ; titlurile care au revenit insistent
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
adevărul despre Revoluție, ci adevărul uman, adică singurul adevăr care contează în cinema. Prejudecăți Legături bolnăvicioase nu i-ar plăcea lui Gigi Becali : e un film cu două lesbiene. Mai mult, sunt două lesbiene care nu fac sex ! OK, se pomenește la un moment dat că fetele își bagă limba în gură. Și mai e o scenă în care una îi mângâie celeilalte sânii la lumina lunii. Prea puțin pentru niște macho hetero care sunt împotriva homosexualității, dar n-ar zice
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pentru toate stilurile și toate genurile mi se pare suspect. înseamnă că nu e destul de artist. Or, C.P. este, indiscutabil, un artist, iar asta se vede și din ferocitatea cu care îi judecă pe ceilalți. La un moment dat, îl pomenește pe Welles, cu Procesul lui (după Kafka). Dar nu avem timp să decelăm împreună ce îl face așa ; cu siguranță nu faptul că Welles era american ! (Asta-mi aduce aminte de părerea unui cititor al [stră]vechii reviste Cinema, de pe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trei ore, dar Florin este o gazdă atentă și (dar asta o știam de mult) foarte simpatică... Vorbim mai mult în pauze în acele intermezzi când sunt proiectate documentare , altminteri nici nu știm cum trece timpul. Evident, nu apuc să pomenesc toate muzele cinematografice ! Amintesc totuși în treacăt despre Marlene Dietrich (muza lui Von Sternberg și nu numai !), Silvana Mangano și Helmut Berger (muzele lui Visconti), Giulietta Masina (muza lui Fellini), Anna Karina (muza lui Godard), Monica Vitti (muza lui Antonioni
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
-acolo. Auzi, Ioane, zic eu în speranța că voi însenina atmosfera, săptămîna viitoare, la Radio-Iași, se transmite o nouă piesă de-a mea. Iar?! se miră el. Cum "iar"?! strîng eu din umeri nedumerit. Credeam că nu mai scrii. Te pomenești că-i tot despre viața de uzină... Dacă alta nu cunosc... Ion se ridică furios de pe scaun și merge la chiuvetă, să scuture acolo scrumul de țigară. Îți amintești, izbucnește el, la restructurarea din '73, ai fost printre puținii, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]