11,835 matches
-
din 21 iulie, cu urme de clenbuterol. Pe 26 ianuarie 2011, Federația Spaniolă de Ciclism a propus o suspendare de 1 an pentru Contador, dar pe 15 februarie s-a răzgândit și i-au permis acestuia să se înscrie la Turul Franței. În ciuda faptului că apelul formulat de UCI se afla încă în dezbatere, lui Contador i s-a permis să participe în Turul Franței 2011, încheind competiția pe locul 5. Cicliștii care au decedat în timpul desfășurării Turului Franței sunt: De-
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Contador, dar pe 15 februarie s-a răzgândit și i-au permis acestuia să se înscrie la Turul Franței. În ciuda faptului că apelul formulat de UCI se afla încă în dezbatere, lui Contador i s-a permis să participe în Turul Franței 2011, încheind competiția pe locul 5. Cicliștii care au decedat în timpul desfășurării Turului Franței sunt: De-a lungul timpului s-au mai petrecut alte șapte accidente fatale: Singurul ciclist care a reușit să câștige competiția cățărătorilor, clasamentul combinat, premiul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
se înscrie la Turul Franței. În ciuda faptului că apelul formulat de UCI se afla încă în dezbatere, lui Contador i s-a permis să participe în Turul Franței 2011, încheind competiția pe locul 5. Cicliștii care au decedat în timpul desfășurării Turului Franței sunt: De-a lungul timpului s-au mai petrecut alte șapte accidente fatale: Singurul ciclist care a reușit să câștige competiția cățărătorilor, clasamentul combinat, premiul pentru cel mai combativ ciclist al Turului, competiția pe puncte și clasamentul general, toate
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
5. Cicliștii care au decedat în timpul desfășurării Turului Franței sunt: De-a lungul timpului s-au mai petrecut alte șapte accidente fatale: Singurul ciclist care a reușit să câștige competiția cățărătorilor, clasamentul combinat, premiul pentru cel mai combativ ciclist al Turului, competiția pe puncte și clasamentul general, toate în același an, a fost Eddy Merckx. El a reușit această performanță în anul 1969, an în care a și debutat în Turul Franței. Cele mai multe participări le aparțin cicliștilor Joop Zoetemelk și George
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cățărătorilor, clasamentul combinat, premiul pentru cel mai combativ ciclist al Turului, competiția pe puncte și clasamentul general, toate în același an, a fost Eddy Merckx. El a reușit această performanță în anul 1969, an în care a și debutat în Turul Franței. Cele mai multe participări le aparțin cicliștilor Joop Zoetemelk și George Hincapie, fiecare cu câte 16 ediții la activ. Cinci sportivi au luat startul în 15 ediții ale Turului. Aceștia sunt: Lucien Van Impe (câștigător al unei ediții), Guy Nulens, Christophe
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
această performanță în anul 1969, an în care a și debutat în Turul Franței. Cele mai multe participări le aparțin cicliștilor Joop Zoetemelk și George Hincapie, fiecare cu câte 16 ediții la activ. Cinci sportivi au luat startul în 15 ediții ale Turului. Aceștia sunt: Lucien Van Impe (câștigător al unei ediții), Guy Nulens, Christophe Moreau, Viatcheslav Ekimov și Stuart O'Grady; Van Impe și Ekimov au reușit să ajungă la finalul tuturor celor 15 ediții la care au participat, în timp ce Nulens și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Christophe Moreau, Viatcheslav Ekimov și Stuart O'Grady; Van Impe și Ekimov au reușit să ajungă la finalul tuturor celor 15 ediții la care au participat, în timp ce Nulens și O'Grady au abandonat competiția de două ori. Cu cele cincisprezece Tururi încheiate consecutiv, Hincapie deține recordul la acest capitol. Singura dată când nu a reușit să termine cursa a fost la prima sa participare. René Pottier, Roger Lapébie, Sylvère Maes și Fausto Coppi au obținut victoria în Turul Franței la ultima
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Cu cele cincisprezece Tururi încheiate consecutiv, Hincapie deține recordul la acest capitol. Singura dată când nu a reușit să termine cursa a fost la prima sa participare. René Pottier, Roger Lapébie, Sylvère Maes și Fausto Coppi au obținut victoria în Turul Franței la ultima lor participare. Două ediții ale Turului Franței au fost câștigate de cicliști care, până după ultima etapă, nu îmbrăcaseră niciodată tricoul galben în respectivul an. În 1947, în ultima etapă, Jean Robic a recuperat un deficit de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
la acest capitol. Singura dată când nu a reușit să termine cursa a fost la prima sa participare. René Pottier, Roger Lapébie, Sylvère Maes și Fausto Coppi au obținut victoria în Turul Franței la ultima lor participare. Două ediții ale Turului Franței au fost câștigate de cicliști care, până după ultima etapă, nu îmbrăcaseră niciodată tricoul galben în respectivul an. În 1947, în ultima etapă, Jean Robic a recuperat un deficit de trei minute în cei 257 km ai etapei încheiate
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
a recuperat un deficit de trei minute în cei 257 km ai etapei încheiate la Paris. În 1968, Jan Janssen din Olanda și-a asigurat victoria finală abia în ultima zi, ca urmare a contratimpului individual (ITT). Trei ediții ale Turului au fost câștigate de cicliști care au condus clasamentul general din prima etapă și până la finalul de la Paris. Maurice Garin a reușit acest lucru în prima ediție a competiției, în 1903; anul următor, el a repetat performanța, dar rezultatele sale
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de coechipierii săi. Deși nimeni nu a mai repetat această performanță de-atunci, au existat patru cazuri în care un ciclist a preluat tricoul galben din etapa a doua, reușind să-l ducă până la Paris. În anii de început ai Turului, cicliștii rulau individual, uneori fiindu-le chiar interzis să pedaleze în grupuri compacte. Acest lucru a avut ca efect înregistrarea unor diferențe de timp foarte mari între câștigător și ocupantul poziției secunde. În timpurile moderne, din momentul în care sportivii
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
să scadă. În prezent, ele se conturează de obicei în urma contratimpurilor, evadărilor, etapelor de munte cu final în cățărare și prin distanțarea de pluton. În tabelul de mai jos sunt prezentate cele mai mici diferențe de timp înregistrate, la finalul Turului, între câștigătorul unei ediții și ocupantul locului doi. Prin comparație, cea mai mare diferență de timp a fost înregistrată la finalul primei ediții a Turului Franței, în anul 1903: 2h 49m 45s între Maurice Garin și Lucien Pothier. Cele mai
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
tabelul de mai jos sunt prezentate cele mai mici diferențe de timp înregistrate, la finalul Turului, între câștigătorul unei ediții și ocupantul locului doi. Prin comparație, cea mai mare diferență de timp a fost înregistrată la finalul primei ediții a Turului Franței, în anul 1903: 2h 49m 45s între Maurice Garin și Lucien Pothier. Cele mai mici nouă diferențe de timp înregistrate între primul și al doilea clasat sunt: De-a lungul timpului, 32 de cicliști au obținut cel puțin 10
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
1950: 32,7, 1955: 34,4, 1960: 37,2, 1965: 35,9, 1970: 35,6, 1975: 34,9, 1980: 35,1, 1985: 36,2, 1990: 38,6, 1995: 39,2, 2000: 39,6, 2005: 41,5, 2010: 39,6. Min.: Turul Franței 1919, max.: Turul Franței 2005. Cea mai rapidă etapă cu start în bloc s-a desfășurat în anul 1999, între Laval și Blois (194,5 km). Ea a fost câștigată de Mario Cipollini, care a rulat cu o viteză
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
34,4, 1960: 37,2, 1965: 35,9, 1970: 35,6, 1975: 34,9, 1980: 35,1, 1985: 36,2, 1990: 38,6, 1995: 39,2, 2000: 39,6, 2005: 41,5, 2010: 39,6. Min.: Turul Franței 1919, max.: Turul Franței 2005. Cea mai rapidă etapă cu start în bloc s-a desfășurat în anul 1999, între Laval și Blois (194,5 km). Ea a fost câștigată de Mario Cipollini, care a rulat cu o viteză medie de 50,4
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
desfășurat în anul 1999, între Laval și Blois (194,5 km). Ea a fost câștigată de Mario Cipollini, care a rulat cu o viteză medie de 50,4 km/h. Dar viteza medie cea mai ridicată într-o etapă din Turul Franței s-a înregistrat în contratimpul individual desfășurat în prima etapă a ediției din 2005, etapă disputată între Fromentine - Noirmoutier-en-l'Ile (19 km). Victoria i-a revenit atunci lui David Zabriskie, care a încheiat cursa cu o viteză medie de
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
în timpul contratimpului pe echipe din 2005, desfășurat între Tours și Blois, pe o distanță de 67,5 km, a rulat cu o viteză medie de 57,3 km/h. Cea mai rapidă cățărare pe Alpe d'Huez: Marco Pantani în Turul Franței 1997, cu o viteză medie de 23,1 km/h. Cea mai lungă evadare solitară reușită (după război) este cea a lui Albert Bourlon, petrecută în Turul Franței 1947. În etapa Carcassone-Luchon, el a rulat de unul singur timp
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
h. Cea mai rapidă cățărare pe Alpe d'Huez: Marco Pantani în Turul Franței 1997, cu o viteză medie de 23,1 km/h. Cea mai lungă evadare solitară reușită (după război) este cea a lui Albert Bourlon, petrecută în Turul Franței 1947. În etapa Carcassone-Luchon, el a rulat de unul singur timp de 253 km. Aceasta este una dintre cele șapte evadări din istoria Turului mai lungi de 200 km, cea mai recentă fiind cea de 234 km a lui
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
mai lungă evadare solitară reușită (după război) este cea a lui Albert Bourlon, petrecută în Turul Franței 1947. În etapa Carcassone-Luchon, el a rulat de unul singur timp de 253 km. Aceasta este una dintre cele șapte evadări din istoria Turului mai lungi de 200 km, cea mai recentă fiind cea de 234 km a lui Thierry Marie, petrecută în anul 1991. În acea etapă din 1947, Bourlon a încheiat cursa cu 16 m 30s în fața celui de-al doilea clasat
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
iulie 2005 Liverpool F.C. a ajuns la un acord cu Villarreal, managerul cormoranilor, Rafael Benítez, declarând despre Reina că ar fi "„cel mai bun portar din Spania”". Reina a debutat la Liverpool împotriva echipei Total Network Solutions F.C., în primul tur preliminar al Ligii Campionilor, după ce Liverpool câștigase Liga Campionilor în sezonul precedent, dar nu-și asigurase în Premier League un loc care s-o ducă măcar în turul trei preliminar al competiției. Pe durata sezonului 2005-2006 Reina a devenit prima
Pepe Reina () [Corola-website/Science/307841_a_309170]
-
a debutat la Liverpool împotriva echipei Total Network Solutions F.C., în primul tur preliminar al Ligii Campionilor, după ce Liverpool câștigase Liga Campionilor în sezonul precedent, dar nu-și asigurase în Premier League un loc care s-o ducă măcar în turul trei preliminar al competiției. Pe durata sezonului 2005-2006 Reina a devenit prima opțiune pentru postul de portar la Liverpool, în dauna mai experimentatului portar polonez Jerzy Dudek, eroul de la Istanbul din 2005. În același sezon Reina a debutat și la
Pepe Reina () [Corola-website/Science/307841_a_309170]
-
1982, îndeplinind mai apoi funcții de conducere în cadrul Stelei. A debutat în Divizia A, pe 28 mai 1950, într-un meci contra Partizanului din Petroșani, 5-2 , partidă în care tânărul debutant a marcat trei goluri. A rămas titular până la sfârșitul turului, reușind să marcheze 8 goluri în numai 5 partide. În retur a mai jucat un meci pentru Partizan si apoi, fiind înrolat în armată, a ajuns la echipa de fotbal a militarilor bucureșteni. Pentru aceasta a jucat în ultimele patru
Ion Alecsandrescu () [Corola-website/Science/307893_a_309222]
-
Valea Racilor (în ) este un afluent de stânga al râului Arieș. Acest râu a săpat Cheile Turului (prin ridicarea lentă a culmii de calcare jurasice). Pe harta oficială a municipiului, publicată de Primăria Turda, poartă numele de Pârâul Racilor. Harta Iosefină din 1769-1773 (sectio 110) arată că în acea perioadă pe teritoriul orașului Turda, de-a lungul
Râul Valea Racilor, Arieș () [Corola-website/Science/307889_a_309218]
-
V16. Mașinile lente și învechite ale celor de la Talbot au început să fie din ce în ce mai depășite. Primii 5 piloți la finalul fiecărei curse au primit puncte (8, 6, 4, 3, 2). Câte 1 punct a fost acordat pentru cel mai rapid tur de pistă. În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 4 clasări ale fiecărui pilot. Pentru piloții care și-au împârțit participarea într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de
Sezonul de Formula 1 din 1951 () [Corola-website/Science/307910_a_309239]
-
pistă. În clasamentul Campionatului Mondial s-au reținut doar cele mai bune 4 clasări ale fiecărui pilot. Pentru piloții care și-au împârțit participarea într-o cursă, punctele s-au împărțit și ele, dar în mod egal, indiferent de câte tururi a condus fiecare. Deși Marile Premii ale Campionatului Mondial erau deschise mașinilor de Formula 1 aflate sub oblăduirea FIA, la cursa Indianapolis 500 nu s-a permis decât accesul mașinilor americane. Echipele și piloții prezentați mai jos au participat la
Sezonul de Formula 1 din 1951 () [Corola-website/Science/307910_a_309239]