93,155 matches
-
rezolve acest mister straniu. Susan Cushing este șocată de acest cadou anonim și nu înțelege cine a putut să-i trimită aceasta și din ce motiv. Ea bănuiește că ar fi vorba de o farsă organizată de trei studenți la medicină, care i-au fost chiriași și pe care domnișoara Cushing a fost forțată să-i evacueze din casă, din cauza faptului că erau gălăgioși. Coletul fusese trimis din Belfast în dimineața precedentă; unul dintre studenți era originar din nordul Irlandei. Holmes
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
alta de la un bărbat. El este convins că au de-a face cu o crimă gravă. Holmes subliniază faptul că dacă urechile ar fi provenit dintr-un laborator de disecție de unde ar fi putut fi luate de un student la medicină, ele ar fi trebuit să fie conservate în fenol sau în alcool și nu în sare grunjoasă, iar tăietura ar fi fost făcută cu un instrument de precizie și nu cu un instrument tocit. De asemenea, adresa în sine, scrisă
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
personaj literar fictiv, un detectiv de la Scotland Yard care apare în mai multe povestiri cu Sherlock Holmes ale lui Sir Arthur Conan Doyle. Doyle a folosit numele unui prieten din perioada studenției sale la Universitatea din Edinburgh, un student la medicină originar din Sfânta Lucia cu numele de Joseph Alexandre Lestrade. În "Aventura cutiei de carton", se dezvăluie inițiala prenumelui lui Lestrade ca fiind G. Lestrade este descris ca "un bărbat slab, ca un dihor, cu o privire ascunsă și vicleană" în
Inspectorul Lestrade () [Corola-website/Science/324580_a_325909]
-
Richard Freiherr von Krafft-Ebing (numele complet Richard Fridolin Joseph Freiherr Krafft von Festenberg auf Frohnberg, von Ebing) (n. 14 august 1840, Mannheim - d. 22 decembrie 1902, Graz) a fost un neurolog și psihiatru austro-ungar, născut la Mannheim. A studiat medicina la Universitatea din Heidelberg, unde s-a specializat în psihiatrie. A practicat în aziluri și spitale psihiatrice din Austria și a predat psihiatria, criminalistica și hipnoza la universitățile din Graz, Strasbourg și Viena. A devenit celebru după publicarea lucrării "Psychopathia
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
sa, Klara Antonia Carolina, era fiica celebrului jurist Carl Joseph Anton Mittermaier. Titlul de noblețe din partea tatălui, conferit de Maria-Tereza I în 1770, este ridicat la ragnul de baronie de către împăratul Francisc I de Austria în 1805. După studii de medicină, se specializează în psihiatrie, avându-l ca profesor pe Wilhelm Griesinger la Zurich. Și-a exersat profesia în numeroase instituții psihiatrice, până când a ajuns la concluzia că modul lor de funcționare nu-i permitea să înțeleagă natura problemelor pe care
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
numeroase instituții psihiatrice, până când a ajuns la concluzia că modul lor de funcționare nu-i permitea să înțeleagă natura problemelor pe care le trata. Alege cariera didactică și începe să predea: la Strasbourg, Graz și Viena unde devine expert în medicină legală. Contribuie în mod decisiv la popularizarea psihiatriei, ținând conferințe și demonstrații publice asupra practicii hipnozei. A lucrat apoi la Clinica privată din Mariagrün, situată pe colina Rosenberg, în apropiere de Graz, până la sfârșitul vieții. Întemeiată în 1885, Clinica se
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
coboare în picioare. Creierul rămânând fără oxigen va produce dispariția viziunii periferice, micșorându-se câmpului vizual și având senzația de tunel până când subiectul își pierde conștiința. După unul dintre principalii cercetători care s-au ocupat de acest fenomen, doctorul în medicină și filozofie Raymond Moody, pacienții care au declarat că au trăit un astfel de fenomen au coincis în nouă faze consecutive chiar dacă nu toți au trecut prin toate fazele acestea: În marea lor majoritate, persoanele care au trecut prin aceste
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
de origine maghiară. După completarea studiilor primare, Weininger termină școala secundară în iulie 1898 și se înscrie la Universitatea din Viena în octombrie același an. Urmează studii de filozofie și psihologie, dar asistă și la clasele de științe naturale și medicină. Învață greaca veche, latina, franceza și engleza de timpuriu, ulterior și spaniola și italiana și parțial limbile nordice, suedeza, daneza, norvegiana. În toamna lui 1901, Weininger încearcă să găsească un editor pentru lucrarea sa, "Eros și Psyche" — pe care le
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
în Shanghai și intervenția armatei imperiale japoneze în timpul celui de-al doilea război chino-japonez. S-a născut în China. A fost deportat într-un lagăr japonez din Manciuria. Ajunge în Anglia în 1946 (după război) unde urmează cursurile Facultății de Medicină din Cambridge. Debutul său literar are loc în 1936. În primii ani Ballard a fost un exponat al curentului New Worlds. Romanele din această perioadă prezintă cataclisme și dezastre de proporții. După anii 1960 interesul său față de acest gen de
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
referă și la fructul acestui copac. Din fruct se face renumita pastă GUACAMOLE. Din avocado se fac diverse lucruri, printre care: măști de ten, diverse specialități culinare, ornamente, dulciuri (mai rar), se folosesc uneori în torturi dar nu prea des, medicină, etc. Avocado se folosește pentru măștile de ten care revigorează tenul și îl fac să pară mai tânăr. Pe lângă asta, din el se mai fac șampoane și alte lucruri care valorează mulți bani, făcându-l popular într-un anumit fel
Avocado () [Corola-website/Science/324788_a_326117]
-
integrat din Sectorul 4, realizând lucrări în valoare de peste 80 de milioane de euro. s-a nascut pe 3 mai 1965, în orașul Beiuș, județul Bihor. Este absolvent al Colegiului Național „Spiru Haret” din București și licențiat al Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila din București, Facultatea de Stomatologie. Este posesor al Dreptului de liberă practică medicală, acordat de către Ministerul Sănătății din România și inițiator al cursului “Gestiunea Spitalelor”. După terminarea facultății, a absolvit studii postuniversitare în Management și Marketing
Adrian Inimăroiu () [Corola-website/Science/324822_a_326151]
-
Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”. Stațiunea a fost înființată în anul 1957 cu denumirea de „Stațiunea Experimentală Horti -Viticolă Iași” pe terenuri situate pe dealul Copou din Iași, în apropierea Grădinii Botanice și a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași. Stațiunea a fost inițial subordonată Institutului de Cercetări Horti-Viticole București-Băneasa (ICHV). Între anii 1957 - 1962 activitate desfășurată în cadrul stațiunii a fost diversificată, incluzând cercetări în diferite domenii ale agronomiei: viticultură, pomicultură, legumicultură și
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Valea Calugărească () [Corola-website/Science/326093_a_327422]
-
cu efecte artistice deosebite, care fusese inventată de operatorii Alexandru Întorsureanu și Gheorghe Fischer, cu aportul tehnicienilor Gheorghe Palivăț și Dumitru Morozan. După moartea tatălui său, tânărul Felix Sima (Radu Boruzescu) vine la București pentru a studia la Facultatea de Medicină, el urmând a fi găzduit pe perioada studiilor în casa unchiului său, Costache Giurgiuveanu (Hermann Chrodower), care-i devenise tutore. Acolo face cunoștință cu rudele sale îndepărtate, care nu manifestă față de el niciun fel de afecțiune. Singura persoană de care
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
câmpul de luptă în asaltul redutei Grivița. s-a născut la Iași, tatăl său Scarlat Pastia, jurist și filantrop, fiind primar al municipiului Iași între anii 1877-1879. A avut un frate mai mare, Constantin Pastia, care a urmat studii de medicină la Facultatea de Medicină din Montpellier, Franța. În 1875, după terminarea școlii primare, Ioan Pastia s-a înscris la Liceul Național din Iași. În 1877, la decretarea mobilizării, se înrolează voluntar în Regimentul 5 Linie Iași, datorită vârstei, fiind doar
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
asaltul redutei Grivița. s-a născut la Iași, tatăl său Scarlat Pastia, jurist și filantrop, fiind primar al municipiului Iași între anii 1877-1879. A avut un frate mai mare, Constantin Pastia, care a urmat studii de medicină la Facultatea de Medicină din Montpellier, Franța. În 1875, după terminarea școlii primare, Ioan Pastia s-a înscris la Liceul Național din Iași. În 1877, la decretarea mobilizării, se înrolează voluntar în Regimentul 5 Linie Iași, datorită vârstei, fiind doar copil de trupă. Fratele
Ioan D. Pastia () [Corola-website/Science/326303_a_327632]
-
că la scurt timp după desfigurarea feței sale în accident a luat legătura cu "Life Extension". Aceasta este o companie specializată în criogenie, care se ocupă cu prelungirea vieții celor declarați legal morți: aceștia erau înghețați și menținuți așa până când medicina viitorului ar fi în stare să-i vindece. Compania oferă și servicii diferite, cum ar fi o viață ca un vis într-o realitate virtuală, ca o alternativă la viața într-un viitor în care cel înviat nu s-ar
Deschide ochii! () [Corola-website/Science/326324_a_327653]
-
1928. O interpretare a putut să fie dată în privința bolii sale, pe baza documentelor medicale analizate în momentul anchetei diocezei și a unui examen medical complet făcut în 1942 de către doi medici din Lyon( Jean Dechaume, professor la facultatea de medicină din Lyon și Andre Ricard, chirurg) . Se pare ca Marthe a contractat sau boala cum mai este numită, fiind vorba de o afecțiune inflamatorie a sistemului nervos. Marthe rămâne în cadrul fermei familiei unde apropiații au grijă de ea. Că și
Marthe Robin () [Corola-website/Science/326396_a_327725]
-
numere naturale între cifra 8 și cifra 10, după valoare. În antichitate, din cauza că era un număr impar, se considera că are puteri magice de aceea cifra 9 se bucura de o deosebită tăcere. Pitagora, părintele matematicii, și Hipocrat, părintele medicinei, le atribuiau numerelor neperechi o putere miraculoasă: copilul se naște la 9 luni. Grațiile sunt 9, la fel ca și cele nouă muze. Potrivit lui Georges Ifrah, originea celor 9 numere întregi pote fi atribuită civilizației indiene antice, și a fost
9 (cifră) () [Corola-website/Science/322534_a_323863]
-
și Joseph de Jussieu au fost unchii săi. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Juss.. A început studiile sale la Lyon. În 1766, unchiul său Bernard l-a chemat lângă el, la Paris, unde a terminat studiile sale de medicină. În 1773, el a presentat lucrarea să "Examen al familiei Ranunculaceelor" la Academia științelor franceză, ceea ce a condus la alegerea sa ca membru. În 1770, el a înlocuit pe Louis-Guillaume Le Monnier la postul de demonstrator la Grădina regelui. El
Antoine-Laurent de Jussieu () [Corola-website/Science/322558_a_323887]
-
cu "Genera plantarum secundum ordines naturales disposita". În 1794, a fost numit director al noului Museu național de istorie naturală, si a fondat acolo imediat o bibliotecă. În 1804, el a ocupat catedră de Profesor de botanica la facultatea de medicină din Paris, post pe care l-a ocupat până în 1826. În 1829, a devenit membru străin al Royal Society. Devenit aprope orb, s-a demis de la catedră să la Museu, fiind urmat de fiul său Adrien. În 1838, numele său
Antoine-Laurent de Jussieu () [Corola-website/Science/322558_a_323887]
-
pe ale sale”. Servet era în căutarea adevărului. Însă văzându-se obligat să fugă din calea prigonitorilor, Servet și-a schimbat numele în Villanovanus și s-a stabilit la Paris, unde și-a luat licența în artă și doctoratul în medicină. Interesul pentru științele exacte l-a determinat să facă disecții pentru a înțelege cum funcționează corpul omenesc. Servet a fost probabil primul european care a descris circulația sângelui în plămâni, despre care vorbește în cartea sa Christianismi Restitutio. Observațiile sale
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
măsurate folosind pensete optice sau prin microscopie de forță atomică. îi că materiale Biomaterialele reprezintă materiale naturale, sintetice sau compozite aflate în contact cu țesuturile vii și cu fluidele lor biologice. Știință care se ocupă cu studiul materialelor folosite în medicină se numește "BioInginerie". Ea implică cercetări fundamentale și dezvoltarea unor tehnologii de obținere la standardele medicale de siguranță în exploatare a materialelor.
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
chimiei industriale Gay-Lussac îmbunătățește procedeele de fabricare ale acidului sulfuric și ale acidului oxalic și pune la punct metodele de control prin dozare. Iodul, descoperit de către Bernard Courtois și care de atunci are un rol important în industrie și în medicină, îi datorează numele lui Louis Joseph Gay-Lussac. Bernard Courtois îi dăduse câteva eșantioane. El îi dă numele de iod (de la cuvântul grecesc ’’iodes’’, care înseamnă violet) datorită vaporilor violeți pe care îi degajă atunci când este încălzit. În 1821 administrația franceză
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
de erori ale sistemului imunitar. Identificarea genelor care apără erorile imunității pot identifica noi gene ținte în scopuri terapeutice. Variațiile genetice pot ajuta și la a înțelege cum imunitatea poate duce la o boală. Este o ramură relativ nouă în medicină, originile fiindu-i atribuite lui Edward Jenner care a descoperit în 1796 variolă vacilor, sau vaccinia, au dus la găsirea unui antidot pentru variolă manifestată la oameni. Organizația Mondială a Santatii a anunțat abia după două secole, în 1979, eradicarea
Imunogenetică () [Corola-website/Science/322731_a_324060]
-
un doctorat în drept în 1857. Sub influența unui zoolog celebru al vremii, Louis Pierre Gratiolet (1815-1865), este interesat de fiziologie, devine student al lui Claude Bernard, unul dintre cei mai mari fiziologi din secolul al XIX-lea, și fondatorul medicinei experimentale. Obține doctoratul în medicină în 1864 (teza referitoare la transplanturile pe animale), doctoratul în știință în 1866, apoi este profesor de fiziologie la Bordeaux în 1866 și Sorbona în 1869. Devine membru al Academiei de Științe în anul 1882
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]