9,918 matches
-
considerau a fi noul popor ales al lui Dumnezeu. Imperiul era unic și universal și stăpânea omenirea.Nu avea limite spațiale și cuprindea întreaga lume cunoscută. Orice expansiune era justificată prin impunerea credinței creștine asupra tuturor popoarelor. Nu avea limite temporale, finalitatea fiind intrarea imperiului terestru în planul divin. Puterea împăratului era legitimată de Dumnezeu, împăratul fiind reprezentantul și alesul lui Dumnezeu pe pământ. Orice act al împăratului era inspirat de divinitate, fiind un "imitator al gesturilor lui Hristos". Avea ca
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
creștinilor de către păgâni, “De Civitate Dei “ a devenit un răspuns providențial și genial al bisericii creștine occidentale la provocările viitorului iar idealul augustinian a constituit punctul de plecare pentru zidirea unei noi civilizații. Sf Augustin plasează istoria pe o axă temporală liniară care începe potrivit dogmei creștine de la facerea lumii de către Dumnezeu (Geneza biblică) și se termină în momentul Judecății de Apoi.. Datorită păcatului originar, în urma alungării din Rai, întreaga creație divină se scindează în două entități spirituale. Astfel au apărut
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
iubire și dăruire pentru celălalt, o cetate sfântă ai cărei locuitori sunt într-o luptă permanentă și totală cu slujitorii Diavolului, război ce va dura până la venirea lui Christos pe pământ, până la Judecata de Apoi - moment ce marchează sfârșitul axei temporale a istoriei. Numărul locuitorilor acestei cetăți sfinte, al luptătorilor lui Christos trebuie să sporească continuu până la înfrângerea definitivă a diavolului. Cetatea lui Dumnezeu devine pentru creștinii occidentali, declarați de către Biserică ca fiind soldații lui Chrisos, un obiectiv viitor, un crez
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
continuu până la înfrângerea definitivă a diavolului. Cetatea lui Dumnezeu devine pentru creștinii occidentali, declarați de către Biserică ca fiind soldații lui Chrisos, un obiectiv viitor, un crez istoric, un deziderat ce trebuie transmutat din sfera teologică și spirituală în lumea reală, temporală, politică. “De Civitate Dei “nu este numai prima interpretare filosofică creștină a istoriei, ea este totodată un document oficial ce stabilește Bisericii Romano-Catolice un obiectiv politic concret. Datorită Sf. Augustin, istoria, timpul și spațiul devin câmpul de luptă dintre cele
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
slujitorilor satanei, dușmani ai Bisericii și deci ai Dumnezeului creștin. Transformând idealul spiritual augustinian într-un obiectiv terestru concret, Biserica romană se transformă la rândul ei într-un stat al lui Dumnezeu pe pământ, cu un conducător spiritual dar și temporal totodată- papa, considerat “locum tenens Christi”- locțiitorul lui Christos pe pământ (cf. Matei 16), o instituție cu o ierarhie strictă, cu vasali fideli, cu dreptul de a emite legi în numele lui Dumnezeu și de a aplica forța oriunde și oricând
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
catolic începe treptat să se deschidă spre exterior și va începe din Cetatea Eternă, precum odinioară Imperiul Roman, cucerirea lumii. Dar acum primordială este îndeplinirea țelului spiritual augustinian-răspândirea mesajului creștin în întreaga lume ce urmează să fie condusă spiritual și temporal de Roma-capitala creștinătății, capitala Cetății lui Dumnezeu pe pământ. Primii care vor adopta idealul augustinian vor fi călugării irlandezi. Din mănăstirile lor, acești primi soldați ai lui Christos, misionari și civilizatori totodată vor porni din secolul al V-lea prima
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Mai mult decât atât, influența lor nu este numai spirituală ci și politică. Datorită lor și urmașilor lor, Imperiul Franc al lui Carol cel Mare nu va fi doar o încercare-surogat de reconstituire a Imperiului Roman ci prima mare acțiune temporală a spiritului catolic, prima încercare de ridicare pe pământ a “Cetății lui Dumnezeu”. Imperiul Carolingian este simbolul politic al noii lumi în care valorile romane și germanice se îmbină armonios cu cele creștine. Nu putem ignora rolul major al Sf.
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
osândiți constituie (din punctul de vedere al preștiinței divine) două „liste încheiate” nu se datorează imposibilității omului de a alege destinul său ci dimpotrivă lipsei de voință a acestuia de a face ceva. Din punctul de vedere al cunoașterii noastre temporale, acest lucru pare a fi o predestinare, o determinare cauzală. Din perspectiva cunoașterii atemporale (cum este cea divină) acest lucru este un fapt: cei numiți „vase ale mâniei” (osândiții) nu sunt numiți astfel conform unei alegeri divine arbitrare ci conform
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
fi constat tocmai în a doua variantă. Doctrina grației constituie și azi un punct dificil nu numai din punct de vedere teologic. Filosofic vorbind, problema constă în faptul că Augustin încearcă să apropie două sisteme diferite de principii: o logică temporală, specifică omului și una atemporală, potrivită omniscienței lui Dumnezeu. Augustin considera sexualitatea imorală, atât prin emoțiile pe care o însoțesc, cât și datorită faptului că dragostea pentru divinitate trebuia să fie superioară față de cea erotică. Din acest motiv, femeia era
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
deja puternică conturată și definită, originea sa se găsește în perioada apogeului și a declinului mișcării artistice Art Nouveau, care a fost perioada așa-numită în Franța, "La Belle Epoque". Considerând stilul mișcării, produsele, artefactele, clădirile și influențele sale, durata temporală maximă a Art Deco a cuprins perioada dintre anii 1912 - 1940, cu diferite încercări ulterioare de revitalizare în anii postbelici 1950 și 1960, care au fost în mare parte nereușite, cu excepția recunoașterii valorii excepționale a mișcării artistice propriu-zise și a
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
ca alți refugiați de pe Pământ să se fi stabilit altundeva în univers. Pe 17 iunie 1951, rețeaua radio NBC a lansat o dramatizare radiofonică prescurtată a romanului, în cadrul antologiei Dimension X. În această adaptare de 25 de minute întreaga călătorie temporală este eliminată, iar finalul este modificat, virusul fiind eliberat și lăsând Pământul singura "piatră pe cer".
O piatră pe cer () [Corola-website/Science/301445_a_302774]
-
temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scăderea funcțiilor secretorii). În timp ce mulți dintre noi cred că somnul este o întindere temporală în care nu se întâmplă nimic, somnul este, de fapt, cel puțin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată. Deși importanța somnului nu poate fi discutată, oamenii de știință nu cunosc cu exactitate de ce este atât
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
faptul că somnul REM ar putea fi soluția. Copiii și tinerii parcurg în timpul somnului o perioada REM mai mare decât a adulților, iar adulții care sunt la școală sau trec prin perioade de solicitare intelectuală acumulativă intensă cunosc o creștere temporală a somnului REM. Când oamenii sunt privați de somnul REM sunt mai puțin pricepuți la a rezolva probleme creative. "Ceasul biologic" al fiecărei persoane corespunde în mare aproximație cu ciclul unei zile, iar de fapt, ""circadian"" înseamnă ""aproximativ o zi
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
un potențial de acțiune este primul pas în lanțul de evenimente care duc la contracție; în celulele beta ale pancreasului, provoacă eliberarea de insulină. Potențialul de acțiune în neuroni este cunoscut sub numele de "impuls nervos" sau "crampon", iar succesiunea temporală a potențialului de acțiune generat de un neuron este numit "Spike tren ". Potențialul de acțiune apare într-un neuron și este modificarea potențialului de repaus, după stimularea supraliminală a celulei. Potențialul de acțiune este generat de tipuri speciale de canale
Potențial de acțiune () [Corola-website/Science/301525_a_302854]
-
și invocare a omului care caută să-și cunoască puterile,înfruntându-se pe sine și lumea, în lupta pentru afirmarea valorilor umane. Creând pe harta lumilor posibile comitatul imaginar Yoknopatawpha, autorul lui l-a dăruit cu o ordine spirituală și temporală minuțios și inepuizabil constituită, până la a înscrie oamenii și întâmplările acestui teritoriu legendar într-un prezent care se numește "eternitatea" și într-o societate care se numește "umanitatea". Ideea de a inventa acest ținut mitic, în care criticii literari au
William Faulkner () [Corola-website/Science/301542_a_302871]
-
Germanii, atât Germaniei Federale, RFG, cât și Germaniei Democrate, RDG, li s-a permis să posede din nou forțe armate. Armata RFG-ului, oficial creată la 5 mai 1955, a luat numele de "Bundeswehr" ("Apărarea federală"), acest nume având conotații temporale care "săreau" înapoi peste perioada nazismului până la "Reichswehr". Armata RDG-ului, oficial creată la 1 martie 1956, a luat numele de "Nationale Volksarmee" ("Armata populară națională"). În mod evident, nici una din aceste două armate naționale nu avea de unde recruta soldați
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
de mai mult ca perfect). Viitorul și viitorul anterior aproape că nu sunt folosite în limba spaniolă actuala. Prezentul (Presente de subjuntivo) poate exprima un fapt prezent sau un fapt viitor. De exemplu: Prezentul conjunctiv substituie viitorul indicativului în propoziții temporale care exprimă un fapt eventual: Conjunctivul perfect (Pretérito perfecto de subjuntivo). Exprimă o acțiune într-o perioadă de timp trecută sau viitoare: Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor două forme ale imperfectului (formă în -ra și
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
viitor. De exemplu: Prezentul conjunctiv substituie viitorul indicativului în propoziții temporale care exprimă un fapt eventual: Conjunctivul perfect (Pretérito perfecto de subjuntivo). Exprimă o acțiune într-o perioadă de timp trecută sau viitoare: Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor două forme ale imperfectului (formă în -ra și forma în -se) poate fi de prezent, viitor sau trecut în raport cu momentul vorbirii. Exprimă simultaneitatea sau posterioritatea în raport cu acțiunea verbului de care depinde conjunctivul: Formele în -ra și cele în
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe: 4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
adverbe: 4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional: - Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată circumstanțiala. Câteva construcții frecvente în limba actuala: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală: Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală. A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condiționala: Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesiva: uneori poate avea sens condițional: - Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziție cauzala: mult, Maria știe de toate"). Gerunziul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
poate avea, în unele contexte, valoare de verb predicativ și de verb auxiliar.<br> Estar poate formă singur predicatul verbal atunci când are înțelesul de a sta, a se află, a se găsi, atât sub aspect local, cât și sub aspect temporal: Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb formează o construcție pasivă: <br> Formulă estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul la care se află auxiliarul estar. Prin această diferă de
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
materialitatea și o traduce în gând poetic. Anna Ahmatova prezintă evoluția feminității, de la vârsta candorii la cea a femeii îndrăgostite. La Ahmatova se percepe în permanență o conjuncție între imaginarul nocturn și cel diurn. Dizolvarea ființei se face prin agresiunea temporală. Alteori, convulsia erotică se preschimbă în ceremonial. Libertatea combinațiilor în sintagme, timbrul nostalgic ne conduc spre o poezie în care sunetul liric este greu de redat în altă limbă: Opera Annei Ahmatova pare să nu fi cunoscut ani de ucenicie
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
se află tot ce ține de gust: faptul că arabii considerau cândva ca femeile lor brunete sunt frumoase, iar cele roșcovane ale iranienilor, grecilor sau turcilor din jurul lor urâte, nu este o manifestare de rasism, ci o expresie locală și temporal determinată a gusturilor lor. Cauza unei gândiri rasiste, este diferită. Rasismul modern se bazează pe teorii care își au originea în ideologiile din secolul al XVIII-lea, perioada apariției unei gândiri noi, unui curent de emancipare și a unei reacții
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
și puternic din Italia centrală. Începând din 1250, un guvern comunal compus din burghezi și meseriași înlătură supremația nobilimii și, doi ani mai târziu, se bat primii „fiorini” de aur, monedă forte a comerțului european. Conflictul dintre „Guelfi”, fideli autorității temporale a papei, și „Ghibellini”, partizani ai primatului politic al împăraților germani ai „Sfântului Imperiu Roman”, se transformă într-un război între nobili și burghezie. La nașterea lui Dante, după îndepărtarea Guelfilor, Florența se găsea în puterea Ghibellinilor. În 1266, Guelfii
Dante Alighieri () [Corola-website/Science/296767_a_298096]