10,353 matches
-
timp oarecare ajung la Bârlad și pe același Bulevard Epureanu poposesc la locul unde știam că se află școala mea. Nori de praf se înălțau în văzduh și nu se vedea altceva decât praf înecăcios pe care simțeam că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine, apoi urc la etaj și mă trântesc pe patul în care dormeam lângă soba
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unde aveam părinții bătrâni și bolnavi, părinți pe care-i părăsisem din ordin acum câțiva ani în urmă... Mă zbat între catedră, sindicat și facultate. Presat de timp și de obligații, eram mereu în alertă, n-aveam timp decât să respir și mă miram că alții mai aveau timp să se plimbe, să se relaxeze... Când eram pe front, în perioade de acalmie, îmi spuneam că, dacă voi scăpa cu viață, la întoarcerea acasă nu mă voi înhăma la treabă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Mircea A. Diaconu vorbește în prefața cărții sale, I.L.Caragiale. Fatalitatea ironică, despre un capitol al unei proiectate cărți, capitol intitulat „Fiii lui Caragiale”, unde istoricul literar ar fi făcut remarcat o actualitate in spiritu, „ă...Ă cât de mult respiră spiritul lui, fascinat de neant și de geometrie, în posteritatea-i”. Din același manual virtual al utilizatorului mediu este recuperabil ceea ce opera lui Caragiale spune despre socie- tatea contemporană, „actualitatea lui Caragiale”, sau fap- tul că opera sa constituie fie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cont de specificul lumii din care dramaturgul provenea. Piesa era și o reconstrucție istorică, o încercare de a recupera aerul timpului, „momentul” lui. Este corect a-l citi pe Caragiale ca aparținând timpului nostru sau timpului în care autorul a respirat ? Nu reprezintă tocmai acest fapt o deformare a operei sale într-un fel care-i modifică sensul ? Opera nu mai este citită în litera timpului ei, ci în aceea a unui alt timp pentru a dobândi o nouă semnificație forțând
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Această „subpământă” fioroasă cu iz de piranesiană pușcă- rie pe care o filmează regizorul nu apare în lumea operei caragialești. Nici măcar în D’ale Carnavalului mahalaua nu apare atât de odioasă, de lugubră, iar mahalagii atât de dezumanizați. Dimpotrivă, mahalaua respiră o vitalitate care-i este proprie și pe care o scoate în evidență, cu efectele lui, Carnavalul, expresie căzută în caricatură a balurilor mascate de la curte, dar și o fuziune cu expresia mai elevată a commediei dell’arte căreia Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dorești condiții mai bune și să prinzi un loc la geam pentru a vedea lumea pe care o străbați. Mi-a plăcut întotdeauna și continuă să-mi placă să scot capul pe fereastră și să văd locomotiva la cotituri, să respir aerul brazilor când trec prin munți și să mă bucur de roșul macilor din lanurile de grâu. Azi călătoresc cu un personal, la clasa I, în ultimul vagon, dar sper că într-o zi să schimb trenul și să-mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de a-ți grăbi adormirea. Ți-era teamă de o noapte albă, te-am simțit, asemănătoare atâtor alte nopți trecute. Am reușit să iau asupră-mi tot răul care te învenina și să-ți transmit toată puterea mea. Ascultându-te respirând eram fericită că am reușit să fac ceva pentru tine. Te-ai întors de câteva ori în somn și ai oftat. Atunci aș fi vrut să-ți mângâi sufletul pentru a nu-i mai simți durerea. Ce-o fi mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mea de parcă m-aș fi născut spunând-o de parcă ea s-ar fi născut cu mine. Și nu-mi era frică de nimeni și de nimic. Și în sală era o liniște de mormânt și nimeni parcă n-ar fi respirat. Cred că m-am depășit pe mine însămi și toate spaimele mele se ștergeau cu fiecare răsuflare, și muzica lui, a marelui Vanghelis mă ajuta, mă purta (de parcă grecul ar fi scris-o special pentru „blăstămul” românesc). Ah! Ce straniu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nostru și diversitatea lucrurilor, obiectivelor văzute este copleșitoare. Totuși nu pot să trec peste momentul întâlnirii mele cu Sfinxul pentru că atunci mi-am deschis supapa blocată și din acel moment emoțiile năvălesc prin ființa mea, nedându-mi timp nici măcar să respir. Este atât de frumos, atât de mândru, atât de liniștit, atâta de viu și atât de bătrân încât ai sentimentul că nimic din lumea asta nu este mai puternic decât el. Chiar și piramidele pe care le văzusem - într-una
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Merciutkina - ființă bizară. E ciudat că vine la bancă; se face că-i proastă și umblă peste tot să adune bani. Foarte obosită și transpirată. S-a luptat cu toți să pătrundă. Intră ca o vâltoare. Milogeală. Să joc bolile. Respir ca un cuptor. Face demonstrație. Cine-i Merciutkina? Cu cine este măritată? Care este relația cu soțul ei? Cum și-a măritat fata? Cum e fata ei? De ce a luat-o ginerele pe fata ei? Cum e ginerele? Relația dintre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ianuarie 2004 - acasă (01.30 h) Improvizația - explorarea. Explorarea presupune și căutare și descoperire. N-am mai scris despre rol pentru că trecând la scenă explorarea a fost intensă, descoperirile uimitoare și aproape că n-am mai avut timp nici să respirăm. Urmează ca pe data de 9 ianuarie să aibă loc premiera. Pe 22 decembrie 2003 am avut o avanpremieră cu public. L-am rugat pe Liviu să filmeze. Ce-am reușit eu să văd din ce-a filmat el, la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vei ține astfel trează capacitatea de a-ți imagina orice și oricând, vei începe să-ți impui construirea unor vieți noi. În fond textul va fi un schelet pe care cu ajutorul imaginației vei modela un trup care se mișcă, trăiește, respiră, se bucură sau suferă și nu numai în momentul în care autorul ți-a propus să-l redai. El va fi viu tot timpul, îi vei trăi copilăria, adolescența, vei fi alături de dramele pe care i le vei intui, alături de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
incendiate, bănuiți fiind funcționarii care tânjeau după Rio de Janeiro, că e un oraș "inuman" unde "te plictisești de moarte", de aceea la sfârșit de săptămână companiile aeriene fac cele mai bune afaceri cu miile de persoane care fug ca să "respire" la Rio... Ambasada noastră, o clădire mare, cu un "parc" de 3 hectare, era amplasată la marginea capitalei, într-o zonă rezidențiala, cu multe reședințe diplomatice. În "parc" se aflau o terasă acoperită pentru acțiuni protocolare, o popicărie, alei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai multă siguranță. Mă feream de orele când plaja era plină de cariocani și turiști străini și mă feream și de soarele periculos dimineața și la amiază. Spre apusul soarelui și seara, Copacabana rămâne încântătoare, dar te poți mișca și respira mai în voie. Zona Copacabana, în care astăzi locuiesc circa 1 milion de cariocani, era în secolele XVIII și XIX puțin populată, preluându-și numele de la biserica "Nossa Senhora de Copacabana", Fecioara venerată inițial în Bolivia, în zona lacului Titicaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
capitol). După ce dădeam Domnului ce-i al Domnului, mă întrețineam cu românii în fața bisericii, ascultându-le ofurile precum apostolii primilor creștini. Poate o să mi se pună întrebarea cu programul până la ora 18,00, sâmbăta ședința și duminica slujbe, când mai respiram? Noaptea mă plimbam cu soția prin jurul ambasadei sau ne aventuram până la un parc apropiat, iar în duminicile când nu eram de permanență la ambasadă și la biserică era "relache", plecam cu soția să colindăm minunile din Madrid sau din împrejurimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
al dracului, spune John. Aici totul a fost deșert. A trebuit s) se aduc) p)mânt care s) fie apoi amestecat cu nisip. S-a s)pat și s-a muncit mulți ani pentru a cultiva aceste livezi. Relaxându-te, respirând liber, simți ce loc minunat a fost creat aici - un loc pentru trup și suflet; apoi Îți amintești c) plajele sunt supravegheate de patrule Înarmate. Oricând este posibil s) apar) teroriști În b)rci de cauciuc ce nu pot fi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
evrei de acest fel, clienți grași ai localurilor de noapte, care câștigau și pierdeau averi. R)posatul meu prieten Pascal Covici, editorul, era unul dintre aceștia. Pat știa cum s) comande o cin), cât timp trebuie s) lase vinul s) respire, cum s) prețuiasc) o femeie frumoas), cum s) se repead) În strad) și s) opreasc) un taxi fluierând din degete, cum s) fie un negociator dur - poate nu chiar atat de dur, de vreme ce a pl)țiț În avans prea mulți
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sentiment adânc de recunoștință și uneori am dorința să-l Împărtășesc și altora. Atunci realizez că mă caracterizează această dublă nevoie: să fiu și singur, dar și În contact cu alții. Ideea de a scrie mi-a venit astfel firesc, respirând aerul pur al pădurii, simțindu-mă la fel de norocos să fiu acolo și să fi avut cu o zi Înainte o premieră la care am lucrat cu pasiune. Deși fericit, ceva rămâne totuși agitat Înăuntru. Ca și cum aș datora ceva cuiva. Altora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bogată În acest domeniu: statul În genunchi pe coji de nucă era dintre cele mai populare metode de pedeapsă și mi-a prins bine, căci prin repetiție mi-a Întărit nu doar genunchii și șira spinării (poziția În genunchi și respirând adânc am descoperit-o mai târziu ca fiind una dintre cele mai indicate pentru sănătate În yoga), dar mi-a dezvoltat și rezistența În fața adversităților, atât de utilă În viață. Deși zicala cu bătaia ruptă din rai nu am aplicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le percepeam cu toții ca pe o eliberare de cotidian și de crisparea politică. Omul care s-a transformat În câine, Șeful sectorului suflete, Nu sunt Turnul Eiffel aveau un sens politic În măsura În care ne aduceau un aer proaspăt, ne permiteau să respirăm, Îndepărtându-ne de Încrâncenarea luptei. Lupta, conflictul implică un contact cu adversarul, În urma căruia nu rămânem puri, căci el ne atinge, ne contaminează. Sensul politic al spectacolelor tale venea din ignorarea adversarilor direcți: ele aduceau o deschidere spre imaginar. Erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
strălucire că tu deveniseși foarte rapid un regizor stăpân pe mijloacele sale, erau spectacole Împlinite, aproape perfecte. Dintr-odată Însă, parcă intuind pericolul acestei „perfecțiuni“, tu faci Iulius Cezar, unde te impui cu mai puțină evidență, unde lași textul să respire și să răsune În noi, devii fragil. Pentru mine, Iulius Cezar a fost o adevărată experiență, În măsura În care regia ta devenea o prezență discretă. Și atunci descopeream cum putem fi influențați de prieteni, căci recunoșteam În spectacolul tău pozițiile unui prieten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
hol. Din nevoia de a folosi urgent toaleta, după atâtea șocuri succesive, m-am repezit pe coridor să găsesc the Men's room. Deschid ușa și dau peste un tip căzut lat pe chiuvetă, cu o seringă În braț, abia respirând. Neștiind dacă savura beneficiile morfinei sau era victima supradozajului, am alarmat recepția, după care m-am baricadat În cameră și, privind pe geam ziarele și gunoaiele care zburau În vântul tomnatec vuind În noapte peste strada 23, m-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
propunerii, a fost de a asculta pentru un timp sunetul apei care fierbe și de a-l reproduce. Altă dată, deși era iarnă, ne-am hotărât să ieșim din spațiul Închis În care lucram În teatru zi și noapte, ca să respirăm briza rece a Oceanului Atlantic, la Jones Beach, În Long Island, făcând exerciții În aer liber. Singuri pe plaja nesfârșită, ne plasam la distanțe diferite unii de alții și experimentam posibilitățile sunetului de a atinge ținte din ce În ce mai Îndepărtate. Reveniți În sală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dăunătoare propriei dezvoltări, exact opusul tendinței noastre de a căuta celebritatea... Am stat câtva timp tăcut, față În față cu Sfinxul. L-am privit atent și pentru o clipă m-am simțit golit de orice ambiție. Pentru o clipă am respirat bucuros, eliberat de veșnicul meu Însoțitor, orgoliul. După o călătorie liniștită și feerică pe Nil, am ajuns a doua zi la Luxor. Noaptea pe vapor nu puteam dormi. Într-o carte despre Luxor am citit că acolo „se află Înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dezvoltăm, să vedem mai clar. Câteodată am avut norocul să Învăț din greșeli. Trecerea mea prin Teatrul Național a fost un astfel de noroc. În liniștea cabanei din nordul statului New York, de unde scriu aceste rânduri, mă opresc o clipă să respir aerul proaspăt, să privesc printre copaci cerul de un albastru puternic, ce-mi amintește de Suedia sau de Canada, care nu e prea departe. Regăsesc prin scris nevoia de atenție și de lucru solitar, combinată cu plăcerea de a visa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]