9,893 matches
-
Dacia cât și zona munților Balcani și coasta Mării Negre . Ioan Aurel Pop consideră de asemenea că poporul și limba română s-au format atât la nord cât și la sud de Dunăre În această teorie, nucleul original al limbii române (« "vatra străromână" » a lui Nicolae Iorga) și deci al etnogenezei românilor, se afla atât în nordul cât și în sudul Dunării (într-o zonă cuprinzând Dacia și Moesia, la nord de linia Jirecek) în timp ce Dacii liberi au migrat spre Balcani alungați
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
amplasate în clădiri sau și în peșteri artificiale. Abia în cultura religioasă când apare templul ca loc de cult, ca de exemplu pe insula Malta, apar altare sub formă de masă sau și alte forme cum ar fi forma de vatră de foc. Un altar mare (198 × 23 m) de acest gen a fost descoperit în Siracuza. Aceste altare vechi se deosebesc de altarele creștine prin faptul că permiteau arderea victimei sacrificate zeului, un astfel de altar este altarul din orașul
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
explorărilor de nisip pentru construcție. Satele comunei Lipoveni sunt complet gazificate, cu apeducte și alte cerințe comunale. Se plănuiește construcția canalizării ecologice, construcția unei zone de odihnă în pădurea Cosmea care-i la 20 de metri de sat. Muzeul Ulmidava /Vatra strămoșeasca/ bogat în materiale muzeistice a ocupat premiul 1 pe raionul Cimișlia fiind cel mai bogat muzeu. Liceiștii plasați în direcție sportivă, participă la întreceri republicane și internaționale ocupând locuri de frunte. Z. Arbore "Basarabia în secolul XIX",1904,Iași
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
primii locuitori ai satului. Este inconsistentă legenda, potrivit căreia denumirea satului Petrești provine de la țarul Rusiei Petru I, sosit în Moldova în timpul campaniei de la Prut (1711). În perioada romană, pe teritoriul unde în prezent se află satul Petrești, au existat vetrele a trei sate, devastate de huni în anul 376. Aici, au fost identificate urme de case arse, obiecte casnice, mai ales vase de argilă. Mai tîrziu, în jurul anului 1000, se presupune că ar fi existat un alt sat, căci în
Petrești, Ungheni () [Corola-website/Science/305835_a_307164]
-
în iunie 1775, dar numai pe hârtie. Pe parcursul războiului, armata regulată a fost dezvoltată de către generalul George Washington, cel care a fost numit comandantul ei suprem. La sfârșitul războiului, atât armata continentală, cât și marină continentală au fost lăsate la vatra.In total, pe tot parcursul războiului, 250000 de coloniști au servit într-un fel sau altul cauza revoluționară, chiar dacă nu au fost niciodată mai mult de 90000 simultan, iar cel mai mare număr de oameni pe care Washington l-a
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
un interes științific deosebit. În ultima perioadă glaciară, Popina a fost un deal, înconjurat de ape odată cu ridicarea postglaciară a nivelului Mării Negre, acum zece-opt mii de ani. În perioada neolitică, tot litoralul de la limanul Sinoe până la insula Popina, a fost vatra de formare și evoluție a civilizației numită Hamangia (5.000-3.000 înainte de Hristos). În Antichitate, istoricul grec Ptolemeu menționează prezența insulei "Eukon" într-o descriere a unei lupte navale a romanilor cu geto-dacii în golful Helmirei : după unele păreri, această
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
sat , care pe parcursul anilor s-a integrat în Chișinăul de astăzi. În prezent sectorul Buiucani are o suprafață de 134 km2 și o populație de 160 mii locuitori, în componență fiind incluse și 5 unități administrativ-teritoriale autonome: orașele Durlești și Vatra, comunele Trușeni și Ghidighici, precum și satul Condrița. Amplasat în bună parte în zona centrală a Chișinăului, sectorul Buiucani dispune de numeroase monumente de istorie, este un notoriu centru de cultură și istorie, cu teatre, muzee, instituții de învățământ de toate
Buiucani () [Corola-website/Science/305947_a_307276]
-
produceau diferite obiecte și unelte de aramă, bronz, fier și din alte materiale, făceau comerț intens cu orașele Imperiului Roman, beneficiind de moneda romană. Satele și-au încetat existența în anul 376 în urma invaziei hunilor, fiind devastate și incendiate. Pe vetrele lor au fost atestate urme de case arse, grămezi de lut ars, diferite obiecte, mai ales, vase de argilă din secolul II-IV. Aici au staționat, în cîteva rînduri, cete de nomazi, veniți tocmai din stepele asiatice după pradă de război
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
120 km de capitala Republicii Moldova, orașul Chișinău; 36 km de orașul Căușeni; 10 km de la râul Nistru și 100 km de la Marea Neagră. Relieful localității este determinat de câmpia văluroasă - deluroasă, cu unghiuri de înclinare mici, face parte din Stepa Bugeacului. Vatra satului este amplasată pe 2 văi și 3 dealuri: dealurile alungite cu direcția Nord - Sud. Văile sunt pătrunse de două pâraie care curg și se unesc pe o câmpie joasă numită „Valea Satului”; de la intersecție râul se numește Hagider, are
Slobozia, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305256_a_306585]
-
mare prestigiu din Iași, descoperită în localitatea Cucuteni din județul Iași. Cultură tripoliana se caracterizează prin obiecte de ceramică pictate cu motive geometrice, figurina antropo și zoomorfe de lut, unele de piatră și os . Cele mai vechi așezări cunoscute de pe vatra satului Mihaileni au fost șase ,însă cele ce orezinta un mai mare interes istoric sînt la Rusca și moștenirea Curcovo. Urmărind cronologia istorică a acestor așezări se poate deduce că ele au luat ființă pe la sfîrșitul sec. XXVII. Legende, povestiri
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
de cultură generală din satul vecin, Mandreștii Noi. Lecțiile se făceau în două schimburi, ceea ce influență negativ rezultativitatea muncii și sănătatea copiilor. Un grup de părinți cere cu multă insistența construcția cât mai grabnica a școlii de 8 clase pe vatra satului natal. Cu susținerea și aportul considerabil al cetățeanului și profesorului de fizică și matematică Alexandru Șova, care la momentul oportun era și membru al cârmuirii colhozului și, bineînțeles, cu suportul financiar al gospodăriei ,Progres, conduse de Mihail Sabadoș, în
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
Vascan Adela absolvă cu succes Universitatea de medicină. Avem absolvenți ai ASEM, ai UTM,ai colegiilor de medicină,de finanțe,de muzică care își exercită funcțiile în domeniul ales, avem juriști, programiști. Actualmente, inca mulți fii și fiice ai acestei vetre de oameni inimoși fac studii în diferite instituții din RM În anii celui de-al doilea război mondial bărbați tineri din localitate au fost incorporați în rândurile armatei sovietice pentru a apăra interesele noii patrii. Pe pământul Poloniei a căzut
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
Toader,Tcaciuk Vasile, frații Ifrim și Andronie Rahlea, Velenciuc Ion Român, Velenciuc Vasile. La mină din Donbas a fost trimis cetățeanul Sincovschi Ivan pentru a pune umărul la extragerea cărbunelui pentru front. Spre sfârșitul războiului toți ostașii au revenit la vatră. În prezent numele lor stau înscrise pe o placă comemorativa, instalată în anul 2005 în curtea gimnaziului Marinești. Câțiva locuitori din sat au avut nenorocul să-și facă datoria față de patrie pe timp de război în rândurile Armatei Române: Pelevaniuk
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
sud-est are o înăltime de peste 300 m. La est de sat începe valea Hristici. În apropiere de satul Zastînca, ea se unește cu valea Voromida, care vine dinspre Rublenița și continuă pînă la Nistru. Pe aceste locuri arheologii au identificat vatra unei comunități străvechi, întemeiate în jurul anului 1300 i.Hr. Satul a căzut pradă focului, pe vatra lui fiind depistate urme de case arse, grămezi de cenușă, vase de argilă și alte obiecte din perioada tîrzie a epocii de bronz (sec. XIV-XII
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
apropiere de satul Zastînca, ea se unește cu valea Voromida, care vine dinspre Rublenița și continuă pînă la Nistru. Pe aceste locuri arheologii au identificat vatra unei comunități străvechi, întemeiate în jurul anului 1300 i.Hr. Satul a căzut pradă focului, pe vatra lui fiind depistate urme de case arse, grămezi de cenușă, vase de argilă și alte obiecte din perioada tîrzie a epocii de bronz (sec. XIV-XII î. Hr.). A fost întemeiat, probabil, de Hristea, care pe la 1555 era pârcălab de Soroca, dar
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
Bisericuța Schitului Cioclovina de Sus a fost pictată în anul 1999 de pictorul Grigore Popescu. A fost sfințită de IPS Teofan, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolitul Olteniei în vara anului 2005. Mănăstirea Tismana a fost și rămâne cea mai veche vatră de cultură, un uriaș muzeu al trecutului, un "sanctuar" pentru marile arderi umane ale prezentului și o fereastră deschisă spre aspirațiile viitorului. Tezaurul Bancii Naționale a României a fost ascuns la Mănăstirea Tismana spre sfârșitul celui de-al doilea război
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
existat sate încă mai vechi despre care s-a aflat în urmă săpăturilor arheologice. În satul Alexăndrești au fost găsite 4 movile funerare din diferite perioade istorice. Cu circa 3000 ani pînă la Hristos a existat o așezare umană pe vatra căreia au fost identificate obiecte de uz casnic din epoca neolitica (ml. IV-III i Hr) și în epoca bronzului mai tîrziu, există un sat în anii 1300-1100 îHr. În satul Cucueții Vechi au fost găsite 4 movile funerare, ceia ce
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
bronzului mai tîrziu, există un sat în anii 1300-1100 îHr. În satul Cucueții Vechi au fost găsite 4 movile funerare, ceia ce denotă că aici au staționat cete de nomazi. Primul sat a apărut în anii 4000-3500 i Hr. Pe vatra satului au fost identificate fragmente de lut ars, obiecte din cremene, oase de animale, vase de culoare roșie pictate datînd din eneolitic. Un sat de agricultori a existat aici în perioada română care a fost incendiat în anul 376 de
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
având tematică referitoare la elemente ale culturii românești, încearcă să devină un "ambasador al culturii românești", relevând fațetele variate ale acesteia în contextul timpului ca elemente componente ale culturii europene și universale ce demonstrează perenitatea viețuirii și locuirii românilor pe vatra strămoșească din ambientalul carpato-danubiano-pontic. Este prezent la expoziții interjudețene și naționale sau internaționale (sub patronaj FEPA sau FIP) cu exponate de filatelie tematică și maximafilie. Obține numeroase medalii în rang de argint, vermeil și aur. Activitatea i-a fost recunoscută
Andrei Potcoavă () [Corola-website/Science/305326_a_306655]
-
Brașov, România, în calitate de vicepreședinte, reuniunea anuală a ECCS, cu participarea a 29 de țări. La această reuniune s-a acordat României, Președenția ECCS pentru un an de zile că recunoaștere științifică internațională. Are 6 brevete de inovator în domeniul siderurgiei (vetre furnale), precum și construcții siderurgice ( castele de apă, turnuri de răcire, coșuri de fum cu mare înălțime) A publicat 24 de lucrări științifice în reviste de specialitate în țară și străinătate, ca Metal Bulletin, SMS-DEMAG Newsletter 2 / 2002 și revista de
Doru Gaita () [Corola-website/Science/305334_a_306663]
-
fost președinte al Cenaclului de estetică filosofică "Diotima" din cadrul Universității "Babeș Bolyai" din Cluj. A scris scenariul radiofonic "Floare de mac". A fost colaborator al revistelor: "Amfiteatru", "Luceafărul", "Tribuna", "Utunk", "Korunk", "Studia Universitatis", Suplimentul literar al "Scânteii Tineretului", "România Literară", "Vatra", "Viitorul Social" etc. După revoluție, a fost director al săptămânalului "Azi" din Cluj (1990) și membru în colegiul de redactie al cotifianului "Azi" din București (1990-1992). În prezent, este membru în următoarele organizații: Uniunea Scriitorilor din România, Asociația Revoluționarilor din
Grigore Zanc () [Corola-website/Science/305341_a_306670]
-
Rilke a fost concentrat și a trebuit să urmeze la Viena un ciclu de instrucție de bază. Prin intervențiile unor prieteni influenți, a fost repartizat să muncească în arhiva de război, iar pe 9 iunie 1916, a fost lăsat la vatră. Rilke a plecat din nou la München, unde a stat aproape permanent, cu o scurtă întrerupere la moșia Böckel din Westfalia, aparținând lui Hertha Koenig. Experiența traumatizantă din timpul serviciului militar, care s-a suprapus peste amintirile încă neșterse ale
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
aliate, Comisia Interaliată de Control a decretat o amnistie generală pentru toate acțiunile ilegale comise în timpul insurecției, cu excepția actelor de răzbunare și celor făptuite cu cruzime. Trupele germane Grenzschutz au fost în cele din urmă retrase, membrii lor lăsați la vatră, iar încrederea dintre vecini părea reinstaurată. Consiliul Interaliat nu a reușit să ajungă la o soluție de împărțire a Sileziei Superioare în conformitate cu rezultatele plebiscitului. Rezultatul plebiscitului îi favoriza pe germani, care ar fi trebuit să primească 60% din teritoriul în
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
1990 -1991) Membru fondator al partidului “Convenția Solidarității Sociale” (1992) Președinte Partidul “A Treia Forță” (1995) Consilier de Stat la Președinția României (2004) Începând cu sfârșitul anului 2004 este director general al Institutului Revoluției Române. "Orizont, România Literară, Luceafărul, Facla, Vatra, (anterior lui 1989), Dimineața, Azi, Ziua, România Liberă, Expres, Privirea, Curentul, Caiete Critice, Glasul Națiunii ("Basarabia), "Lumea Magazin, Dosarele Istoriei, Caietele Revoluției." "2." Dicționarul General al Literaturii Române (2005)"România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică printr-o constatare a
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
Damiș este localizată în bazinul superior al unui fost afluent de dreapta al râului Mișid, reprezentat, în prezent, de o serie de pâraie care se unesc în extermitatea de nord a drepresiunii. Depresiunea Damiș adăpostește cea mai mare parte din vatra satului cu același nume. "Depresiunea Damiș este o depresiune de contact, formată sub acțiunea proceselor de captare carstică și de colmatare, specifică condițiilor climatice din pleistocen. Spre deosebire de situația actuală, colectorul principal primar, care se drena spre Valea Mișidului, trecea peste
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]