12,028 matches
-
numeroase de presupuși vinovați, de la mulțimea membrilor PCR, la lucrătorii din structurile Securității cale de a echivala simpli plătitori de cotizații cu marii sau mărunții șefi din nomenclatură, cu drept de decizie și salarizări consistente pentru activitatea lor partinică, alături de tovarășii lor de drum din aparatul represiv. A afirma, după modelul Ion Iliescu, că 90% din populație era implicată, prin faptul că, de exemplu, simplii membri de partid aveau la rîndul lor familii, este nu doar aberant, ci și o dovadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîte milioane de oameni au fost nenorociți, însă vinovați n-au existat. Iar cînd cineva încearcă să deschidă gura: "Dar cum rămîne cu aceia, care...", din toate părțile este bombardat cu reproșuri, la început în mod amical: "Nu-i bine, tovarăși! De ce să zgîndărim rănile vechi?!" (Chiar și privitor la Ivan Denisovici, pensionarii albaștri anume asta reproșau: de ce să zgîndărim rănile acelora care au stat în lagăr? Ei, chipurile, trebuie menajați!) Apoi cu ghioaga: Hei, voi cei care ați scăpat teferi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici nu are activitate, decît faptul că a participat la depunerea jurămîntului și apoi s-a retras, să-l utilizeze ca martor. La acest serviciu nu există nici un om încadrat la Biroul 5 (Anchete). Cercetările se fac de oricare din tovarășii căruia i se dă sarcina de șeful Serviciului. Tratamentul arestaților este din cele mai barbare. Astfel, ferestrele arestului sînt bătute în cuie, iar ușile nu au nici un fel de aerisire. Murdăria domnește în toată puterea cuvîntului. Într-una din camere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sfială și în aceste condiții își duc munca cu multe greutăți. Chiar și la Botoșani, serviciul cel mai bine gospodărit și organizat, totuși întîmpină greutăți din cauza curentului antisemit, provocat în sînul populației de faptul că majoritatea instituțiilor sînt conduse de tovarăși evrei". Pentru aceste urme de omenie și înțelegere, prezente, surprinzător, la un ofițer de Securitate, Dincă este arestat în 1952, cum precizează Marius Oprea într-o notă de subsol, iar rapoartele sale sînt anexate la dosarul de cercetare, ca dovezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să cereți aprobare la centru. Altfel spus s-a dat liber la abuzuri. Au teamă de noi, au frică de noi, au aceste elemente frică, tremură ele de această dictatură, tremură ele de organele de Securitate, sau de Miliție? Nu tovarăși, nu tremură, nu le e teamă și frică. Dacă le-ar fi teamă și frică, nu ar face ce fac astăzi! Da, sînt de acord cu dvs. că vom lua măsuri, vom lovi, vom pune la respect, dar aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
obține condamnarea și astfel va fi un exemplu. Altminteri ce știu chiaburii din țară? Că a făcut un altul o crimă, chiar dacă merge la închisoare, iau închisoare 1-2 ani și o să vină americanii să mă salveze ș.a.m.d. Iată tovarăși deci că politicește nu ajungem la țintă, dacă nu mergem pînă la capăt". Capătul lui Teohari Georgescu era executarea sumară a vinovaților și îngroparea de către localnici în marginea satului ca, astfel, înspăimîntați de ce i-ar fi putut aștepta, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în gospodăria colectivă. Și ministrul adjunct Pintilie Gheorghe îndrumă partinic într-o Ședință cu comandanți de Regionale și Județene de Securitate din 1 martie 1950. O preocupare a adjunctului este racolarea de informatori: "am spus în felul următor: ce înseamnă tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește, însă la Securitate care este scula noastră? Am spus că și noi avem o sculă. Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să tragem o bătaie unui sau altuia, individual, asta s-o facem, nu să mergem cu dușmanul așa. Asta facem, dar facem noi. Nici noi nu sîntem buricul pămîntului, dar avem mai mult discernămînt, sîntem politicește mai mult ridicați ca tovarășii de jos și atunci noi ne gîndim. Dacă o să fie nevoie, nu o să ne jenăm de unul sau altul și aplicăm așa cum vrem noi, dar nu trebuie admis nimănui". Marea prioritate: "Să avem pe toate sectoarele oamenii noștri, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
general adjunct al Direcției Recrutării și repartizării forței de muncă, audiat în 1968 la Comitetul Central declară: "Arestările acestor deținuți se făceau după nevoi și în special după nevoile Canalului Dunăre-Marea Neagră. Dacă la Canal trebuiau 5.000 de oameni, tovarășul Hosu, directorul general al Canalului, dădea telefon la tov. Teohari și apoi intra în funcțiune aparatul colonelului Dulgheru, de la Direcția de Anchete, care împarte sarcinile, stabilind ce număr de deținuți să aducă fiecare Regiune. Știu acestea pentru că lagărul de la Rahova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
șansa de a deveni informator. În Programul de măsuri al DSS pe anul 1989, întocmit pe 17.01., se consemnează: "Întregul aparat de securitate va acționa cu consecvență pentru executarea ireproșabilă a ordinelor și indicațiilor Comandantului Suprem al Forțelor Armate, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în vederea creșterii calității și sporirii eficienței activității de apărare a securității statului, a cuceririlor revoluționare ale poporului, a independenței, integrității și suveranității patriei. (...) Se va urmări îndeplinirea întocmai a misiunilor rezultate din hotărîrile de partid și legile țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voiai să ajungi. Frica era una difuză, era un fel de frică de ziua de mîine. Îți era, de pildă, frică pentru postul tău; sau voiai să ajungi într-o funcție mai mare și-ți era frică pentru că un anume tovarăș nu te vedea cu ochi buni... Pe măsură ce intrai în sistem, pe măsură ce ajungeai din ce în ce mai sus în aparatul lui, doza de frică creștea, inocularea devenea masivă. Acesta a fost secretul comunismului, gestionarea fricii". Pe scurt, în formularea lui Lenin, comunismul nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
criticaseră, fie nu avuseseră curajul să-i ia apărarea. În ele se vorbea despre abuzurile activiștilor în campania de colectivizare a agriculturii, despre prostia nu știu cărui secretar de partid, despre propaganda mincinoasă, despre fractura dintre vorbe și fapte în politica partidului. Tovarășii de la Centrul Universitar au predat corespondența organelor de securitate, iar organele, ca să țină dreaptă balanța, i-au arestat și pe micul Machiavelli, și pe corespondenții săi. În plus, profitaseră de dispoziția spre delațiune a colecționarului de scrisori și mă săltaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
altul pentru că fusese auzit zicînd "comuniștii ăștia...") trebuiau să fie reeducați. Cum educația unui om durează de cele mai multe ori întreaga viață, era greu să-i reeduci pe contrarevoluționari doar în cîțiva ani de pușcărie. Era greu, dar nu imposibil. Cînd tovarășul Marin Jianu, adjunct al Afacerilor Interne și responsabil cu lagărele, a transmis indicația de a se folosi bătaia, zelosul comandant al coloniei de muncă Salcia, locotenentul Pavel Ion, s-a achitat excelent de sarcina trasată de superiorul său. "Deținuții erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
datoria și fugise la timp, a anunțat raionul, pentru ca, în aceeași zi, responsabilii regionali cu colectivizarea să-și facă urgent apariția în frumoase mașini Pobeda, marcă sovietică admirată și întru totul compatibilă cu ideologia posesorilor. Printre oaspeți se găsea și tovarășul Nicolae Ceaușescu, viitorul secretar general al partidului, aflat, deloc întîmplător, în zonă. Era principalul organizator al colectivizării pe țară și sosise cu avionul de la București. Oamenii i-au întîmpinat la marginea satului. Nu chiar cu pîine și sare, dar le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Era principalul organizator al colectivizării pe țară și sosise cu avionul de la București. Oamenii i-au întîmpinat la marginea satului. Nu chiar cu pîine și sare, dar le-au ieșit înainte. Negocierile au eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sărăcie și anonimat, tot ce e de făcut este să te înclini partidului, să spui câteva jurăminte din suflet Estului, iar atunci premiile năvălesc fără oprire, presa te elogiază ca pe un zeu, turneele și contractele vin unele după altele. — Tovarășe Vasile, dar o piesă cu iz muncitoresc nu te-ai gândit să scrii ? O piesă pentru oamenii care cu sudoarea mun- cii lor repun această țară pe picioare ? Un imn marelui Stalin ? — Cu iertare, nu prea cred că găsesc în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sudoarea mun- cii lor repun această țară pe picioare ? Un imn marelui Stalin ? — Cu iertare, nu prea cred că găsesc în caietele mele note potrivite pentru astfel de cântece, ce ar cere niște coruri impunătoare. — Zău ? Dar ia aruncă dumneata, tovarășe, un ochi peste aceste versuri, și activistul de partid îi și trântește o mapă plină de poezii închinate lui Stalin. Texte scrise de poeți ce aveau să devină imediat mari și să ia locul celor care protestau împotriva regimului, indiferent
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
far nemuritor ! — Pe morții mă-tii dacă am să cânt așa ceva ! și, într-un acces de furie, aruncă toate foile în fața activistului, care începe să râdă. N-am să mă tăvălesc în mocirla asta ! — Dacă mâine sau cel târziu poimâine, tovarășe Vasile, nu vei alege un cântec de-aici și n-am să-l aud în mahalale, nici măcar acolo nu vei avea loc de bună ziua, iar o pâine nu știu cine îți va mai servi, când terminăm noi ce avem de povestit despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Întreaga presă de partid, ca și de cea culturală - la Iași. Acolo am poposit cu prietenii mei Nichita Stănescu și Nicolae Manolescu. I. Iliescu era prim-secretar și Împreună am participat, la sediul de partid și În prezența mai multor „tovarăși cu sarcini importante locale”, la o ședință În care subsemnatul, dar și prim-secretarul I. Iliescu ne-am lansat În critici directe la adresa soției șefului statului. „Ați auzit și voi ce-am auzit eu?!”, a murmurat Manolescu În timp ce noi trei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a dictatorului; așa cum a fost blocat și congresul scriitrorilor ce trebuia să se țină la patru ani, statutar, după cel din ’81, și care nu s-a mai ținut niciodată În așa-zisul nostru comunism! Ulterior, l-am Întâlnit pe tovarășul Iliescu „la ape”, din nou „dat jos” de machiavelica psihologie a dictatorului care „Înălța și cobora” În funcții cu iuțeala fulgerului - se spunea, atunci: „rotirea cadrelor!” - mai ales pe cei inteligenți, cât de cât capabili și care mai păstrau un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ’77, fiind numai noi doi, mi-a făcut o hartă detaliată a Moldovei cu comentariile de rigoare, inteligente, asupra psihologiei și reflexelor umane specifice zonei. Plecând de la „departamentul apelor” și surprinzându-i lui Iliescu o privire oarecum melancolică - „Ei, tovarășe, dumneata pleci la Paris, noi, ăștilalți, rămânem aici să ne luptăm cu morile de vânt!” -, țin minte că, după obiceiul și reflexul meu vitalist - stupid vitalist, stupid optimist ar zice unii! - am Încercat să-l Încurajez, anunțîndu-i vremuri mai bune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt a creat un măr al discordiei Între cele două instituții și, În loc să ajute unificarea religioasă a Românilor pe bază de bună Înțelegere și corectitudine materială, D-Sa a procedat, voit sau nevoit, Încă o dată ca un „bun și vechi tovarăș”, creând zâzanie În lumea clericală, creștinească. Sigur, a făcut-o și ca un isteț politician, nevoind să piardă voturile acelor Români care, ne-informați sau prost informați, credeau - unii mai cred și azi! - că uniții ardeleni au „trădat vechea, seculara
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răsturnarea ordinei publice cu forța. Da, bineînțeles, a adăugat Iliescu cu o mișcare neglijentă a mâinii și un vag surâs i-a fluturat pe fața sa plăcută, inteligentă, dar... am făcut-o mai ales la modul protocolar. Pe noi, acolo, tovarăși, ne-au interesat mai ales contactele practice, pragmatice!..” Era pentru prima oară când auzeam din gura unui personaj care peste un an sau doi sau trei, nu mai știu exact, urma să dețină Înaltul post de secretar c.c. cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altfel, Îl declară mereu și solemn. Nu, un tiran are bunul instinct de a se Înconjura de lichele sau, uneori, chiar de canalii, aceștia sunt cu adevărat „flexibili”, „imaginativi” - În sensul că-i anticipează dorințele și reflexele! -, și nu vechii tovarăși de luptă care au „neobrăzarea” de a aclama idei sau persoane dispărute când au În față expresia cea mai eclatantă a „ideii” - persoana Însăși a Șefului, care, În marea sa generozitate și forță, se lasă mumificat În viață, intrând În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un nume românesc; am amintit-o mai sus vorbind despre soața sa, pe care, total diferit de ceea ce făceau colegii săi din conducerea celorlalte țări comuniste din Est, a Împins-o spre putere, dând la o parte fără menajamente vechi tovarăși de-ai lui, inși cu experiența puterii și posedând elemente de moralitate și de patriotism. (I-am citat mai sus.Ă Străin și dușman așa cum numai unul „de-al nostru” poate fi, un fel de pion al unei alte lumi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]