KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...367 368 369 ...393 >

9,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583

lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-a Îndepărtat În singurătate pînă ce s-a stins de tot? Iar atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat oare, n-au așteptat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
seamă ce zice... N-a spus-o cu răutate... (foarte apăsat) Nuuuu!... CÎnd nu bea, e omul cel mai cumsecade... glumește... n-a spus-o cu răutate... dar... Doamne! (deodată izbucnește În rîs amintindu-și cele Întîmplate, gușa negricioasă Îi tremură Înfiorată de un hohot plin și calculat) Nu m-am putut abține cînd a trîntit-o pe-aia, că te-ai suit pe-o ladă sau cam așa ceva... ha, ha, ha! Dar n-a spus-o cu răutate!... Nuuu!... E omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
mai departe, șinele licărind, Într-adevăr, aceasta era casa pe care o căuta, locul pe lîngă care trecuse de atîtea ori, ținta spre care năzuise fericit. Dar acum, cînd reușise să le găsească, acum, cînd ajunsese aici, oare de ce-i tremura mîna pe clanța porții? Oare de ce-i deveniseră străine orașul, drumul, pămîntul, chiar și intrarea În această casă Îndrăgită, ca imaginile dintr-un vis urît? Oare de ce trăia acest sentiment de nedumerire, de Îndoială și deznădejde? În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
El a văzut scena cu ochii lui - oare poate fi ceva mai Îngrozitor? Ei bine, după felul cum pășea, se vedea că domnul Gates este deosebit de agitat: era și el un tip Înalt și gras și se vedea cum Îi tremură fălcile cînd se apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
să-l bată pe spinare, atît de tare Îl apucase tusea. Domnul Gates era un om deosebit de plăcut: era Înalt și gras, dar foarte chipeș; avea un aer delicat, iar cînd era emoționat și voia să spună ceva, buzele Îi tremurau și i se crispau. Cred că de asta Îi spuneau Bunny. Deci tata Îi zise: — Stai jos și ia o gustare și pe urmă mai vedem noi. Domnul Gates spuse: — Ascultă, Joe, m-așteaptă șoferul afară și nu știu ce să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
urmă un afurisit de yankeu mort“. Dar ea nu i-a răspuns și, ce să-ți spun, a venit, s-a urcat În tren și-a venit la ea. „Vai de mine“ - făcea bătrînă doamnă Mason cînd mi-a povestit, tremurînd toată, vezi bine - „crede-mă, Eliza, a fost Îngrozitor. Ea se-ncuiase În camera de sus și nu voia să plece, iar jos John, cu pistolul Încărcat În buzunar, mergea de la un capăt la altul al sufrageriei și zicea: «Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
decît o casă pe pierzanie și că să-i aducă femei. Îți dai seama că s-a trezit toată casa și-au ieșit să vadă ce s-a-ntîmplat, și-a venit femeia În cămașă de noapte și-a bătut la ușă, tremurînd, și frîngîndu-și mîinile. „Vai de mine, doamnă Grant“ - zice - „faceți ceva ca să-l potoliți că mă nenorocește... Du-l de aici, În viața mea n-am avut așa ceva În casă“ - zice - „și dacă se află, mă fac de rușine...“ și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
ați pus În mînă pistolul Încărcat și totuși unii dintre voi ar fi dispuși“ - a zis - „să pună În libertate acest cîine turbat ca să jefuiască și să ucidă iarăși, să ia viața celor nevinovați și lipsiți de apărare. Priviți cum tremură și se chircește sub ochii voștri“ - a zis - „iar pe frunte poartă semnul lui Cain și mîinile-i sînt Înroșite de sîngele victimelor sale. Îl arată morții din mormînt cu degete acuzatoare“ - a zis - „și, dacă sîngele lor ar avea glas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am spus: „Vezi, vezi ce-ai făcut? Asta-i numai isprava ta!“ și s-a speriat și-a pălit, și-a-nceput să tremure și m-a privit și-a zis: „Doamne, Dumnezeule, ce-am făcut!“ și-a străbătut Încăperea și s-a Întunecat, și toți copiii dormeau În jurul meu, și-a ieșit În curte, acolo aveam un smochin și zăceam acolo În Întuneric

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
am stat de vorbă cu el chiar cu două zile Înainte de-a muri de inimă și, cînd colo, l-am găsit pe Miller Wright, Îl ții minte, nici nu trecuse de șaptezeci de ani, palid ca un mort și tremurînd ca varga? „Cum așa, Miller - i-am spus - „mă pui pe gînduri cînd te văd așa. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?“ „Vai de mine, Eliza“ - zice, și tremura tot - „mă macină grijile, dar ce griji! Nu mai pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
trecuse de șaptezeci de ani, palid ca un mort și tremurînd ca varga? „Cum așa, Miller - i-am spus - „mă pui pe gînduri cînd te văd așa. Ce-i cu tine? Ce-ai pățit?“ „Vai de mine, Eliza“ - zice, și tremura tot - „mă macină grijile, dar ce griji! Nu mai pot Închide ochii din pricina gîndurilor.“ „Dar ce-i, ce s-a-ntîmplat?“ - am zis. „Vai, Eliza, am pierdut tot ce-am avut“ - zice - „am rămas fără nici un ban. I-am băgat aproape pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

zbate. Se agață de mine cu disperare, mă trec fiori, friguri, ape. Nu pot ejacula.Ca să mă relaxeze, se ridică în picioare în pat: ai văzut ce pot face? nu? uite! Dă repede din fund, fesele proaspete și roz îi tremură, râde într-o cascadă de sunete. Dimineața o conduc prin ceață la autobuz. Nu e Ziua cârtiței. Nu se repetă nimic. Dintr-o dată nu mai e zeiță, e o biată fetiță care se lipește de mine. Zice: când merg îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
râde într-o cascadă de sunete. Dimineața o conduc prin ceață la autobuz. Nu e Ziua cârtiței. Nu se repetă nimic. Dintr-o dată nu mai e zeiță, e o biată fetiță care se lipește de mine. Zice: când merg îmi tremură picioarele! Mă strânge de mână. O privesc mai bine. Da! Am cucerit o brunetă cu tenul alb și ochi de focă. Am învins! L II Până la Grupul Școlar „Sfântul Pantelimon” aveam de străbătut șase stații cu autobuzul 131, opt stații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
pui cățelul lângă jocul ăsta blestemat, prin care au trecut toți? Și Bețivu’? Și el, doar că și-a închipuit că o să poată ieși cândare chef. A alunecat într-o altă lume, da’ aia e dată naibii. Nu înjura, îmi tremură mâna. Știi, eu nu citesc niciodată în gând. Cred că de aia uit tot ce-am spus înainte de ultimele două fraze. Poți să... Ești ca pechinezul: sincer și bleg. Hai să-ți repet: era odată un câine mare negru pe-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nu puteam să nu admir ușurința cu care iubita mea sporovăia în italiană. Parlava stupidamente! râdea și îmi arunca priviri galeșe - să nu fiu prostuț, să nu mă supăr. După o jumătate de oră îmi trimitea chiar bezele. Galben și tremurând, am luat Suferințele tânărului Werther și m-am duc să citesc la privata ecologică. Acolo, ghinion - cartonul era întors pe fața cu Pamela Anderson. Ocupat! Îl las pe Goethe pe fundul unui lighean ruginit și dirijez găinile din curtea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
vremuri când écart-ul dintre centru și periferie va fi unul uriaș. Când zona periferică a trupului meu îmi va deveni inaccesibilă, când prietenii și dușmanii îmi vor da de veste despre sfârcurile mele, despre sexul și buricul meu, sufletul va tremura în abisul cărnii mele. Îl voi pe chema pe Leo să-mi fotografieze sexul și coapsele cu marea lui cameră digitală. Nu, nu mă tem de durere, de riduri, de bătrânețe. Iată, sunt o viitoare femeie-balon și curând voi pluti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Nu-i place la Dunărea? - Nu. Vrea la Lido. - Am înțeles, acum îl trimit pe tatăl lui Sălcioiu să rezolve. Dintr-o sală iese o gogonea - e profesoara de tehnologie a comisiei. Vrea suc de roșii natural. Președintele se jenează, tremură din cioc: haideți doamna Fulga, chiar așa? aveți înăuntru tot ce vă trebuie! Gogoneaua e totuși nemulțumită de parastas: sunt anemică, domnule președinte! Ce știți dumneavoastră? În Universitate e boierie! Noi, în secundar, ne mâncăm viața cu golanii ăștia! Fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
cât de groovy și de dulce a fost totul. De ce dulce? Că a împins între picioarele ei până i-a ieșit limba de-un cot, stresat tot timpul să nu-i apară vreo umbră de insatisfacție în ochi? Picioarele ei tremurând în aer ca antenele unui gândac de bucătărie enorm, gata să te halească la orice mișcare greșită... aprinse un Salem, dar nu trase decât două fumuri. Viciile îmbătrânesc, scot riduri, iar cei de la Human Resources Department abia așteaptă să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
nedescris. Am reușit să ne înghesuim în autobuzul de Sibiu. Stăteam în picioare, pe culoar, printre cuști de iepuri și cutii de carton cu puișori de găină. Șoferul a pus o casetă cu Irina Loghin și a pornit hârbul care tremura din toate încheieturile. Praful și căldura ne moleșiseră rău. La curbe ne lua cu amețeală și riscam să ne prăbușim peste iepuri și pui. Toată lumea se văita, numai Maiko păstra o față impasibilă. Nu-ți dădeai seama dacă suferă sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
lipsa. În disperare de cauză, am cerut-o în căsătorie. A început să mă înjure. S-o crezi tu, tâmpitule! Nu am suferit destul lângă tine? Ești un maniac care distruge femeile! Să te ia naiba, dobitocu’ dracului! Mâna îmi tremura, nu mai puteam ține receptorul. Nu mai întâlnisem la ea o asemenea furie, cuvinte atât de demente. Sabinuța, brânzoaica mea, ce ți-am făcut eu să-mi vorbești așa? Știi doar că te iubesc! Să te duci la dracu-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
prin țărână: halelei Solimaneee! că ce baștan erai tu: gajâci bulănoase, mașâni bengoase, case dă case! Haoleu, șăf dă Hoccident ce erai tu! Tot timpul ăsta Ulrich ascultase încremenit, doar bâțâind din pumn din când în când. Eu cu Cristina tremuram din toate balamalele să nu sară bătrînul din sicriu și să se ia cu țiganii, așa cum făcuse toată viața. Șatra, însă, satisfăcută de umilința îndurată de alaiul jerpelit, se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-am făcut noi pentru tini! Și pac! mi-a închis în nas. Hm! Nu știam să fi făcut ceva senzațional pentru mine. Nervos, am înșfăcat geanta mai mică și am grăbit pasul către stația de autobuz - direcția Berceni. Sufletul meu tremura de bucuria unei vieți noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu mai avea rost să mă duc la sala de sport. Naveta nord-sud și nopțile pierdute în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
fă-te gigea mai repede, te așteaptă tot familionul! Am scăpat din mână prosopul, dar el a refuzat să cadă. C XXXVIII Se hotărî ca, înainte de a-și deschide mail-ul, să termine goblenul. Așa era sigur că n-o să-i tremure mâna din cauza vreunei vești proaste. Oamenii abia așteaptă să-ți pulverizeze starea de bine din interior. Internetul era camuflajul perfect din dosul căruia puteai să infectezi lumea cu tot felul de zvonuri toxice Până și Adelina, care, așa cum se descria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623

era făcută că nici porcii n-o mânca. deși eram la locul unde se făcea pâinea. Încă nu lucram. doar ne trambalam de colo, colo. dintr-un sat În alt sat. toată ziua ședeam degeaba și răbdam de foame și tremuram de frig. La Început prezența mea În spațiul Încercuit de povestitor trece neobservată. Am timp să mă gândesc la detaliile acestei imagini și să Încerc să definesc prin ea caracterul povestitorului. Curând devin un prizonier al lui, așa cum sunt toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
meu natal, În Siria, locuiam la câțiva metri de conducta companiei Irak Petroleum. Copil fiind, vedeam această bogăție țâșnind din pământ pentru a se furișa În conductele ce o transportau spre porturile de unde era exportată, În timp ce acasă și la școală tremuram de frig. Frig pe care Îl simt și acum În oase. (Nicolas Sarkis, apud J. J. Servan-Schreiber, Sfidarea mondială, Editura Politică, 1982) Dar singurul om tânăr din Întreaga adunare „liniștită“ din marginea șantierului este În sfârșit descoperit de privirea neobișnuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]