93,376 matches
-
a înghețat”". În această provocare, autorul critică malițios romanul național-istoric "„demn de premiul Academiei Române”", ce reprezintă "„imitația falsificatoare a realității trăite”", afirmând că "„toate romanele pe care le provoci trebue să se petreacă'n viitor, pentru ca cititorul să găsească într'adevăr ceva substanțial, necopiat și nefalsificat, o profeție (oricât de vagă) dar care să se ivească dintr'un germen original”". Titlul dat romanului foileton "X-O. Romanul viitorului" provine de la inițialele numelor personajelor principale (Xavier și Olivia), care își asumă în
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
Ministerului Muncii. Internaționalitatea romanului corespunde cercetării recente a dublei apartenențe a autorilor româno-evrei. Romanul a fost bine primit la momentul apariției, deși unii critici contemporani au ignorat apariția sa. George Călinescu i-a făcut o recenzie consistentă și elogioasă în "Adevărul literar și artistic" din 1937 și apoi în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" (1941), folosind o terminologie personală ("„basm viitorist”", "„utopic, dar cu miraculos mașinist în stilul Wells”") și comparând scrierea lui Aderca cu "Simplicissimus" al lui Grimmelshausen
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
contemporanului nostru Viorel Rogoz. Prin articolele publicate în „Acolada”, o revistă de literatură și artă, facem cunoștință nu doar cu etnologul, ci și cu scriitorul - cetățean împlicat în viața socială, politică și culturală a timpului său, angajat în lupta pentru adevăr, bine și frumos. Temperament pasional, prin stilul inconfundabil, virulent, al unui pamfletar redutabil, Viorel Rogoz pune sub lupă aspecte ale realității sociale contemporane, tare morale, trăsături de caracter. Procedeele literare la care recurge scriitorul pentru crearea stilului personal, care poate
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
cuvântul lui Dumnezeu, alinând, mângâind suflete zbuciumate, mustrând cu blândețe, îndreptând sufletele spre Hristos. Impresiona prin vocea sa îngerească care era predestinată rugăciunilor și psalmodierii, intona la strană cântările bisericești ca nimeni altul și, mai ales, trezea conștiințele prin puterea adevărurilor conținute în predicile pe care le rostea din fața sfântului Altar. Cu ochii blânzi și isteți, cu fața angelică și chipul monahicesc, părintele Visarion trăda o mare trăire. O lumină ca a sfinției sale nu putea fi ascunsă sub obroc și, în
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
Peeples notează că „Ulalume” este o continuare la „Corbul”. Poetic, numele Ulalume scoate în evidență sunetul literei „L”, un truc frecvent întâlnit la personajele feminine ale lui Poe precum „Eulalie”, „Lenore” și „Annabel Lee”. În cazul în care reprezintă într-adevăr o iubită decedată, alegerea lui Poe de a se referi la Ulalume ca „lucrul” și „secretul” nu pare să menționeze termeni duioși. Într-o viziune posibilă, Ulalume ar putea reprezenta moartea însăși. Trecerea bruscă de la speranță la tristețe și remușcare
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
cu acuratețe cititorului toți pașii parcurși. În Riḥla prioritar este realul mai degrabă decât ficțiunea, iar contrar acestei caracteristici, în cadrul romanului se formează un univers închis ce de multe ori nu are legătură cu lumea exterioară. Literatura de călătorie mărturisește adevărul , iar autorul trebuie să își dezvăluie descoperirile cu exactitudine. Veridicitatea are o importanță deosebită pentru literatura de călătorie pentru că acest gen a fost conceput pentru a fi util. Cu toate acestea, romanul, în special romanul de aventuri, se poate apropia
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
de Jaggu, dar se abține să-i spună deoarece ea îl iubește pe Sarfaraz. El îi înregistrează vocea și își umple valizele cu baterii, astfel încât el să le poată asculta pe planeta-casă (home planet în limba engleză) Jaggu, deși știind adevărul, păstrează tăcerea. După plecarea lui PK, Jaggu publică o carte despre el. Un an mai târziu, PK se întoarce pe Terra cu o nouă misiune de cercetare, cu câțiva alți extratereștri.
PK (film) () [Corola-website/Science/334281_a_335610]
-
ar putea fi interzis complet, a existat o "a crescut semnificativ", cererea pentru el atât de comercianții cu amănuntul și pe site-urile de licitații pe Internet. [37] Giselle Pakeerah răspuns la acest lucru prin a spune "nu vine într-adevăr că o surpriză, ei spun nu publicitate este de publicitate rău. dar trebuie să spun că sunt întristat și dezamăgit. Conținutul acestui joc este de disprețuit. E un pericol social și preocuparea mea este să-l de pe rafturi că nu
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
Legionari” a lui Corneliu Zelea Codreanu și este avansat commandant legionar cu titlu expețional.În 1937 a condus regiunea legionara din Ardealul de Sus cu sediul la Sibiu Editează și publică la editură "Oastea Domnului”, 4000 de exemplare din broșură " Adevărul în procesul lui Corneliu Zelea Codreanu”, martie 1938, pe care le repartizează și le distribuie în toată țara. La sfârșitul lui octombrie 1938 este judecat împreună cu alți 19 legionari de către Tribunalul Militar al Corpului 6 Armata Cluj pentru uneltire contra
Nicolae Petrașcu (om politic) () [Corola-website/Science/334279_a_335608]
-
spirituală, cunoaștere esoterică, pe care imamii o primesc de la profeți, ceea ce exprimă autoritatea spirituală și politică a "ahl al-Bayt". vede "walaya" ca dimensiunea esoterică a imamatului și aceasta nu înseamnă doar să îi conducă pe credincioși, ci să le transmită Adevărul.
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
jur pe Allah că El niciodată nu s-ar mânia pe tine! Tu îți ajuți rudele, îi iei apărarea celui slab, îl ajuți pe sărac și pe cel aflat în nevoie, tu întâmpini oaspeții și înduri multe greutăți pe calea adevărului”. Pentru a-l liniști, Khadija și-a dus soțul la vărul sau, Waraqa ibn Nawfel, un bătrân de aproape 90 de ani, care cunoștea Tora și Biblia foarte bine. El nu era interesat de idolii tribului Qurayș. Credea în adevărată
Laylat al-Qadr (Noaptea Destinului) () [Corola-website/Science/334297_a_335626]
-
împerechere, în timp ce altele emit sunete asemănătoare cu ticăielile ceasului. Henry David Thoreau a sugerat în 1838 că gândacii scot sunete asemănătoare cu cele ale bătăii inimii. Bătaia ar putea să fie chiar sunetul inimii naratorului. Altfel, dacă bătaia este într-adevăr un produs al imaginației naratorului, imaginația necontrolată este cea care-l duce la propria sa distrugere. Relația dintre bătrân și narator este ambiguă. Numele lor, ocupațiile și locurile lor de reședință nu sunt menționate în contrast cu atenția strictă la detalii a
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
și este adesea folosit pentru a denumi dulciurile. Poe descrie, de asemenea, vechea tradiția greacă a idnetificării sufletului cu "pneuma", o flacără interioară care transformă alimentele într-o substanță care trece în sânge.. Naratorul povestirii „Bon-Bon” afirmă: „Mă îndoiesc, într-adevăr, că se deosebea prea mult de acei orientali din vechime care susțineau că sufletul e în pântece. În orice caz, socotea că grecii aveau dreptate când foloseau același cuvânt pentru minte și diafragmă”. Printre victimele Diavolului se numără Platon, Aristofan
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
Conform coraniștilor, legea islamică (sharia, شريعة), așa cum este înțeleasă de către majoritatea musulmanilor și - implicit - școlile teologice (madhhadb - مَذْهَب) sunt privite cu suspiciune, deoarece se bazează într-o mare măsură pe zicerile profetului Muhammad; într-adevăr, unele zone de dispută implică practici controversate ale islamului tradițional, cum ar fi pedeapsa uciderii cu pietre pentru adulter , sau uciderea pentru apostazie Termenul „coranism” reprezintă un calc de la cuvântul arab „قرآنية” (adjectiv substantivizat care înseamnă „privitor la Coran”) și
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
judecă după ceea ce a pogorât Dumnezeu, aceia sunt tăgăduitori.” (5:44) Fără îndoială, cele mai bătătoare la ochi versete (din pricina folosirii cuvântului „hadith”), adesea citate de coraniști, sunt următoarele: „Acestea sunt versetele lui Dumnezeu, pe care ți le recităm întru adevăr. În ce spusă (același cuvânt pentru „hadith”), după Dumnezeu și versetele Sale, vor mai crede?” (Coranul, 45:6) „Dintre oameni, cineva cumpără povești (același cuvânt pentru „hadith”) vesele cu care rătăcește de la calea Domnului cu neștiință...” (Coranul, 31:6) „Dumnezeu
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
întâi ca o ediție pamflet intitulată „Mesmerism in Articulo Mortis” și apoi ca „The Last Days of M. Valdemar”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu (fiul natural al lui Nicolae Bălcescu) și publicată sub titlul „Adevărul asupra casului d-lui Valdemar” în revista "Povestitorul" din București, anul I (1876), nr. 2, 11 iulie, pp. 17-24. Alte traduceri au fost realizate de Ion Achimescu („Adevărul asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt.
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Bonifaciu Florescu (fiul natural al lui Nicolae Bălcescu) și publicată sub titlul „Adevărul asupra casului d-lui Valdemar” în revista "Povestitorul" din București, anul I (1876), nr. 2, 11 iulie, pp. 17-24. Alte traduceri au fost realizate de Ion Achimescu („Adevărul asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) („Adevărul asupra casului d-lui Valdemar”, inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
revista "Povestitorul" din București, anul I (1876), nr. 2, 11 iulie, pp. 17-24. Alte traduceri au fost realizate de Ion Achimescu („Adevărul asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) („Adevărul asupra casului d-lui Valdemar”, inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și I.L. („Adevărata întîmplare a lui
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
lui Valdemar”, "Gazeta Transilvaniei", anul LXV, 1907, nr. 53, pp. 12; nr. 55, pp. 12) sau au fost publicate anonim sub titlurile „Un mort viu, nuvelă extraordinară” ("Revista ilustrată" din Craiova, nr. 1, 1891; "Liga literară", nr. 11/12, 1894), „Adevărul asupra cazului dlui Valdemar” ("Constituționalul", anul XII, 1900, nr. 3290, p. 2; nr. 3295, p. 2; nr. 3297, p. 2), „Un mort viu, Nuvelă extraordinară” ("Munca literară și științifică", nr. 1, 10 oct. 1904), „Moartea dlui Valdemar” ("Țara", anul II
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
XII, 1900, nr. 3290, p. 2; nr. 3295, p. 2; nr. 3297, p. 2), „Un mort viu, Nuvelă extraordinară” ("Munca literară și științifică", nr. 1, 10 oct. 1904), „Moartea dlui Valdemar” ("Țara", anul II, 1904, nr. 34, pp. 33-45) și „Adevărul despre d. Waldemar” ("Gazeta Transilvaniei", anul LXXII, 1910, nr. 3, pp. 12; nr. 4, pp. 12). Povestirea a fost tradusă apoi de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și a fost publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în vol
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Faptele în cazul domnului Valdemar” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Adevărul în cazul domnului Valdemar” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Poe folosește în special descrieri detaliate și niveluri relativ ridicate de violență în „Faptele în cazul domnului Valdemar”, arătându-și cunoașterea textelor medicale
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
crezut că povestirea era un raport științific. Robert Collyer, un vindecător magnetic englez ce vizita Bostonul, i-a scris lui Poe spunând că el însuși a realizat un act asemănător pentru a revigora un om care fusese declarat mort (într-adevăr, omul era de fapt un marinar beat care a fost reînviat de o baie fierbinte). Collyer a consemnat succesul povestirii în Boston: „Relatarea de către dvs. a cazului dlui. Valdemar a fost reprodusă peste tot în acest oraș și a creat
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
farsă”. Un cititor scoțian pe nume Archibald Ramsay i-a scris lui Poe „ca un credincios în mesmerism” întrebându-l cu privire la povestire: „Ea detaliază ... "circumstanțe extraordinare"”, scria el, preocupat de faptul că a fost etichetată drept farsă. „În numele ... Științei și adevărului”, el a solicitat un răspuns de la Poe însuși. Răspunsul lui Poe a fost că „"Farsă" este tocmai cuvântul potrivit. ... Câteva persoane o cred - dar "eu" nu.” Poe a primit multe scrisori similare și a răspuns unei astfel de scrisori trimise
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
o farsă, desigur”. În "Daily Tribune", editorul Horace Greeley a remarcat că „mai mulți cetățeni onești” au fost păcăliți de poveste, dar „oricine a crezut-o un experiment veridic trebuie să aibă un grad de naivitate mare, foarte mare, într-adevăr”. Elizabeth Barrett Browning i-a scris lui Poe despre povestire lăudându-i talentul de „a face ca improbabilități oribile să pară aproape și familiare”. Poetul virginian Philip Pendleton Cooke i-a scris și el lui Poe, numind povestirea „cel mai
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
povestirii subliniază că „era pe vremuri un fel de obicei să-ți bați joc de așa-numitele «iubiri fulgerătoare»”. Cu toate acestea, povestirea este prezentată pentru a „aduce o dovadă mai mult pe lângă nenumăratele pe care le mai avem asupra adevărului celor ce susținem” că există dragoste la prima vedere. Ironia este că naratorul nu are o „primă vedere” a femeii de care se îndrăgostește din cauza faptului că nu poartă ochelari. În plus, povestirea se referă și la vanitate. Naratorul își
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]