10,539 matches
-
oferi alte mijloace, exterioare “ecosistemului”, poate tehnologice, pentru a suplini rolul “autotrofelor” de dreapta ținute prea mult timp “pe tușă” și a compensa efectul hegemoniei Îndelungate a “heterotrofelor” de stânga. În natură, un astfel de mijloc a existat cândva, În zorii Vieții; și l’am nominalizat foarte recent. Dar el a fost depășit de evenimente, iar astăzi natura folosește exclusiv entități autotrofe de natură biologică, adică aceeași cu a heterotrofelor Însăși. De asta afirm, cu mâna pe inimă, că și În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cum acestea nu erau dintre cele mai favorabile, unii critici l-au numit, în mod greșit, „scriitor al amurgului”. Acest lucru nu poate fi întru totul adevărat deoarece, deși Cehov a descris amurgul unei lumi vechi, el a prezentat și zorile unei vieți noi grație optimismului ce-l caracteriza. în opera sa sunt multe pagini triste, dar, aspectele sumbre pe care scriitorul le descria, nu aveau menirea să le răpească oamenilor orice rază de lumină, orice licărire de speranță. Dimpotrivă, Cehov
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
de viață. Se pare că izolarea totală care ni se impunea, avea o anumită justificare, avea o importanță nu numai strict ideologică ci și una practică, economică, foarte importantă. În Rusia sovietică, muncitorii agricoli munceau în colhozuri și sovhozuri din zori și până în noapte, mâncau la „colectiv” un prânz bazat pe o ciorbă de varză, dar cântau și jucau fericiți, convinși fiind că nicăieri în lume nu se trăiește mai bine. Când însă și aceștia au început să capete informații din
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
săptămână. În prima noapte, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice așezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Așa că vă închipuiți uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m am pomenit că mă trezește un glăscior ciudat. Rostea: Te rog... desenează-mi o oaie! Cum? Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Și-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Întârziat până În zilele noastre, prin descoperirea insecticidelor DDT. Mai rămânând, În sfârșit, ca generațiile să aștepte vindecarea ultimelor noastre rele, nevindecate până astăzi, și anume: guturaiul, lipsurile vieții, ticăloșia oamenilor și arțagul femeilor noastre. și am asistat cutremurați la ivirea zorilor Vârstei Atomice și la cele dintâi isprăvi de Apocalips pe care dezagregarea nucleară le poate oferi acestei nefericite omeniri fie amenințată de către Ucenicii Vrăjitoriei a se rostogoli, cu tot globul pămân tesc, În afara orbitei siderale, fie Îndrumată de Omul Provi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zător, În fruntea revistei Răsăritul și constau În „Învățături și Îndemnuri bune“, tinzând, cum spunea Nae Cațavencu, „ca România să fie bine și tot românul să pros pere“, iar coperta re vis tei, ilustrată cu un prost gust decisiv, Înfățișa zorile ridi cându-se deasupra unui sat de operetă, fără nici o baligă În drum și cu țărani de carnaval, În haine noi nouțe, plimbându-se fără nici o treabă prin fața Bisericii, școa lei, Cooperativei și Băncii Populare, aceste minciuni convenționale din viața sate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
așternut dintr-odată peste fața prietenei și scriitoarei, nemaiscoțând un cuvânt până la despărțire, despăr țirea noastră din urmă, fiindcă luni de dimineață am primit la școală telefonul aspru al secretarului tipografiei noastre, care mă anunța scurt despre cele Întâmplate În zorii aceleiași dimineți. Spune-mi, te rog, ai plecat cumva supărată pe mine din acea ultimă [a] noastră seară? — Da, Beldie, dar acum am iertat tot, nu mă mai preo cupă ce a fost, ci ce va fi, cum voi evolua
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca sub un duș imens. Îmi face atât de bine, îmi amintește de cum mă spălam la baia publică din Serenite, când eram viu. 15 TC "15" \l 1 După ce i-au ciuruit pe cei doi adolescenți, în pădurea Galimea, în zorii acelei zile de noiembrie, Gârmoci și Fanache s-au dus val-vârtej la regiune, să-i raporteze toarășului Cameniță isprava lor. Gata, toarășe prim, i-am executat pe bandiți!, au turuit ei cu aerul unor maidanezi care se gudură pe lângă stăpânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înalțe biserica în localitatea model: autoritățile, ca să-i potolească pe sătenii și așa pe punctul de a se revolta încă o dată, au acceptat. Tata a ales locul cel mai înalt, un loc central, pentru zidirea bisericii. Mai tot timpul, din zori și până la căderea întunericului, era acolo, pe șantierul bisericii, pe care căuta s-o reconstruiască întocmai. Irina era mulțumită: acest gen de „trădare“, truda pentru zidirea sfântă, n-o deranja, mai ales că, de când se ocupa de asta, tata era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de înălțat crucea pe turlă. Ploua încetișor. A doua zi dimineața urma să fie inaugurat cu mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De aceea nu s-a lăsat și, împreună cu meșterul clopotar, cu meșterul care făurise crucea și cu doi țigani iscusiți la cățăratul pe acoperișuri s-au suit întâi în clopotniță să monteze clopotul, iar mai apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
caldă, pe obrazul întins i-au apărut riduri, fizionomia i s-a spiritualizat. Într-una din nopțile albe, care nu mai erau ceva neobișnuit în viața lui, tovarășul Cameniță a hotărât că trebuie s-o rupă definitiv cu trecutul. Până în zori s-a frâmântat în patul prea larg pentru el singur, fără să deslușească în ce fel s-ar putea pune în practică decizia lui radicală. (De câțiva ani, tovarășul Cameniță trăia ca un pustnic, tovarășa Cameniță, simțind că se apropie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era lipsit de confortul în care se lăfăise pe vremuri. Dar asta îi convenea, îi convenea regimul de viață spartan, el se mulțumea cu puțin sau, mai exact spus, avea nevoie de puțin ca să-și ducă traiul. Se trezea în zori, se spăla cu apă rece, cel puțin un ceas stătea concentrat într-un soi de meditație, când își încărca firea cu energiile bune, iar seara, tot așa, se concentra, de data aceasta pentru a-și goli făptura de toată zgura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Și a început nebunia. Femeile vroiau vernil, bărbații vroiau căzi albe. Sau invers. Știa tovarășul prim-secretar ce știa. Când dai brusc prea multă libertate, poporul ți se urcă în cap. Unii chiar au divorțat din pricina căzilor. Veneau muncitorii din Zori Noi 1 la prim-secretar și i se plângeau: „Tovarășu’, vă rugăm, mai ușor cu libertatea asta, că nu mai e de trai!“ Circula vorba că în cartierul Zori Noi 2 or să se dea și chiuvete la alegere, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
i se plângeau: „Tovarășu’, vă rugăm, mai ușor cu libertatea asta, că nu mai e de trai!“ Circula vorba că în cartierul Zori Noi 2 or să se dea și chiuvete la alegere, care albe, care maro. Normal, și în Zori Noi 1 s-au ivit unii cu pretenții. Nu le era de-ajuns că puteau să aibă căzi vernil, acum li se făcuse și de chiuvete maro. Atunci a început corupția, când s-a slăbit nițel șurubul. Ca și cum, dacă primeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la apă, ca s-o prindă pe aia caldă. Nu, cădeau întâi pe gânduri și apoi se spălau proștii cu apă rece. Libertate, libertate, dar nici așa, să înnebunești țara cu libertatea. Zvonul s-a dovedit a fi adevărat. În Zori Noi 2 s-au băgat experimental chiuvete maro, iar niște șmecheri din Zori Noi 1 le-au dat bani constructorilor - i-au corupt, cum s-ar zice - și au luat ei chiuvetele maro. Fiind experimentale, nu erau maro, ca pantofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gânduri și apoi se spălau proștii cu apă rece. Libertate, libertate, dar nici așa, să înnebunești țara cu libertatea. Zvonul s-a dovedit a fi adevărat. În Zori Noi 2 s-au băgat experimental chiuvete maro, iar niște șmecheri din Zori Noi 1 le-au dat bani constructorilor - i-au corupt, cum s-ar zice - și au luat ei chiuvetele maro. Fiind experimentale, nu erau maro, ca pantofii, ci căcănii. Totuși, era o schimbare. Cădea șmecherul pe gânduri în cada vernil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
reeditarea mai multor lucrări ale profesorului Ion I. Nistor. A dedicat studii operelor lui Vasile Tiganescu, Constantin Morariu, Ion Grămadă, Ion Nandris, Orest Horia Pascanu ș.a. A desfășurat o notabilă activitate publicistica pe di-verse teme culturale. Însă puțin înainte de ivirea zorilor zilei de 15 martie 2006, la locuința sa din Rădăuți, după o grea suferință, s-a stins din viață cel care a fost un adevărat spirituș rector al Societății pentru Cultură și Literatura Română în Bucovina după reactivarea acesteia în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93285]
-
ani, În Cuba: „Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu.“ De fapt, În Cuba, În 1964, Che va lega aceste idei de cuvintele poetului León Felipe (nu știu dacă le cunoscuse pe cînd scria cele de mai sus): „Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de altă parte... Vom vedea dacă, Într-o bună zi, vreun miner Își va lua de bunăvoie tîrnăcopul și se va duce să-și otrăvească plămînii cu o bucurie lucidă. Se spune că așa e acolo unde flacăra roșie luminează zorii zilei ce va veni. Așa se spune. Eu nu știu. CHUQUICAMATA Chuquicamata Chuquicamata e ca un decor dintr-o piesă modernă. Nu poți să spui că Îi lipsește frumusețea, dar e o frumusețe fără grație, impunătoare și glacială. Pe măsură ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun decît nimic. În zorii zilei următoare, camionul unei companii de țigarete a trecut pe acolo și ne-a luat și pe noi, ducîndu-ne mai aproape de destinație; dar, În timp ce camionul Îninta spre portul Tocopilla, ne-am gîndit să o luăm spre nord, spre Ilave, așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mîncare sau să ne fierbem un mate. Frigul se Întețea; climatul deșertic și altitudinea la care ajunseserăm ne cam Încolțiseră. Eram incredibil de epuizați. Am hotărît să ne Întindem pur și simplu păturile pe jos și să dormim pînă În zori. Luna nu se vedea, iar noaptea era foarte Întunecată, așa că am pipăit cu degetele cum să Întindem păturile și ne-am Învelit cît de bine am putut. După cinci minute, Alberto mi-a spus că Înghețase bocnă; i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mîinile afară din păturile care ne adăposteau cît de cît trupurile; era greu să ne schimbăm chiar și un pic poziția fără să fim la un pas de a risca să zburăm cu capul Înainte, pînă În spatele camionului. Aproape de ivirea zorilor, o problemă la carburator, ce afectează motoarele la asemenea altitudine, a făcut ca mașina să se oprească; ne apropiam de cel mai Înalt punct al drumului, la o altitudine de aproape 5 000 de metri. În unele colțuri ale cerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
permanență Întreaga zonă. Prima zi de călătorie În afara Limei nu a fost cu nimic ieșită din comun. Am văzut drumul ce ducea spre La Oroya, iar În rest am călătorit pe timp de noapte, ajungînd În Cerro de Pasco În zori. Am călătorit În compania fraților Becerra, pe care Îi strigam Cambalache∗ sau, mai pe scurt, Camba. S-au dovedit a fi oameni foarte de treabă, Îndeosebi cel mare. Am continuat să ne deplasăm În fiecare zi, coborînd spre locuri mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe cheltuiala lui. Punta del Águila este punctul cel mai Înalt din Anzii Venezuelei, atingînd 4 108 metri deasupra nivelului mării. Eu mi-am luat ultimele două pastile, cu ajutorul cărora am reușit să trec cu bine de noaptea respectivă. În zori, șoferul s-a oprit o oră să doarmă. Condusese timp de două zile fără oprire. Ne așteptam să ajungem În Caracas În noaptea aceea, dar am făcut din nou pană de cauciuc, ceea ce ne-a Întîrziat, ca și cuplarea proastă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un preot învățat și foarte evlavios în chip deosebit către Prea Sfânta Fecioară Maria. Pr. A. Dămoc martor ocular Stea de dimineață Te văd vestind aurora ce-ar să vie A zilei mari ce nu va mai apuneCa stea din zori, copilă-n rugăciune, Când singur Cel-de-Sus menirea-ți știe. Luceafăr te-au văzut în duh profeții, Creștinii toți luceafăr văd în tine, Că tu le dai nădejdea de mai bine Si-i faci s-arunce hainele tristeții. Azi când din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]