9,487 matches
-
prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa, ca să se poată concentra asupra acestei noi probleme și să poată evalua adevărată gravitate a situației în care se găsea acum Marara. Mai rămăsese doar o oră și ceva până la căderea serii, dar era evident că, în ritmul incredibil în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era nevoie să-l lămurească cineva ca să-și dea seama că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment, prințesa Anuanúa încerca să se arunce în mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să se pună în locul ei ca să perceapă adevărată semnificație a cuvintelor pe care le rostea, având în vedere, în plus, ca tristețea ochilor și rictusul amar de pe chipul ei demonstrau, mai presus de cuvinte, cât de mult suferise. Cât despre prințesa, aceasta dispăruse din clipă în care Miti Matái o lașase să se ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai ieșea nici ca să bea apă, ca și cum ar fi hotărât, dintr-odată, să dispară de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai domneau fericirea și bună dispoziție, care ar fi fost de așteptat după o victorie indiscutabila și obținută cu multe eforturi, și nici măcar spiritul de camaraderie, care fusese nelipsit până cu o zi înainte. Convingerea absolută că dulcea și inocentă prințesa Curcubeu, pentru care, de fapt, porniseră peste mări, dispuși să înfrunte atâtea pericole, se transformase în ființă cea mai respingătoare și mai demnă de dispreț de care auziseră vreodată umpluse toate sufletele de amărăciune și risipise toate iluziile. Eforturile atâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu mai clipocea, nici nu le mai șoptea vorbe dulci carenelor vasului. Urcară iarăși fantome din adâncuri și, după miezul nopții, Tapú Tetuanúi bagă de seamă că silueta firava a prințesei își părăsise ascunzișul și se îndreptase spre prova de la babord, unde rămase mai mult de trei ore, scrutând întunericul din spatele navei. La ce s-o gândi? Miti Matái o privea și el, iar băiatul citi pe chipul eroului sau aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe idolul sau, simțămintele lui Tapú Tetuanúi se transformară în ură cruntă și se surprinse pe sine însuși când înțelese că toate resentimentele pe care le avea față de Te-Onó trecuseră deodată asupra prințesei, căci, în definitiv, Te-Onó fuseseră dintotdeauna niște sălbatici și nu-nvățaseră niciodată să trăiască altfel, în timp ce micuța Curcubeu fusese educată în spiritul iubirii și al respectului față de ceilalți. Un giulgiu de amărăciune și decepție se întinse peste catamaran, și nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pe Marara rezistau, imperturbabili, ploii nesfârșite, întrebându-se care o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o fi motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să vină după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din partea bărbaților, iar Miti Matái le puse în vedere cât se poate de clar, și fără nici o posibilitate de discuție, că nimeni nu avea dreptul să le deranjeze pe cele care arătau că nu vor să fie deranjate. Cât despre prințesa Anuanúa, aceasta se retrăsese în cel mai îndepărtat colț al insuliței, cu fața spre ocean, și-și petrecea orele acolo, la umbră unui palmier, privind orizontul, ca și cum ar fi așteptat, în orice clipă, să vadă apărând navă salvatoare a adoratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reflectat înzecita lumina stelelor. Era un spectacol senin și impresionant, dar care, cu toate acestea, părea că mai degrabă tulbură sufletul Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora. A doua zi dimineață, Miti Matái convoca un consiliu general și, când toți - cu excepția prințesei Anuanúa - luară loc pe nisip, le vorbi cu calmul lui dintotdeauna: — Noaptea trecută am reflectat asupra situației noastre și asupra a ceea ce se va întâmpla dacă vom porni din nou în larg, fugind de Te-Onó. Se opri, si se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în zilele acestea, pentru că se lașase convins de Anuanúa că nu se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scufundatorul. Sunt convins că n-am găsi niciodată un rege mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei doi prieteni ai luiîncepură un dans războinic în mijlocul punții. Miti Matái rămase impasibil. La prova, prințesa Anuanúa părea un sfinx. Cea de a doua navă a Te-Onó dispăru complet sub valuri, iar ocupanții ei ajunseră și ei în apă, agățați de cele câteva obiecte care pluteau și privind îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îngroziți cum rechinii, care până în acel moment se dovediseră pașnici, începeau să dea tot mai multe semne de neliniște. —Octar!!... Urletul sfâșietor alunecă peste suprafață valurilor și se pierdu, fără ecou, în depărtare. Electrizat parcă de strigatul de durere al prințesei, Tapú Tetuanúi se opri din dânsul lui dezlănțuit și observa cu atenție acele ființe monstruoase, acoperite din cap până-n picioare de tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și a disperării. Își dăduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu mai aveau nici o speranță de scăpare. Până la urmă, uriașul rechin se întoarse și, cănd făcu acest lucru, catamaranul, scufundat pe jumătate, se răsturna și îi aruncă în apă pe ultimii săi ocupanți. În acel moment, Octar întinse mâna către prințesa și strigă în semn de despărțire: —Anuanúa!!... Anuanúa!!... Un rechin cenușiu îl trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată. Câteva clipe mai tarziu, nu mai rămăsese nici un singur Te-Onó în viață, iar câteva bucăți de carne pluteau ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l amintească până la sfârșitul zilelor lui. Dar și mai mult avea să-și amintească ceea ce se petrecu după aceea, căci, pe neașteptate, când totul părea să indice că pacea avea să pună din nou stăpânire, puțin câte puțin, peste ocean, prințesa Anuanúa făcu un salt înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-ai lucrat mai mult? Am fost angajată la 40 de ani și după 55 de ani nu mai merita. Cum adică? Nici militarii nu mă mai priveau cu interes. Ce vrei să spui? Păi, am cam huzurit, ca o prințesă. Noaptea era o spărtură în gard și eu îi așteptam pe aproape. Doamnă Anica, doar nu... cu oricine. Erau tare frumoși. Niște copii, săracii... Interlocutorul doamnei rămînea fără replică. Păstra tăcerea din jenă, dar doamna povestea cu o plăcere nedisimulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o experiență interesantă! Palatul din vis Riccardo Nardi Lumea poveștilor m-a fascinat de mic copil. Îmi amintesc când mama sau bunica îmi citeau în fiecare seară, înainte de culcare, câte o poveste. Eu adormeam cu gândul la personajele din povești: prințese, feți-frumoși, pitici și balauri. Când am învățat să citesc, am început să deslușesc singur poveștile și mi se păreau uluitoare. Parcă puteam pătrunde cu ușurință în lumea fascinantă din cărți. Așa s-a întâmplat într-o după-amiază pe când citeam povestea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
și că aș vrea să cunosc stăpânul acelui palat straniu. Dintr-o altă încăpere s-a auzit un glas care m-a poftit la masă. Era prințul, care era așezat la o masă lungă, aflată în mijlocul sălii. În fața lui era prințesa pe care o sorbea din ochi de dragă ce îi era. Mi-au spus că pot rămâne acolo cât vreau eu. I-am refuzat politicos, gândindu-mă la mama care ar fi fost îngrijorată. M-am trezit brusc în camera
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
copacii morți. Avea ochii mari, goi și era îmbrăcată cu o rochie că cenușa. Am plecat imediat, speriați de apariție. Ne-am continuat drumul până la un castel de gheață argintată și strălucitor de îți lua ochii. Acolo se afla o prințesă frumoasă, care părea a fi de pe alt tărâm. Avea o rochie lungă, bătută cu diamante, purta cercei de perle, părul îi era strâns în coc și ochii erau albaștri că marea. Mi-am dat repede seama că era Prințesa Ghețurilor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o prințesă frumoasă, care părea a fi de pe alt tărâm. Avea o rochie lungă, bătută cu diamante, purta cercei de perle, părul îi era strâns în coc și ochii erau albaștri că marea. Mi-am dat repede seama că era Prințesa Ghețurilor. Deși eram încântată de locul în care am ajuns, mam gândit că ar fi mai bine să plec acasă. Probabil ai mei erau îngrijorați. Am vrut să-i cer ajutorul. Dintr-odată am auzit un glas cald și duios
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
scenarii era o altă minunăție a geniului uman, care ne-a dăruit, de-a lungul vremii, atâtea capodopere de imaginație, aici regăsindu-se situații precum: „Vernisaj și cină romantică, urmate de biciuire“, „Decan la facultatea de manechine“, „Sex oral cu prințese știrbe la Palatul Buckingham“. Apoi, exista opțiunea de Multiplayer, În care puteai să vizitezi fantezia altei persoane și, cu acordul acesteia, chiar să participi la ea. Din meniul principal nu lipsea nici spațiul rezervat micii publicități, unde puteai citi anunțuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi putut plăti răscumpărarea unui rege, precum și despre enormitățile pe care le rosteau aceste femei legendare. Pe porțile acestui templu pășesc ziua cele mai bogate femei din țară și cele mai mari tîrfe. Aici ai ocazia să Întîlnești cîte o prințesă exilată care vinde la raionul de lenjerie, cîte o ducesă sărăcită care vinde la raionul de parfumuri și pe domnul Rosen În persoană care le Întîmpină. Se Înclină În fața lor, le Întinde mîna sa mare și puternică, le zîmbește Întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai știu prin ce colț al debaralei mi-am pus titlul de noblețe, titlu absolut necesar ca să fii invitat la halimaua cu pricina, ci ca orice om al epocii video, mi-am mai scăldat și eu ochii cu prinți și prințese, care se dădeau la deal și la vale prin Londra ceea, în caleașcă aurită cu cai normali, așa cum cerea regia spectacolului acesta numit „nunta secolului". De vreo două luni, mi se strepezise privirea tot privind la divorțul anului, un divorț
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
parte imaginea acestei nunți cu adevărat regale. Păcat numai, că vederea personajelor reale a desacralizat ceea ce aveam noi în închipuire, de pe când ne spunea bunicul povestea împăratului Roșu. Pe atunci vedeam cu ochii închipuirii, prinți cu bucle de aur și prințese diafane în rochii vaporoase, care de abia atingeau pământul, în trăsuri de aur, înconjurați de rude și sfetnici gravi și înțelepți, popor civilizat, sătul și cu cartea de muncă la zi, cu flori în mână și bucurie în priviri. Dar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]