9,634 matches
-
-s într-însa / Numai cu zâsa; / Joi a-ntins cerul ca o piele / Și l-a-mpodobit cu stele, / Cu luceferi luminoși / Ca să privim și noi la ăști pacatoși; / Vineri a făcut vietățile pomântului / Și păsările cerului; / Sâmbătă a făcut Raiul la răsărit / Și cu tot felul de frumuseți l-a împodobit, / Cu dumbrăvi și cu izvoare / Și cu ape curgătoare, / Pentru toată lumea adapatoare; / Cu câmpii roditoare / Și cu flori mirositoare / Și cu păsări cântatoare."62 "Săptămâna" este prezentată ca ființă mitică a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în jos" e "a ploaie", iar dacă este "cu coarnele în sus", prevestește secetă. Dacă soarele asfințește în nouri roșii sau dacă răsare în ceață înseamnă că va fi vreme rea. Unele plante de leac se strâng "pe rouă", până la răsăritul soarelui, iar altele "pe soare", când roiesc albinele.76 Astfel, semnele vremii dau naștere unui "timp viu", aflat într-o permanentă regenerare, un timp într-o continuă mișcare ciclică ce restabilește ordinea cosmică într-un spațiu ritualic în care universaliile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fost dominant, Zeul-Soare era creatorul universal, stăpânul absolut și judecătorul suprem. În Iran, Mithra era zeul razelor solare, nașterea lui se sărbătorea la solstițiul de iarnă. Grecii l-au venerat, mai întâi, pe Helios care își conducea zilnic cvadriga de la răsărit la apus, apoi i s-au închinat lui Apollon. La scandinavi, zeul Baldr nu era o personificare a soarelui, ci divinitatea luminii solare și a luminii în general. La popoarele precolumbiene, forța solară, reprezentată de zeul Tezcatlipoca (Oglinda Fumurie), era
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este de tradiție europeană. Tot ca motiv solar sunt și colacii de Crăciun care imită forma soarelui, amintind de capul cu nimb al zeului Mithra, sculptat pe basoreliefurile găsite în templele aflate pe pământul Daciei și Moesiei, dar și în răsăritul și apusul Europei.86 Arderea butucului de Crăciun, prezent aproape la toate popoarele Europei sârbul badnjak, bulgarul bъdniak și koládnik, francezul la bûche de Noël, la germani weihnachtsblock sau julblock, la englezi Crhistmasblock, la scandinavi yuelelog a fost interpretată ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
solstițiale. Potrivit credinței populare, "scânteile" împrăștiate fertilizau pământul. În trecut, pentru vindecarea unor boli, era folosit "cercul de fier al unei roți de car" prin care se trecea bolnavul de nouă ori, la o răscruce de drumuri, în afara satului, la răsăritul soarelui. Călătorul, prigonit, la drum de noapte, de duhuri necurate, "zgâria pe pământ" o roată cu patru spițe și se așeza în mijlocul roții, unde se întâlneau spițele. Roata solară, cu rol apotropaic, se grava pe porțile maramureșene, în vârful stâlpilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rază unde-mi rază? / Rază-n cruce de fereastră, / La fereastră-n astă casă."132 După moartea simbolică de la solstițiul de iarnă, soarele este răscumpărat printr-un joc cosmic la care el însuși participă și prin care își recapătă libertatea răsăriturilor și apusurilor: Dar un joc cine mi-l joacă? / Soarele cu razele; / Dar un joc cine mi-l joacă? / Dară luna cu lumina; Dar un joc cine mi-l joacă? / Dară (Ion) bun voinic / C-un cal mândru podobit..."133
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au loc atât pentru făptura divină, cât și pentru omul care tinde la în-dumnezeire. Pentru a cunoaște binele și răul are loc înfruptarea dintr-un măr, mărul simbolizând veșnica reînnoire a pământescului, dar și germenele revelației divine: Colo sus la răsărit, / Este-un măr mândru-nflorit; / La tulpina mărului / Este-o masă de mătasă. / Dar la-ntâiul colț de masă / Șade zău / Cu Dumnezeu; L-al doilea colț de masă / Șade Pătru și Sân-Petru/ L-al al treilea colț de masă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
domni cinstiți, / De urat să ne primiți. Noi îmblăm și povestim / Tâmplarea din Rusalim, / Rusalim, oraș frumos, / Unde s-a născut Hristos, / L-a născut Maica fecioară, Ca să mântuie popoare. N-a trecut mult și-au venit / Trei crai de la răsărit, / În Rusalim au intrat, / Au întrebat în lung și-n lat / Despre noul împărat, / Care-acum s-au născut: / Steaua lui noi am văzut / Și-am venit din depărtare, / Să-i aducem închinare. / Iar Irod împărat, / Auzind, s-au supărat, / Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ursite ursat, / De Dumnezeu dat, / De buni oameni îndemnat, / Să-l visez la noapte / Luându-mi inelul meu / de sub punte!"156 În ziua de Anul Nou, când răsare soarele, fetele din Bucovina se închină cu mâna la piept și cu fața la răsărit, zicând: "Soare, Soare, / Frățioare! / Ochii mei de mierloșiță, / Limba mea de brândușiță, / Limba mea de glas de cuc. / Soare, Soare, / Frățioare! / Nu răsări / Pe munți, pe codri, / Pe curți zugrăvite, / Pe movili clădite, / Răsai pe statul meu / Și fă frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cap ți-oi pune, / Mândru mi te voi clăti, / Mândru te voi limpezi, / Ca argintul strecurat, / Ca maica ce te-a dat, / Ca Soarele când răsare, / Ca busuiocul cu floare.../ Răsai, soare, frățioare / Cu nouă răzișoare! / Nu știu soarele-o răsărit, / Ori un crai o ieșit? / Ba nici crai nu-i, nici crăiasă, / Ci-i N. N. cea frumoasă, / Dintre toate fetele mai aleasă!"158 În ziua de Paști, fetele, uitându-se la soare,de pe pragul casei, zic: "Sfinte Soare, / Sfânt domn
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le pun / În sprâncenele mele / Și două în umerii obrazului, / La toți feciorii să le par / Cireș de munte înflorit / Cu mărgăritar îngrădit!"159 "Farmecele" pentru frumusețe, făcute în ziua de Paști, "pe când cocoșii cântă a treia oară", stând cu fața la răsărit, sunt însoțite de cuvântul tămăduitor: "Mă uitai pe râu în sus / Nu văzui nimic; / Mă uitai pe râu în jos, / Nu văzui nimic; / Văzui trei sori, / Trei surori / A sântului soare. / De cât loc m-au văzut / De cât loc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
9 pietre, se stropește cu apă, iar pietrele se pun pe capul bolnavului, iar, în timpul descântecului, se împrăștie în cele patru zări. Portretul evocativ al soarelui este realizat de epitetele cromatice și de indicii temporali care ipostaziază destinul soarelui, de la răsărituri la apusuri, măsurat, în descântec, de pietrele întemeietoare: "Soare negru, / Soare alb, / Soare vișiniu, / Soare sturungiu, / Soare di la prânz, / Soare de la amiaz`, / Soare di după amiază, / Soare di la chindie, / Soare di după chindie, / Soare de 99 de sori
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sec, / Io acu pe tine te-nec. Șî voi izbituri, / Ieu vă ajung cu stropituri. / Ieu ieu 9 pietri din apă / Șî di soare te-oi descânta / Șî de-aicea-ncolo tu n-oi mai fulgera, / Cî pietrili cân` s-o-mpărțâ / Șî la răsărit, / Șî la apus, / Șî cum petrili nu să mai adună / Niciodată, una cu alta, / Așa să nu mai ajungă / Pe Constantin, durerile, / Făcăturile. / Să iasă din creierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Că iel nu poate hodini, / Nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Făcăturile. / Să iasă din creierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Că iel nu poate hodini, / Nu poate dormi, / Nu poate bea, / Nu poate cina, / Nici cu mine nu poate sta."161 Într-un descântec asemănător din Bucovina, realizat înainte de răsăritul soarelui, pe nemâncate, cu apa luată din cursul apei, descrierea soarelui malefic este simetrică descrierii ființei umane maladive, legătura ontologică fiind realizată de un conector semantic imperativ: "Soare roș, / Soare galbân, / Soare verde, / Soare de 99 feluri, / Ieși din crierii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din crierii capului, / Din zgârciu nasului, / Din fața obrazului, / Din rărunchi, / Din inimă, / Din ficat, / Din splină, / Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-n samă lua, / Peste zări îi petrecea / Și le pregătea ieșire, / Să meargă peste pădure..."167 Martor la trăirile omenești, soarele participă direct la suferință sau la bucurie: "De când badea a plecat, / Soarele s-a-ntunecat, / Nici luna n-o răsărit, / Nici bădița n-o venit..."168 Martor la bucuriile și necazurile vieții, Soarele este chemat la jurământ, pentru deslușirea adevărului: "Jură, lună, jură, soare, / Jurați, păsări cântătoare, / Voi, stele strălucitoare, / Că inima rău mă doare, / C-a meu dor crezare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de lună, și de soare, / Și de băieții matale; Și de soare, și de lună, / De toată lumea-mpreună."173 În credința populară se spune că soarele a trăit pe pământ, alături de lună, dar, odată ridicat la ceruri, merge singur, de la răsărit spre apus, într-un rădvan tras de bouri, de leu sau de 12 cai albi.174 2. LUNA a. Imaginea a-spațială și a-temporală Simbolismul lunar este complementar simbolismului soarelui, fără a putea fi disociate unul dde altul. Depinzând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
220 Timpul sărbătorii transformă cadrul evenimențial al trăirilor zilnice în spațiu sacru în care obiectualul devine co-participant la actul ritualic. Sărbătorile echinocțiale și solstițiale erau celebrate în mod egal, la începuturi de an, timpul astronomic diurn, cu diferitele sale momente răsăritul și apusul soarelui, miezul zile și miezul nopții era considerat început de zi. Sărbătorile cu dată mobilă, specifice echinocțiului de primăvară, se desfășurau pe durata a 112 zile, între Moșii de Iarnă și Joia Nepomenită, după Rusalii. Sărbătorile marchează începuturi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În unele basme, spațiul-tabu este reprezentat de "camera oprită": Când ajunseră la curțile ei, zâna dede fetei 13 chei și-i zise: Cu 12 chei vei deschide 12 chilii, unde vei găsi de toate, dar în casa 13-a către răsărit să nu intri, că nu va fi bune." ("Nu minți!"228); "Împăratul Roș, pornind la război, dede celor trei feciori ai săi cheile palatului, dându-le voie să intre în toate cămările, numai în chiliuța de către miazăză nu, că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui, priveghetor al somnului și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică regăsită la stânele tradiționale, păstorii români urcau la munte și cocoșul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
își dăruiau ouă de diferite culori; la sărbătoarea zeului Ianus, tinerii romani își trimiteau ouă roșii, împreună cu alte daruri. La început, ouăle se vopseau cu plante, în galben, reprezentând culoarea soarelui pe bolta cerească, și în roșu, culoarea soarelui la răsărit și apus. Astăzi, imaginea arhetipală a oului a fost preluată de creștinism, fiind un simbol al Mântuitorului care părăsește mormântul și se întoarce la viață, asemenea puiului de găină ieșit din găoace. Prin intermediul scenariului ritualic al vopsirii și încondeierii ouălor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sub om, îl trăsnesc..."356 Hierofanii ale spiritului universal, zmeul și balaurul țin frâiele semnelor vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer niște zmei, puteri a lui Dumnezeu, ei sunt doi, unul la răsărit și altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face furtună se aude tunând și se vede fulgerând, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit spre cel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spiritului universal, zmeul și balaurul țin frâiele semnelor vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer niște zmei, puteri a lui Dumnezeu, ei sunt doi, unul la răsărit și altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face furtună se aude tunând și se vede fulgerând, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit spre cel de la apus și vezi pe cer cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
unul la răsărit și altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face furtună se aude tunând și se vede fulgerând, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit spre cel de la apus și vezi pe cer cum unul dă în altul. Dacă dovedește cel de ploaie e anul mănos, dacă cel de secetă, e secetos."357 Ființe justițiare care transfigurează timpul după chipul și fapta omului, zmeii și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul usturoiului crescut din capul îngropat al șarpelui, făcând legătura dintre forțele teluricului și energiile acvatice. În poezia populară, șarpele este prezent ca dușman, ca pericol care pune în dezechilibru ordinea lucrurilor: "În jos înspre răsărit / Este-un măr mândru-nflorit, / Dulce somn de adormit / Și șerpele m-a găsit. / Jumătate m-a mâncat, / Jumătate nu mai poate. / Vină, Doamne, de mă scoate / Din gura șerpelui / Din mâna călăului."363 Sau "Limon, Limon, Dragul mamei, / Ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]