9,456 matches
-
Astfel, Françoise a devenit cumnata puternicei Jeanne d'Albret, care era regină domnitoare a Navarei și liderul spiritual al huguenoților. Prima soție a soțului ei, Eléanor de Roucy de Roye, a murit în iulie 1564. Prin căsătorie Françoise a devenit prințesă de sânge. Françoise și Ludovic au avut trei fii: În anul de dinaintea căstoriei lor, metresa lui Condé, Isabelle de Limeuil, o membră a notoriului "escadron volant" al reginei mamă Caterina de Medici, a născut un fiu pretinzând că tatăl este
Françoise d'Orléans (1549–1601) () [Corola-website/Science/333904_a_335233]
-
(1568 - 29 august 1629) a fost o nobilă franceză și, prin căsătorie, Prințesă de Condé. Prin naștere ea a apaținut Casei de La Trémoïlle. Cea mai mică din cei cinci copii ai lui Louis al II-lea de La Trémoïlle și ai Jeanne de Montmorency, Ducele și Ducesa de Thouars, membrii a două dintre cele
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
zestre Charlotte Catherine a adus numeroase proprietăți în familia Bourbon care au ajutat la rezolvarea datoriilor familiei soțului ei. La un an și șase săptămâni după nuntă, Charlotte Catherine a născut o fiică, Éléonore de Bourbon-Condé (1587-1619), care va deveni Prințesă de Orania în 1606 după căsătoria cu fiul cel mare al lui Wilhelm Taciturnul. După ce a fost rănit în Bătălia de la Coutras în septembrie 1587, soțul Charlotte Catherine se recupera la Saint-Jean-d'Angély când a murit subit la 3 martie
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
Ereditar de Brunswick, Prinț al Marii Britanii și Irlandei (; 18 martie 1914 - 9 decembrie 1987) a fost șeful Casei de Hanovra din 1953 până la moartea sa. El a fost fiul cel mare al lui Ernest Augustus, Duce de Brunswick și a Prințesei Victoria Luise a Prusiei, copilul cel mic și singura fiică a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. La naștere a primit titlul de Prinț Ereditar de Brunswick și la scurt timp pe cel de Prinț al Marii Britanii și a
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
A fost rănit grav în apropiere de Charkov în primăvara anului 1943. După complotul din 20 iulie din 1944 a fost arestat timp de câteva săptămâni la Berlin de Gestapo. La 5 septembrie 1951, Ernest Augustus s-a căsătorit cu Prințesa Ortrud de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (1925-80). La nuntă au participat multe figuri importante ale timpurilor, inclusiv sora lui, regina Frederica, și soțul ei, regele Paul I al Greciei, șefii caselor de Saxonia, Hesse, Mecklenburg, Oldenburg și Baden. Ceremonia căsătoriei a fost urmată
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
Greciei, șefii caselor de Saxonia, Hesse, Mecklenburg, Oldenburg și Baden. Ceremonia căsătoriei a fost urmată de o recepție la Herrenhausen, doar o parte a fostului palat Hanovra încă intact (restul a fost incendiat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). Prințesa Ortrud a murit în 1980. Ernest Augustus s-a căsătorit din nou în 1981, la vârsta de 67 de ani, cu contesa Monika de Solms-Laubach (n. 1929). Copii lui cu prima soție sunt:
Ernest Augustus al IV-lea, Prinț de Hanovra () [Corola-website/Science/333048_a_334377]
-
fiică a Ducelui Filip de Württemberg și a Arhiducesa Maria Theresa a Austriei. Maria Isabella a murit la 24 mai 1904 la vârsta de 32 de ani, la Dresda. S-a recăsătorit la 30 octombrie 1908, la Cannes, Franța, cu Prințesa Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii, al patrulea copil și fiica cea mare a Prințului Alfonso, Conte de Caserta și a soției acestuia, Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii. Ambele căsătorii au rămas fără copii. Din 1902, Johann Georg a locuit
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
de 32 de ani, la Dresda. S-a recăsătorit la 30 octombrie 1908, la Cannes, Franța, cu Prințesa Maria Immaculata de Bourbon-Două Sicilii, al patrulea copil și fiica cea mare a Prințului Alfonso, Conte de Caserta și a soției acestuia, Prințesa Antonietta a celor Două Sicilii. Ambele căsătorii au rămas fără copii. Din 1902, Johann Georg a locuit la Schloss Weesenstein, la aproximativ 30 km de Dresda. În 1914, prințul a comandat regimentul 107 de infanterie.. În 1918, după sfârșitul Primului Război Mondial
Prințul Johann Georg al Saxoniei () [Corola-website/Science/333051_a_334380]
-
împărătesei Ana a Rusiei și nepoata de frate a Țarului Petru cel Mare. Prin căsătorie a devenit Ducesă de Mecklenburg-Schwerin. Născută la Moscova și botezată la mănăstirea Chudov, nașii Ecaterinei au fost: unchiul ei Țarul Petru I și mătușa ei Prințesa Tatiana. A fost a treia din cinci fiice însă moartea surorii mai mari, Maria, la vârsta de trei ani, în 1692, și a Feodosiei la vârsta de un an, au făcut ca ea să fie fiica cea mare a părinților
Ecaterina Ivanovna a Rusiei () [Corola-website/Science/333080_a_334409]
-
Dorothea von Biron, Prințesă de Curlanda, Ducesă de Dino, Talleyrand și Sagan, cunoscută ca Dorothée de Courlande sau Dorothé de Dino (21 august 1793 - 19 septembrie 1862), a fost nobilă germană. Mama ei a fost Dorothea von Medem, Ducesă de Curlanda și e posbil
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
de contele Aleksander Batowski, reprezentatul polonez în ducatul de Courland. Tatăl ei biologic a fost un asociat apropiat a lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord în timpul perioadei napolenice. Cele trei surori ale ei, toate fiice legitime ale Ducelui de Courland au fost: Prințesa Wilhelmine, Ducesă de Sagan, Prințesa Pauline, Ducesă de Sagan și Prințesa Johanna Katharina, Ducesă de Acerenza. Dorothea a fost educată în Germania. Căutând o moștenitoare bogată pentru nepotul său Edmond, Talleyrand a cerut țarului Alexandru I al Rusiei să intervină
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
polonez în ducatul de Courland. Tatăl ei biologic a fost un asociat apropiat a lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord în timpul perioadei napolenice. Cele trei surori ale ei, toate fiice legitime ale Ducelui de Courland au fost: Prințesa Wilhelmine, Ducesă de Sagan, Prințesa Pauline, Ducesă de Sagan și Prințesa Johanna Katharina, Ducesă de Acerenza. Dorothea a fost educată în Germania. Căutând o moștenitoare bogată pentru nepotul său Edmond, Talleyrand a cerut țarului Alexandru I al Rusiei să intervină la mama Dorotheei în favoarea unei
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
ei biologic a fost un asociat apropiat a lui Charles-Maurice de Talleyrand-Périgord în timpul perioadei napolenice. Cele trei surori ale ei, toate fiice legitime ale Ducelui de Courland au fost: Prințesa Wilhelmine, Ducesă de Sagan, Prințesa Pauline, Ducesă de Sagan și Prințesa Johanna Katharina, Ducesă de Acerenza. Dorothea a fost educată în Germania. Căutând o moștenitoare bogată pentru nepotul său Edmond, Talleyrand a cerut țarului Alexandru I al Rusiei să intervină la mama Dorotheei în favoarea unei căsătorii cu Edmond. Căsătoria a avut
Dorothea de Curlanda () [Corola-website/Science/333085_a_334414]
-
însuși când s-a născut. A fost educat la Academia din Königsberg, de unde a fost exmatriculat pentru comportament dezordonat. În 1714 el și-a propus să-și caute norocul în Rusia, și, fără succes, a solicitat un loc la curtea Prințesei Charlotte de Brunswick-Lüneburg, soția țareviciului Alexei Petrovici. Revenind la Mitau, el a reușit să câștige o poziție la curtea de acolo prin una dintre surorile sale, care era o fantezie a ministrului Pyotr Bestuzhev. Amanta lui Pyotr Bestuzhev era tânăra
Ernst Johann von Biron () [Corola-website/Science/333090_a_334419]
-
împărțire a Poloniei. Odată cu semnarea documentului din 28 martie 1795, ducatul de Courland a încetat să mai existe. Cinci ani mai târziu, Peter a murit la Gellenau. Peter s-a căsătorit de trei ori: În 1765 s-a căsătorit cu Prințesa Caroline de Waldeck și Pyrmont (14 august 1748 - 1782); au divorțat în 1772. A doua oară s-a căsătorit în 1774 cu Prințesa Eudoxia Borisovna Iusopova (16 mai 1743 - 1780); au divorțat în 1778.<br> A treia oară s-a
Peter von Biron () [Corola-website/Science/333114_a_334443]
-
a murit la Gellenau. Peter s-a căsătorit de trei ori: În 1765 s-a căsătorit cu Prințesa Caroline de Waldeck și Pyrmont (14 august 1748 - 1782); au divorțat în 1772. A doua oară s-a căsătorit în 1774 cu Prințesa Eudoxia Borisovna Iusopova (16 mai 1743 - 1780); au divorțat în 1778.<br> A treia oară s-a căsătorit în 1779 cu contesa Dorothea von Medem. Ei au avut șase copii, dintre care doi au murit în copilărie. Ceilalți patru au
Peter von Biron () [Corola-website/Science/333114_a_334443]
-
Willem de Mecklenburg-Schwerin (5 martie 1827 - 28 iulie 1879), a fost al doilea fiu al Marelui Duce Paul Friedrich de Mecklenburg-Schwerin și a soției acestuia, Prințesa Alexandrine a Prusiei, fiica regelui Frederic Wilhelm al III-lea. S-a înrolat în armata Prusiei și a devenit comandant al regimentului 6 de cuirasieri. Wilhelm era cunoscut pentru caracterul libertin. În două ocazii Wilhelm a lipsit de la comanda armatei
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
două ocazii Wilhelm a lipsit de la comanda armatei prusace și a cerut-o în căsătorie pe celebra balerină Marie Taglioni; era considerat "oaia neagră" a familiei. Sub presiunea familiei, la 9 decembrie 1865, el s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Alexandrine a Prusiei, fiica Prințului Albert și a Prințesei Mariana de Orania-Nassau. Fratele mai mare al lui Wilhelm, Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, avea deja mulți copii din cele două căsătorii așa că nu existau șanse ca
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
și a cerut-o în căsătorie pe celebra balerină Marie Taglioni; era considerat "oaia neagră" a familiei. Sub presiunea familiei, la 9 decembrie 1865, el s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Alexandrine a Prusiei, fiica Prințului Albert și a Prințesei Mariana de Orania-Nassau. Fratele mai mare al lui Wilhelm, Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg, avea deja mulți copii din cele două căsătorii așa că nu existau șanse ca Wilhelm și Alexandrine să succeadă la tronul ducatului Mecklenburg-Schwerin
Wilhelm de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/333126_a_334455]
-
de Mecklenburg-Schwerin, a fost a doua soție a Marelui Duce. Bunicii paterni au fost Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg și Elisabeta de Saxa-Altenburg. Bunicii materni au fost Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg și Prințesa Mărie de Schwarzburg-Rudolstadt. El a fost verișor primar cu regina Juliana a Țărilor de Jos și a participat la nunta acesteia cu Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld în 1937 împreună cu soția sa. Nikolaus s-a căsătorit la 26 octombrie 1921 la
Nikolaus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg () [Corola-website/Science/333124_a_334453]
-
Schwarzburg-Rudolstadt. El a fost verișor primar cu regina Juliana a Țărilor de Jos și a participat la nunta acesteia cu Prințul Bernhard de Lippe-Biesterfeld în 1937 împreună cu soția sa. Nikolaus s-a căsătorit la 26 octombrie 1921 la Arolsen cu Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont (1899-1948), singura fiica a lui Friedrich, Prinț de Waldeck și Pyrmont și a soției acestuia, Prințesa Bathildis de Schaumburg-Lippe. Ei au avut nouă copii: Soția lui a murit în 1948 iar el s-a recăsătorit
Nikolaus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg () [Corola-website/Science/333124_a_334453]
-
Bernhard de Lippe-Biesterfeld în 1937 împreună cu soția sa. Nikolaus s-a căsătorit la 26 octombrie 1921 la Arolsen cu Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont (1899-1948), singura fiica a lui Friedrich, Prinț de Waldeck și Pyrmont și a soției acestuia, Prințesa Bathildis de Schaumburg-Lippe. Ei au avut nouă copii: Soția lui a murit în 1948 iar el s-a recăsătorit la 20 septembrie 1950 la Güldenstein cu Anne-Marie von Schutzbar gennant Milchling (1903-1991), fiica lui Rudolf von Schutzbar și Roșe Marston
Nikolaus, Mare Duce Ereditar de Oldenburg () [Corola-website/Science/333124_a_334453]
-
dată în secolul al VII-lea, mai precis între anii 641-642, de către regele Tibetului din aceea perioadă, Songtsän Gampo. Inițial s-a numit "Rasa Tulnang Tsuklakang" sau "Casa Misterelor din Rasa" (vechiul nume al orașului Lhasa). Soțiile lui Songtsän Gampo, prințesa Wencheng a dinastiei chineze Tang și prințesa Bhrikuti din Nepal, au adus drept zestre statui și imagini budiste, o bună parte din ele fiind transportate la acest templu. Templul a prosperat în vremea regelui Bönpo Langdharma (838-841), iar în secolul
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]
-
precis între anii 641-642, de către regele Tibetului din aceea perioadă, Songtsän Gampo. Inițial s-a numit "Rasa Tulnang Tsuklakang" sau "Casa Misterelor din Rasa" (vechiul nume al orașului Lhasa). Soțiile lui Songtsän Gampo, prințesa Wencheng a dinastiei chineze Tang și prințesa Bhrikuti din Nepal, au adus drept zestre statui și imagini budiste, o bună parte din ele fiind transportate la acest templu. Templul a prosperat în vremea regelui Bönpo Langdharma (838-841), iar în secolul al XI-lea, în vremea starețului Atisha
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]
-
că ar fi fost binecuvântată de însuși Buddha. După aceea ea ar fi intrat în posesia unui rege din regatul indian Magadha, fiind mult mai târziu dăruită dinastiei chineze Tang. Statuia ar fi fost adusă în Tibet drept zestre a prințesei Wencheng și ar fi fost așezată inițial în Templul Ramoche, dar la scurt timp după aceea statuia a fost mutată la Jokhang unde a rămas până în prezent.
Templul Jokhang () [Corola-website/Science/333245_a_334574]