9,377 matches
-
Case de Welf. Cu toate acestea, Albert a preluat Marca de Brandenburg din partea ultimului conducător al venzilor, Pribislav, în 1157, devenind primul markgraf Ascanian. În continuare, Albert și descendenții săi au înregistrat progrese considerabile în creștinarea și germanizarea teritoriilor din răsărit populate de slavi. În 1237 și, respectiv 1244, două orașe, Cölln și Berlin au fost întemeiate în vremea conducerilor lui Otto și Ioan, nepoți ai lui Albert Ursul, (cele două orașe vor fi ulterior unite într-unul singur, Berlin). Emblema
Casa de Ascania () [Corola-website/Science/327949_a_329278]
-
1296 restul teritoriilor a fost împărțit între ducatele de Saxa-Wittenberg și Saxa-Lauenburg. Ducatul de origine al Saxoniei acoperea cea mai mare parte a nordului actual al Germaniei, incluzând actualele landuri de Saxonia Inferioară și Saxonia-Anhalt până la râurile Elba și Saale în răsărit, orașele-state de Bremen și Hamburg, precum partea din Westfalia numită Renania de Nord-Westfalia și regiunea Holstein (Nordalbingia) din landul Schleswig-Holstein. La sfârșitul secolului al XII-lea, ducele Henric Leul a mai ocupat regiunea adiacentă din Mecklenburg (fosta Marca Billungilor). Potrivit
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
saxone au ocupat în 928/929 extinse teritorii la est, locuite de slavii polabi. Campaniile răsăritene ale lui Henric către Brandenburg și Meissen, întemeierea mărcilor saxone, ca și capitularea ducelui Venceslau I al Boemiei au reprezentat începutul expaniunii germane spre răsărit ("Ostsiedlung"). În 1142, regele Conrad al III-lea a conferit titlul ducal lui Henric Leul din dinastia Welfilor, sub numele de Henric al III-lea. Henric a extins treptat stăpânirea sa asupra Germaniei de nord-est. După ce a obținut și titlul
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
din secolul XVIII. Într-adevăr se pare că majoritatea credincioșilor din perioada de început a creștinismului nu au pus la indoială această doctrină. Biserica romano catolică, citând pe Ieronim, susține că "adelphoi", erau verii lui Isus, dar biserica ortodoxă de răsărit, citând pe Eusebiu din Cezareea și Epifanie de Salamina, susține că aceștia erau copiii lui Iosif avuți cu o primă soție ce a murit. Protestantismul modern în parte consideră că "adelphoi" sunt doar pe jumătate frați ai lui Isus, iar
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
nord, plătind un tribut anual ca vasali, dar a fost în conflict permanent cu coloniile genoveze de la sud, care îi drămuiau accesul la cele mai bune adăposturi portuare. Coasta între Yamboli (Balaklava), la apus la Aluston (Alușta), și Caffa la răsărit, inițial parte din principat, va cădea progresiv sub control genovez. Grecii numeau această regiune Parathalassia (greacă: Παραθαλασσια - malul mării). După ce a pierdut cele mai accesibile porturi de pe coasta de sud, principatul și-a construit un port nou numit Aspra la
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
a Sciției, Herodot afirmă (IV, 99) că "Tracia se desfășoară în partea dinspre mare, înainte de a ajunge la Sciția, care începe din acea parte de loc unde țărmul formează un golf și unde se varsă Istrul, cu gura întoarsă spre răsărit".). Mai întâi, Andrei l-a însoțit pe fratele său (Apostolul Petru) prin Asia Mică, apoi a trecut în peninsula Balcanică prin teritoriul Turciei de azi, ajungând în Scytia, unde s-a oprit un timp. Apoi ar fi continuat peregrinarea, ajungând
Crucea Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327199_a_328528]
-
fi putut să-l doboare pe Valentin cu un singur pumn, dar s-a lăsat bătut pentru a dovedi că nu se teme de durere și că o poate îndura. El afirmă că se duce pe munte pentru a vedea răsăritul lunii, călindu-se pentru a ajunge odată un om mare. "„Eu mă oțelesc întruna, mă învăț cu relele, mă tot pregătesc. Eu n-am să fiu om de rând, eu am să ajung odată foarte mare, mai mare ca Alexandru
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
epigrafe latine, deliberat rânduite într-o veritabilă colecție în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Lăcașul, fostă capelă de curte, are aspectul unei construcții dreptunghiulare alungite. Nava (4,50 x 5,20 m), boltită cu scânduri, este prelungită spre răsărit printr-o absidă semicirculară nedecroșată; la apus este mărginită de un turn suplu.
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Ostrov () [Corola-website/Science/327259_a_328588]
-
ce are un soare în vârf indică de fapt trei ore diferite. Cercul exterior divizat în cifre arabe medievale măsoară timpul după modul folosit în vechea Boemie în care zilele aveau douăzeci de ore, acest timp socotindu-se între două răsărituri succesive ale Soarelui. Cifrele romane indică timpul așa cum se măsoară în prezent. Fondul reprezintă Pământul și iluminarea provenită de la Soare: Pâmântul corespunde zonei rotunde centrale de culoare albastră, în timp ce partea albastră superioară indică porțiunea de cer vizibilă deasupra orizontului. Partea
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
a acestuia. În zori îl regăsim în partea portocalie din stânga cadranului, iar la crepuscul în zona portocalie situată în partea dreaptă. Inscripțiile latine prezente în fundal precizează aceste momente: în partea stângă sunt menționate cuvintele "aurora" și "ortus" ("zori" și "răsărit") iar în dreapta avem "occasus" și "crepusculum" ("apus" și "crepuscul"). Între cele două zone portocalii, partea superioară a fundalului fix ("ziua") este divizată prin intermediul a treisprezece linii ce unesc cercul interior cu cel exterior, formând astfel douăsprezece părți corespunzătoare orelor temporale
Ceasul astronomic din Praga () [Corola-website/Science/327297_a_328626]
-
Bogdan) și o babă (Eugenia Popovici). Amândoi erau bătrâni: moșul avea o sută de ani și baba nouăzeci. Ei erau posomorâți că nu aveau copii, iar într-una din zile baba i-a spus moșneagului ca a doua zi, odată cu răsăritul soarelui, să se ducă încotro o vedea cu ochii și prima ființă (om sau orice jivină) pe care o va întâlni în cale să o pună în traistă și o aducă acasă. Acea ființă va fi crescută ca și cum ar fi
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
din Ahaia, a fost în totalitate ocupat de valurile doriene, la fel și cea mai mare parte a Greciei centrale, Tesalia și Epirul. Ionienii au reușit să păstreze, Attica și insula Eubea, dar mare parte dintre ei au migrat spre răsărit colonizând Cicladele și mai ales jumătatea sudică a litoralului anatolian care se va numi Ionia. Eolienii au rezistat în Beoția și Tesalia, unde și-au impus limba lor, dar mare parte dintre ei au emigrat colonizând aceeași coastă anatoliană la
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
ci dimpotrivă, la încheierea procesului de formare a poporului român și a limbii române, consecința în plan politic fiind apariția primelor formațiuni politico-teritoriale românești. În evul mediu, deși Nistrul devine hotar între statul Moldav și cel Polon, autoritatea domnilor de la răsărit de Carpați s-a făcut adesea simțită și la est de Nistru, mai ales în perioadele de tulburare a relațiilor dintre principalii actori de pe scena politică regională, precum Regatul Polono-Lituanian, Hanatul Crimeei, Imperiul Otoman. La 25 mai 1455 orășenii din
Istoria Transnistriei () [Corola-website/Science/330667_a_331996]
-
Stories" și a fost nominalizată la premiul Nebula. Ea relatează evenimentele premergătoare celei de-a Doua Veniri a lui Iisus, petrecută în zilele noastre, în care trei personaje călăuzite de o revelație iau în primire rolurile celor trei crai de la Răsărit. "Publishers Weekly" este de părere că „Willis dă impresia că scrierea unor povestiri de ficțiune strălucitoare este facilă, într-o colecție de 23 de nuvele și povestiri care arată o gamă largă a sensibilității, de la tandrețe ('Hanul') și durere sfâșietoare
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
China, Marici este numită "Mólìzhītiăn", și a fost adoptată și de către taoiști, iar în Japonia este numită "Marishi-ten" și este foarte venerată în secta Zen, unde este considerată patroana războinicilor. Așa se face că înainte de a începe o luptă, la răsăritul soarelui, samuraii se închinau zeiței pentru ajutor.
Marici () [Corola-website/Science/330786_a_332115]
-
putea fi îndoită destul de ușor - după cum se știe, o suprafață concav-convexă suportă mai bine o tensiune aplicată asupra sa decât o suprafață plată. Reforma monetară a lui Alexios Comnenul a avut în vedere schimbarea totală a sistemului monetar roman de răsărit. Noul sistem monetar cuprindea trei nominaluri: perperul (nomisma hyperperon / hyperpyron), asprul ("aspron trachy") și stamena (nomisma hystamenon). Cu prilejul sosirii cruciaților participanți la cruciada I (1096-1099) Alexie a emis o a patra monedă, tetartera (nomisma tetarteron) pentru cheltuieli mărunte. Tetartera
Aspron () [Corola-website/Science/330137_a_331466]
-
britanice. Mass media aliată a luat cunoștință de amploarea eșecului din sursele germane. Toate eforturile propagandei germane urmăreau ridicarea moralului poporului german, afectat de creșterea intensității bombardamentelor strategice aliate asupra orașelor germane și de complicarea situației militare pe frontul de răsărit. Comandamentul aviației de vânătoare britanice a pretins că avioanele RAF au provocat pierderi grele "Luftwaffe". De fapt, situația a fost diferită. Cifrele finale sunt încă subiect de discuție. Unele dintre surse indică pierderi aliate care se ridică la 106 aparate
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
al treilea al secolului trecut. În perioada în care Józef Piłsudski a fost conducătorul de necontestat al Poloniei, planurile de apărare ale țării s-au concentrat pe evitarea unui conflict accidental care să ducă la un război cu vecinul din răsărit - Uniunea Sovietică. Doar după moartea lui Piłsudski în 1935, liderii polonezi au reevaluat situația și au decis că planul pentru respingerea unei eventuale invazii germane, datând din deceniul al doilea, (Planul „S””), era depășit și trebuia revizuit. Cu toate acestea
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
Piłsudski în 1935, liderii polonezi au reevaluat situația și au decis că planul pentru respingerea unei eventuale invazii germane, datând din deceniul al doilea, (Planul „S””), era depășit și trebuia revizuit. Cu toate acestea, până în 1938, un eventual război în răsărit a fost considerat în continuare amenințarea principală la securitatea Poloniei, majoritatea fortificațiilor fiind construite la granița sovieto-poloneză. Prima versiune a planului considera că Germania va ataca din Pomerania pe direcția capitalei Varșovia, atacul principal urmând să fie sprijinit de operațiuni
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
atac sovietic, care ar fi avut nevoie de mai multe săptămâni pentru ca să ajungă la Varșovia, Crocovia și Poznań. În timpul conceperii Planului Est, strategii polonezi au plecat de la prezumția puteau să se bazeze pe Regatul României, principalul aliat al țării în răsărit. Guvernul sovietic a subminat tratatul de pace de la Riga (semnat la încheierea războiului polono-sovietic din 1919-1921) imediat după ratificare. La începutul deceniului al treilea, autoritățile militare sovietice au organizat atacuri de gherilă asupra unor așezări poloneze de frontieră. Cel mai
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
să permită refacerea planului. Planul se baza pe concepțiile lui Józef Piłsudski, care a fost convins până la sfârșitul vieții (1935) că Polonia va fi atacată în primul rând de URSS. Din acest motiv, principalele manevre militare au fost organizate în răsărit, iar cele mai multe fortificații au fost construite în această zonă. În același timp, zona de apus a țării a fost neglijată de planificatorii militari polonezi. Ruinele acestor fortificații mai pot fi văzute la Sarni. Buncărele construite de geniștii polonezi în deceniul
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
zile ale conflictului, regiunile din spatele frontului fiind astfel protejate în mod necorespunzător. S. Seidner descrie amplasarea trupelor pe frontiera de est În afară de aceste mari unități, de-a lungul frontierei se aflau formațiunile de grăniceri cu garnizoane în principalele orașe din răsăritul țării. La jumătatea deceniului al patrulea, guvernul sovietic au declanșat un program masiv de înarmare și de crearea de unități militare noi. Numărul unităților de blindate și de aviație de-a lungul graniței poloneze a crescut în mod semnificativ, sovieticii
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
Est și-a pierdut actualitatea. Pe 17 septembrie, în conformitate cu prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop, sovieticii și-au încălcat obligațiile pe care le asumaseră prin semnarea pactului de neagresiune polono-sovietiv și au invadat Polonia răsăriteană. Armata Roșie a întâmpinat o rezistență scăzută în răsărit, în condițiile în care grosul armatei poloneze era concentrată în apus, în lupta cu germanii. Printr-o acțiune rapidă și cu pierderi minime, sovieticii au ocupat Kresy.
Plan Wschód () [Corola-website/Science/330269_a_331598]
-
pârâu numit Vallon de la Solitude o parcurge. Insula Bagaud (numită în antichitate "Micri" : în greacă "Mica") are 45 ha. Cele trei insule Porquerolles, Bagaud și Port-Cros aparțin Rezervației naturale terestră și maritimă Port-Cros, cu excepția satului Porquerolles. • Insula Levant (adică "de la răsărit", numită în antichitate "Proti" : "Prima") are 900 ha, cu o lungime de 8 km și o lățime de 1 km. Ea nu aparține Rezervației și este împărțită între satul de naturiști Heliopolis (20%) și Marina militară franceză (80%). Totuși, din
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
decenii la rând, lăsând toponime ca "Munții Maurilor", "Darboussèdes" (de la "Duar el buseida" : "tabăra călăreților") sau "Almanarre" (de la "Al manar" : "farul"). În sec. XIII, insulele, recucerite de catolici, devin o dependență a mânăstirii cisterciene din arhipelagul Lérins, situat mai la răsărit, în largului orașului Cannae. În 1304, Carlo II, conte al Provenței și rege al Siciliei, îi arendează arhipelagul unui marinar din Toulon, Peire Mègre, care taie aici copaci pentru lemn de construcții navale și pentru plută. În 1471, insulele îi
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]